blestem de iarnă

[Viorel Gongu]

Blestemul de-a simţi ca un poet
Îmi toarnă-n sânge nebunii de fluturi
Când literele negre de ascet
Le-nzăpezeşti cu buze de pe ciuturi.

Pe sub zăpezi m-ai şters şi de la cap
Am să o iau, să-ţi scriu alte poeme,
Cu inima năvalnică de trap,
Oprită pentru-o clipă între steme.

Am să-negresc pământul ca să am
Motiv să-ţi scriu poeme cu zăpadă
Şi alergând voi scutura din ram
Luna ochioasă care stă să vadă

Cum îţi înşir poeme de omăt
Sub tâmpla mea albită de sonete
Când inima mă duce îndărăt
Să fiu flăcău, colindător la fete.