Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

      

Ninge iar, a nins ca-n basme aseară, mai ninge și acum când noaptea dispare prin albul calm al iernii de afară, privirea-ți caldă și senină, rătăcită printre fulgi de nea, caută floarea de colț a iubirii. Atât de întreagă, un tot în trăire, simțire, un fel de cerere-n mângâiere, o dorință aprinsă, stea ce strălucește-n sufletele înflorite, topită-n două, când pleoapele se închid și ochii sufletului cad în visul nemuriri în iubire...

   Calea gândului înaripat ne duce dincolo de noi, acolo unde zarea e un cer senin plin cu stele, dacă nu urci spre ele, dacă nu strângi din zăpezi forța necesară să ajungi la ele, gândul tău înaripat rămâne-un fulg de nea pe care adierea vântului îl plimbă neîncetat și dezordonat.

   Mână-ți pașii către stele ca să poți zări departe și prin pagini de poveste caută-ți steaua potrivită, nu te încurca-n chei ce drumul ți-l ocolește pe unde iluzia te amăgește...

Și-apoi calea regăsită, mâinile ți le întinde, chiar de treci în goană peste munți înalți, mări întinse, cascade îndrăznețe, labirinturi încurcate, cu asul în mânecuță, vei ajunge-ntr-un final să-ți atingi steaua mult visată într-un echilibru cât se poate de total ce-l credeai banal.

   Când furtuna se risipește, când drumul se eliberează, când singurătatea nu te mai omoară, când ninsoarea lasă-n locul ei un cer senin în plină iarnă, pornește imediat în căutarea stelei ce te scoate din întuneric, te scapă de frig și te duce-n adăpostul mult dorit, urcă pe scara iubirii și steaua strânge-o în brațe necontenit și dacă crezi că-i greu, las-o-n geamul sufletului tău să o poți privi când drumul se va încurca din nou.

   Când crezi în tine și devii cel mai curajos, cu inima curată iar locul pe care-l cauți ți la-i găsit, cu steaua ce-ți strălucește-n suflet, poți să strigi în gura mare, fără ca șoapta pe care ai parcurs-o înzecit să-ți conducă glasul: Tu ești casa mea, adăpost, dragostea ce mă completează, atingerea ce mă eliberează, lumina mea din întuneric, tu ești soarele când furtuna se ridică, când zâmbetul cuprinde zarea, când nebunia cuprinde marea prin vânt și ploaie, îmi voi pune sufletul în palma-ți fierbinte în fiecare clipă de-i nevoie și steaua va străluci prin poezie în rebelul meu suflet.

   Nu trebuie să fii singur când pe cer sunt stele fără număr, doar întinde al sufletului gând și poți alege orice stea transformând întunericul în lumină, frigul în căldură, visul în realitate, teama în curaj, naturalețea-n stil și viața promisă va deveni o carte cu zeci și sute de file în care steaua-i personajul principal.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Decembrie 11, 2018 la 1:13pm

Mulțumesc, Dorinele! Să ai o zi frumoasă! La mine-i soare...

Sper că e la fel și la tine!


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Decembrie 10, 2018 la 7:33pm

Un cântec în câteva versuri, redă o întreagă poveste a unei vieți...(în zeci de interpretări)


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Decembrie 10, 2018 la 7:17pm


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Decembrie 10, 2018 la 7:16pm


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Decembrie 10, 2018 la 9:48am


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Decembrie 10, 2018 la 9:46am

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/