Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Călătorii geodezice, istoria Transilvaniei - Procesul optanților unguri (IX-14)

Călătorii geodezice, istoria Transilvaniei - Procesul optanților unguri (IX-14)

 

(postarea precedentă)

 

            Procesul optanților

 

            Moto 1: bancul cu STATUIA optanților – „STATU` IA Tot de la români și plătește de două ori optanților.”

           

             Moto 2:

„-În justiție fii cu tact!”

Ce mi-ai spus, am ascultat.

La dosar avură act

Noi fără „falnic” avocat!

 

            Moto 3: „Ai carte, ai parte!”

 

Într-o postare pe blog am scris despre o carte de excepție a colegului Nicolae Birceanu, excelent militar, geodez și scriitor, „Ai carte, ai parte”. Susține colegul și dezvoltă sensul iniţial al expresiei „Ai carte, ai parte“, care nu avea nicio legătură cu semnificaţia actuală. Abia târziu, când oamenii de rând au început să aibă acces la educaţie, deci şi la salariu şi prestigiu în societate, semnificaţia semantică a evoluat cu semnsul de acum, de școli absolvite.

Autorul dezvoltă cele scrise în „Dicţionarul de expresii şi locuţiuni româneşti“, unde expresia este explicată cu două sensuri, primul fiind cel legat de „cartea funciară”, adică acel registru al organelor de cadastru și publicitate imobiliară, în care ai înregistrate „înscrisurile” despre  proprietățile  obținute ca ins social, adică „ai acte de identificare, ţi se recunosc drepturile de proprietate“!

            Exegeți cum suntem, scriam noi despre retrocedările hotărâte de justiția română din Transilvania, în capitolul „Ale cui sunt bunurile imobile din Transilvania?” din postarea „Călătorii geodezice, Istoria Transilvaniei, situația actuală (IX.8)” (vezi AICI). Prietenul Gyuri din Timișoara, a cărei soție, Ilona, a fost scoasă din spitalul de copii a cărui clădire a fost cumpărată de la moștenitori mi-a reproșat că trebuie să scriu și de clanul Cârpaci, neînțelegându-mă cu el dacă ăștia sunt țigani români sau țigani maghiarizați. A zis că îmi pune ceva documente la dispoziție. I-am promis că scriu.

Ne refeream la situația optanților, după tratatul de la Trianon. Tratatul a fost semnat în palatul Marele Trianon de la Versailles la data de 4 iunie 1920 între puterile aliate învingătoare în primul război mondial (16 state aliate, inclusiv Româniași Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în acest război. 

Granițele refăcute prin Tratatul de la Trianon

Frontiera româno-ungară este descrisă în secțiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România și Ungaria). Tratatul a fost și continuă să fie perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă, dar el este actul care a consfințit sfârșitul regatului Sfântului Ștefan, pe care ei îl tot invocă, dar care de facto dispăruse în secolul al XVI-lea, prin înfrângerea de la Mohács și divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman și Sfântul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria și, în 1867, dubla monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat să existe, împărații de la Viena purtând până la sfârșit și titlul de „regi apostolici ai Ungariei”.

 Prin acest tratat, 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a dublei monarhii) și 63% din populație (în majoritate din etnici nemaghiari - români, croați, sârbi, ruteni, slovaci, cehi ș.a.) au trecut la statele succesoare sau vecine. Dar traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din motive obiective, dată fiind imposibilitatea delimitării exacte a regiunilor cu populație amestecată), astfel că peste 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind de-a lungul granițelor din statele succesoare noi. Asta ca să nu mai zicem de Doina lui Eminescu, cu versurile „De la Nistru pân-la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a.../.

Militarii de azi, meticuloși cum au fost mereu, profesorii universitaei dr. Marinel Dorel Bușe și dr. Daniel Ghiba, de la Universitatea Națională de Apărare Carol I (UNAp), împreună cu dr. Codrin Munteanu (secretar general la MapN) au găsit peste 1.000 de documente privind relațiile româno-maghiare legate de optanți.

Primii doi au identificat și fotocopiat documente din Arhivele diplomatice ale Ministerului de externe francez, adunate sub titlul „Procesul optanților unguri. Mărturii documentare din arhivele ministerului afacerilor externe al Republicii Franceze”. Lucrarea a apărut în acest an centenar la editura Stefadina, în două volume de 780 de pagini. Totul îmi amintește de tezaurul României „rătăcit” prin Rusia, despre care guvernanții ruși de acum susțineau că trebuie să facem întâi o comisie mixtă de istorici ai celor două țări să se pronunțe despre tezaur. Făcurăm comisia, s-a întâlnit aleator de câteva ori și „a rămas ca-n tren”!

Fraților și șogorilor, cu literatura stăm bine. A fost reeditată și lucrarea lui Constantin Cutcutache „Un mare conflict internațional: Optanții Unguri ai Transilvaniei și reforma agrară din România”, publicată în 1931 cu prefața lui Titulescu. Și din aceste lucrări constatăm, așa cum am scris și noi, că „optanţii” erau proprietarii unguri din Transilvania, care după Tratatul de la Trianon nu au acceptat cetățenia română, optând pentru Ungaria sau alte țări.

Numărul lor era de 367 (grofi, conți, baroni, husari), dar care dețineau aproape 80 la sută din suprafețele agricole și de pădure. Aceste terenuri, conform reformei agrare din 1921, au trecut în proprietatea a 539.694 de persoane, din care 369.000 de români și 87.426 de unguri. 

Propuneri de trasee pentru frontiera româno-ungară

 

Optanții s-au adresat instanțelor internaționale și au pretins să fie exceptați de la expropriere, solicitând sprijinul Ungariei și al organizațiilor internaționale. S-a format la Paris, orașul luminilor, un tribunal mixt româno-maghiar, la care existau în 1923: 250 de procese agrare, pentru 130 de milioane franci aur; 2 procese ale arhiducilor Frederik și Joseph, pentru 160 de milioane franci aur; 185 de procese ale funcționarilor în valoare de 1.800.000 franci aur; 10 procese ale societăților de căi ferate, pentru 40 de milioane franci aur; 13 procese privind producția de război, pentru 15 milioane de franci aur; 6 procese pentru blocarea argintului, în valoare de 120.000 franci aur; 9 procese pentru rechiziții militare, în valoare de 433.000 franci aur; 9 procese diverse, pentru 388.000 franci aur; l proces pentru societatea de trafic al căilor ferate, pentru 700.000 lei și 2.006.205 coroane aur.

            Atunci s-a văzut valoarea genialului Nicolae Titulescu. România a câștigat procesele, toți putând fi exproprisți, dar a trebuit să plătească despăgubiri. Tribunalul Arbitral de la Paris, obligând statul român să plătească în aur sumele datorate Ungariei și optanților unguri. La o bancă din Basel, Elveția, a fost creat „Fondul Agrar”.

Scriam noi (vezi AICI) că Brătianu, ca să fie sigur că acest conflict se va şterge, a spus că pe lângă sumele decise la Paris, România va da maghiarilor încă 10% primă ca răscumpărare. România a plătit optanților, din 1927 şi până în 1934, echivalentul a 100 de tone aur (Isărescu nu precizează!), plus echivalentul a 87 de milioane de dolari ce trebuiau primiţi de statul român ca despăgubiri de război şi pe care România nu i-a mai luat, ci i-a lăsat tot în contul plăţilor.

Se plătea, după cum am scris și mai sus, către „Fondul Agrar”, de unde banii erau distribuiţi către optanţii maghiari. Dar eu mă întreb, unde se află documentele pentru aceste plăți? Sunt în arhiva BNR? Isărescu știe? Mibnisterul Finanțelor știe? Serviciile de informații știu? S-a căutat în arhivele ministerului de externe francez, dar ce este în arhiva ministerului de externe român? Ce rol au arhivele, doar fornal? Întrebări, întrebări, întrebări...

Și a venit așa zisa revoluție, noi zicem „îngrămădeala din decembrie”, de care au profitat cei ce au dat lovitura de stat iliesciano – petroromanistă și la mare distanță de timp legea retrocedării averilor, în dauna poporului român, invocându-se retrocedarea nu numai a bunurilor naționalizate după 1948 de statul comunist, ci chiar și din timpul reformelor lui Cuza. Vecinii unguri, isteți, au dat o lege prin care valoarea maximă a bunurilor imobiliare restituite în Ungaria era de 200.000 de dolari SUA! Și urmașii optanților au profitat de situație  și au înaintat organelor judiciare românești cereri de revendicare, de care știm că sunt aberante, dar judecătorii nu au nevoie de literatură istorico-beletristică, ci de acte și de procurori onești care să reprezinte corect în instanțe interesele statului român, nu să hărțuiască notărițe, precum „Portocală” ăla de la Ploiești! Și nu avem nevoie de procurori și generali ai SRI care să fie decorați de state străine, precum Kovesi și sereistul băsescian Coldea!

Coldea decorat de ambasadorul unei puteri străine

Isteți, repet, urmașii optanților, cu avocați bine plătiți, au introdus în dosare acte de proprietate din arhivele budapestane, de la acea vreme. Vedeți ce se întâmplă dacă nu s-a pus în lege data de la care se refac proprietățile naționalizate de comuniști, respectiv anul 1948? Că statul român a plătit de mult ce avea de plătit. Am mai plătit și mai plătim în continuare din prostia noastră. Am mai scris despre proprietățile deja retrocedate (vezi AICI).

Da, stimați intelectuali subțiri, autori de cărți și bântuitori prin arhivele pariziene, care v-ați făcut datoria de militari patrioți, dar ce fac juriștii statului român, ce fac finanțiștii, ce fac angajații ministerului de externe?  Că pentru toate cele de mai sus trebuie să existe acte de plată în arhiva instituțiilor românești care au efectuat plățile, adică Banca Națională a României și în cea a băncii elvețiene, în arhiva ministerului de externe român! Ordine de plată, de transfer de aur sau ce or fi fost ele! Că BNR se consideră deasupra guvernului și parlamentului, cu salarii de milioane.

Că judecătorii care au dat sentințele asta trebuiau să găsescă în dosare, documentele de plată, că moștenitorii optanților au găsit în arhivele budapestane actele de proprietate, cu care mulți au fugit înainte de tratatul de la Trianon sau au mutat arhivele în Ungaria.

Dar reprezentanții statului român, finanțiști ai BNR, juriști cu probleme comerciale și financiare, organe cadastrale, au manifestat și manifestă o neglijență crasă în păstrarea actelor în arhive și folosirea lor oportună. Aici e cuiul lui Pepelea. Fraieri cum suntem, politicienii au votat o lege strâmbă, iar noi scriem cărți și articole de ziare!

Totul e legat de prostia parlamentară a legii retrocedării proprietăților, probabil intenționat făcută așa pentru a câștiga unii pe la stabilirea ordinii retrocedării, la crearea ANRP pe unde avea treabă și procurorul Bica de pe la Costa Rica, de cadastru și publicitate imobiliară, foarte bine gestionate de austrieci și maghiari în Banat, Bucovina și Transilvania până în 1918. Așa că guvernatorul BNR tace, guvernul tace, așa cum au făcut și la comunicarea despre datoria Germaniei față de România din timpul celui de al doilea război mondial. Că ne cam declarăm de acord cu Merkel privind acordul migrațiilor viitoare, spre deosebire de țările vecine, iar nemții zic că am fi anexat Transilvania precum Hitler Austria! Ba am mai retrocedat Forumului Democrat al Germanilor din România și bunurile confiscate pe drept unei organizații naziste al cărui patrimoniu a fost revendicat de FDGR!

Să fiți iubiți!

 

Constantin NIŢU

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter

 

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Vizualizări: 734

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Decembrie 8, 2018 la 6:55pm

Mulțumim de trecere! Sărbători binecuvântate!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/