Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Calatorii geodezice, Suedia 1997 – Studentii, dialoguri sociale (X)

 

Calatorii geodezice, Suedia 1997 – Studentii, dialoguri sociale (X)

(din volumul „Lumea se grăbește”, apărut la Editura PIM Iași, 2017)

 

(capitolul precedent)

 

 

Lecții cu studenții și dialoguri sociale

 

Moto: „Ca profesor, atât de mult le-am repetat studenţilor mei, c-aproape-am înţeles şi eu.” Aculin Levitzki

 

            Am rămas puțin dezamăgit când am aflat că primele întâlniri cu studenții geografi pentru cursul de toponimie îl voi avea la fosta filială din Karlstad a Universității din Goteborg, un fel de colegiu universitar înființat în 1977, care era în partea finală a acreditării pentru a deveni universitate independentă peste doi ani, adică în 1999, ceea ce s-a și întâmplat.

 

Sediul Ministerului Educației și Cercetării, Stockholm (cu Google Earth)

 

Drumul de la hotel la sediul ministerului

 

            Colega mea Christine, lingvist recunoscut, provenea de acolo, de la colegiul din Karlstad, activând la ministerul educației și cercetării doar de trei ani (Utbildningsdepartementet, Drottninggatan 16, în centrul orașului Stockholm). De două ori am avut discuții în clădirea ministerului. Dar discuțiile au continuat și la o cină cu Ann și Chirstine și după. Am fost surprins de relatările lui Christine, care își făcuse bine temele.

Vorbind despre lingvisrică, era păcat să nu îmi vorbească de un prieten al României şi al românilor, celebrul lingvist suedez Alf Lombard, despre care am primit și un material scris. Alf Lombard (1902, Paris - 1996, Lund, Suedia) a fost lingvist, lexicograf şi profesor universitar suedez care a avut ca specialitate limbile romanice, inclusiv cercetarea limbii române.

Şi-a luat licenţa la Universitatea din Uppsala sub îndrumarea profesorului Erik Staaf (aici a făcut o specializare după 1989 și un coleg de la universitate, academician, directorul Institutului de Geografie al Academiei Române). A vizitat România pentru prima dată în 1934, când i-a întâlnit pe profesorul Ovid Densuşianu, cu Augustin Z. N. Pop şi cu tânărul pe atunci lingvist Alexandru Rosetti.

După ce a fost docent (model şi rusesc, care corespunde conferenţiarului universitar) la Universitatea din Uppsala, s-a transferat în 1937 la Universitatea din Lund. În 1939 Alf Lombard devine profesor la aceeaşi universitate până când va ieşi la pensie în iunie 1969.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1947. Se spune că ar fi fost un adevărat geniu al limbilor străine, cunoscând bine vreo treizeci şi având anumite cunoştinţe despre alte vreo 60 de limbi.

Marea parte a bibliotecii pe care şi-o crease a donat-o Universităţii din Trondheim, Norvegia. De ce oare nu a donat-o unei universități suedeze? Nici Ann și nici Christine nu mi-au putut explica. Alf Lombard este tatăl actriţei suedeze Yvonne Lombard.

Dintre cărţile scrise amintim câteva, respectiv „La langue roumaine: Une presentation” (Limba română: prezentare; Bibliotheque française et romane. Ser. A: Manuels et etudes linguistiques); Publisher: Paris: Klincksieck, 1974, „Le iprosthetique du roumain” (Iprostetica limbii române), „Rumänsk Grammatik” (Gramatica română), „Europas och den vita rasens språk. En systematisk översikt„ (Europa şi limba rasei albe. O privire sistematică), „Språken på vår jord” (Limbile de pe pământul nostru), „Dictionnaire morphologique de la langue roumaine” (Dicționar morfologic al limbii române, 1982, cu Constantin Gâdei), „Dictionnaire roumain-français” (Dicționar româno-francez, neterminat), „La prononciation du Roumain” (Pronunția în limba română), „Le Verbe Roumain. Étude morphologique I – II” (Verbul în română. Studiu morfologic), „Les constructions nominales dans le francais moderne. Étude syntaxique et stylistique” (Construcțiile nominale în franceza modernă. Studiu de sintaxă și stilistică), „L´Infinitif de narration dans le langues romanes. Études de syntaxe historique” (Infinitivul narației în limbile romanice. Studii de sintaxă istorică), „Sydsvenska och uppsvenska. Bidrag till en jämförelse mellan två former av svenskt riksspråk” (Suedeza de sud şi suedeza de nord. O contribuţie la o comparaţie între cele două forme ale limbii suedeze), „Niloés Fransk-Svenska Svensk-Franska lexikon” (Niloés - dicționar franco-suedez și suedezo-francez) etc.  Ne-am lămurit cu lingvistica și acum la Karlstad!

Karlstad este în comitatul (län, länet) Varmland (țară caldă) pe malul de nord al lacului  Vänern, primul ca suprafață din Suedia și al treilea din Europa, după Ladoga și Onega. Este renumit prin catedrală și universitate, fiind a șaptesprezecea localitate din Suedia ca număr de locuitori (peste 60.000).

 

Karlstad pe malul de nord al Lacului Vänern

 

Așa că până la urmă nu am regretat călătoria în Karlstad sau Thingvellir (cum era menționat până la 1200, în ortografia mai veche Thing Walla, în limba latină Thinguallum – cu palisadă, cu elemente de fortificație), construit pe vechile drumuri comerciale situate pe insula Tingvallaön, la gura râului  Klarälvens. Orașul Karlstad (stad – oraș) a fost fondat aici în 1584, pe proprietatea ducelui Carol, viitor rege al Suediei (Charles IX , rege între 1604 și 1611), când a primit statutul de oraș stațiune Charles IX, după care a apărul actualul nume  Karlstad.

Acum fostul târg Tingvalla (Tingvallastaden) este cartierul central al actualului oraș Karlstad. În acest cartier  sunt catedrala și liceul economic Tingvallagymnasiet, specializat pe afaceri și alimentație publică cu peste 1.200 de elevi.  Vechiul Tingvalla a fost centru comercial important încă de pe vremea vichingilor. Simbolul orașului Karlstad este un „soare fericit”, care are și o statuie (Sola Karlstad, damă mereu fericită și „luminoasă”, era porecla hangiței Eva Lisa Holtz, care avea aici câteva hanuri pe la 1700).

Sole Karlstad (Soarele Karlstad)

 

            Așadar, Karlstad este construit pe delta celui mai lung fluviu al Suediei, Klarälven, care se varsă in cel mai mare lac din Suedia, Vänern, fiind cel de al doilea port pe un lac din țară, după Västerås.

 

Karlstad cu Google Earth

 

Traseul Stockholm Karlstad

 

            Iar dacă parcurgeți traseul cu un automobil Volvo la bordul căruia aveți un receptor GPS sau măcar o tabletă, un iphone și aplicația adecvată de navigație, puteți derermina traseul și particularitățile acestuia. Aici chiar că vă rog să folosiți autoturismul. Aveți ce vedea (312 km)!

 

Determinarea traseului cu aplicația Michelin Navigator

 

            Dar să lăsăm problemele turistice și să trecem la „oile” noastre (revenons a nos moutons)! La lecția planificată de toponimie am mers cu Christine. Au participat trei grupe de studenți, respectiv două grupe de geografi (anul II licență) și o grupă de master de la limba suedeză. Christine a vorbit timp de o oră despre aspectele lingvistice ale toponimiei suedeze, ca membru al comisiei naționale pentru toponimie, după care am fost invitat să prezint aspectele internaționale ale toponimiei reglementate de comisia ONU și comisiile regionale europene pentru toponimie. Aici mă documentasem bine (îi consultasem și pe generalul Rotaru Marian și pe fiul Călin Daniel, atunci căpitan, participanți la manifestarea științifică ONU de la New York privind standardizarea)  și studenții au fost extrem de mulțumiți de eforturile ce se fac pentru standardizarea denumirilor geografice. Cam simțeau bine globalizarea. Dar Agatha, literată, m-a întrebat cum zic eu porțiunii marine dintre Franța și Marea Britanie, la Manche sau English Chanel? Le-am răspuns cu cele zise de Dirac – „definește lucrul cum vrei, reține fenomenul”, dar mi-au replicat că standardizarea ar impune o singură denumire, acceptată de toți!

Și când le-am amintit că mai există și Mor Breizh, în bretonă, în bășcălie chiar și Mor Bretannek, după ce le-am explicat ce înseamnă „mor” și în românește și în bretonă (în suedeză britons dör, adică mor britanicii), ne-am distrat copios. Mi-a și zis un student – „gata, sunteți de-al nostru!”  Istoria m-a ajutat să clarific lucrurile și le-am mai exemplificat și cu Marea Japoniei, căreia cei din Coreea de Sud îi zic Marea de Est! Când le-am spus că am fost în septembrie 1989 în Coreea de Nord, jocurile s-au cam complicat. A trebuit să le povestesc ce am constatat acolo. Când le-am spus că tatăl meu s-a născut în 1912, când s-a născut bătrânul Kim Ir Sen, iar eu în același an cu Kim Jong Il, 1941, situația a devenit comică de-a-dreptul! Dar când le-am spus că fiul meu a stricat regula, ilaritatea a continuat. I-am îmbiat să revenim la ale noastre! Dar ei mă întrebau de dictatură....

            Le-am prezentat măsurile luate de România, în spiritul hotărârilor ONU pentru standardizarea denumirilor geografice. Unul din studenții geografi Johan (Ioan de-al nostru) m-a întrebat de ce se ocupă și la ei și la noi, geodezii de toponimie, fiind o sarcină a geografilor. I-am explicat că studiul toponimiei este multidisciplinar și că geodezii realizează numeroasele foi ale hărților (topografice) la scări mari, în care volumul de toponime este mult mai mare decât la o hartă geografică la scară mai mică. În plus, geodezii și topografii cercetrează și terenul, documentându-se mai ales asupra microtoponimiei. Așadar, geografii folosesc mai mult „macrotoponimia”, respectiv denumirile macroelementelor geografice, pe când geodezii, topografii și cartografii care realizează hărțile topografice la scări mari, cu macrotoponimia, dar și cu microtoponimia, respectiv cu toate toponimele de pe foile hărților topografice la scări mari. Și la culegerea datelor ei iau primul contact cu toate toponimele. Privind rolul lingviștilor i-am lăsat să se confrunte între ei, eu trăgând concluziile.

            A doua temă s-a referit la tehnologia de realizare a cataloagelor cu toponime pentru fiecare foaie de hartă la o scară de bază, apoi pentru o subzonă a țării. Operațiunile sunt precizate într-un proiect tehnic de realizare (în particular actualizare) a foilor de hartă pentru o anumită zonă, de exemplu, și la ei și la noi, zona fiind corespunzătoare unei foi de hartă la scara 1:100.000, care acoperă 16 foi de hartă la scara 1:25.000.

            Nu am făcut referiri detaliate, ci doar sumare, asupra reprezentării tuturor elementelor hărții. Toponimele se iau de pe hărțile existente de aceeași acară sau de scări apropiate și din actele oficiale (legi, decrete, hotărâri). Pentru fiecare foaie de hartă toponimele scrise pe originalul hărții se înscriu într-un tabel separat al certificatului tehnic ce însoțește originalul hărții, documentul servind ulterior și ca formular de intrare pentru introducerea automată într-o bază de date a toponimelor, prin scanarea formularului, apoi prin transformarea imaginii raster în date vectoriale cu un program de recunoaștere a caracterelor (OCR). Modern, aici se însciu denumirea, poziția geografică, cuvântul de cod al elementului geografic sau topografic denumit etc. Cataloagele vor fo folosite și pentru realizarea indexului național de toponime (așazisul Gazeteer), respectiv a bazei de date cu toponime.

            Și întrebările tehnice au decurs normal, răspunsurile pregătindu-mi-le împreună cu ei, într-un mod interactiv, ceea ce le-a plăcut. Rețineți că era sfârșitul lui mai 1997 și peste câteva zile intrau în sesiune. Aveau bune cunoștunțe de cultură generală și toți știau folosi calculatorul personal (PC). La noi puțini aveau telefonul mobil (eu aveam o „cărămidă Motorola” acasă),  Fiecare avea la el un mobil Nokia din acea vreme.

            Și văzând ei că au în mine „unul de-al lor” (foștii mei studenți mă cunosc), au trecut rapid la aspectele sociale ale profesiilor „geonomice” (erau la curent cu „geoiconica” și „geomatica”; căutați cu Google)! Șmecherași isteți ca toți studenții, de care îmi este dor! Dar ne-ar plăcea să fie altfel?

Întrebările despre România au fost numeroase, iar doi și-au amintit vag că atunci când au fost micuți au mers cu părinții la mare în România, dar nu știau unde. Dar cele mai multe probleme au fost cele din țara lor. Multe la acea vreme.... Pe care nu prea le-am discutat în acest mod cu studenții români. Îmi amintesc că pe studenții francezi, în 1996, doar cu un an înainte, nu prea îi interesau așa problemele sociale. Studenții suedezi erau mai revoluționari, cu toate că patria revoluțiilor „proletare” și a ideilor comuniste, nu vă supărați, e Franța!

            Să fie oare Suedia societatea perfectă la care a visat omenirea de mii de ani, chiar și Iliescu și Roman ziceau așa, ori un veritabil iad pentru suflet despre care unii se feresc să scrie? Unii credeau că Suedia era idealul. Studenții nu erau toți de acord! Majoritatea era adepta secularismului, adică a îndepărtării de religie, așa cum începuseră să fie învățați în școli. Unii cred că acest secularism va fi abandonat, dar eu mă îndoiesc. Filmele cu eroi tineri sau copii sunt acceptate și de ei, ca un fel de nouă religie.

Se pare că moralitatea este diferită de cea din alte părți. Tinerii se credeau imbatabili și ar fi vrut să avanseze cât mai rapid. Atunci concubinajul era la modă la ei, acum s-a cam generalizat și pe la noi. M-au întrebat și de vârstă și când le-am spus că am 56 de ani m-au întrebat că de ce mai lucrez! Gândindu-mă la asta, am tras concluzia că atunci când eram profesor titular la Universitatea din Bucureșt, prin 2010, și băsiștii lui Boc și Funeriu gândeau aproape la fel când au scos obligatoriu la pensie profesorii la 65 de ani și s-au trezit apoi că nu mai au conducători la doctorat! Viorbesc de științele alea adevărate, nu de alea ale „securității naționale” de tip Oprea!

Așa că în Suedia, după cum am discutat și cu Ann și Christine, dacă ai trecut de 40 de ani ești bătrân și trebuie să-ți vezi de reumatism, inclusiv la Karlstad! Cultura suedeză e o cultură a juventuţii, fiind încurajată  pensionarea obligatorie la anumite vârste, chiar după profesie, medici, profesori, ingineri, sociologi, fiind încurajați sau obligați să plece „la băi”! Că și la noi unii gândesc acum așa, nu mă mai mir! Rezist!

E cam ca în armată, când un colonel medic ultraspecializat e obligat să se pensioneze la 55 de ani, tocmai când a atins punctul maxim al apecializării. Și într-un spital de stat „civil” niciun fost concurent nu îl angajază! Probabil că viitorul nu știm ce va aduce, deoarece și funcționarii administrativi de pe la UE sunt încurajați să iasă la pensie după 50 de ani, dar ăștia pe pensii grase. În Franța salariații au declanșat proteste când li s-a mărit vârsta de pensionare. Păreri și păreri!

Dar studenții din Karlstad au fost mici copii față de cei din capitală de care vom vorbi mai târziu! Așa că după ședințele și discuțiile avute cu câțiva profesori, ultimele protocolare și încălzite doar la mesele comune bine organizate, unde am făcut cunoștință și cu vodca finlandeză, pe care o „integrau” neinfinitesimal și doamnele, m-am întors la Stockholm la hotelul meu preferat, de astă dată cu autobuzul, deoarece Christine plecase la cei patru copii (soțul era cercetător „spațial” la Kiruna).

 

Universitatea din Stockholm

 

În 1960, Colegiul Universitar Stockholm (Stockholms högskola – hög = mare, skola = școală, care împreună dau „colegiu”, instituție privată) a fost naționalizat pentru a deveni Universitatea din Stockholm. Universitatea are numeroase departamente și speciakizări și nu mă voi opri decât la cele cu care am venit în contact. Că nu e bine să vorbești sau să scrii asupra a ce nu te pricepi. Cei interesați se pot documenta ușor folosind web și căutarea „vanghelistă” după termeni specifici. Așadar, înapoi la geografie!

Stockholm, imagine satelitară

În anul 1955, fostul Institut de Geografie a fost împărțit în două departamente, un departament științific - Geografie Fizică și un departament socio-științific - Geografie umană. Prima Catedră de Geografie din Stockholm a fost înființată în 1929. Universitatea din Stockholm a avut o Catedră de Geografie Umană din 1955.

Departamentul de Geografie Umană face parte din Facultatea de Științe Sociale din cadrul domeniului academic pentru științe umane. În rândul cadrelor didactice intră și sudenții doctoranzi, care au și normă didactică plătită. În cursul unui an există circa 500 de studenți, din care cam 100 sunt la masterat. Departamentul este situat în clădirea geo-științifică (Geovetenskapens hus în suedeză) în campusul principal al Universității.

 

„Geovetenskapens hus”

 

             Departamentul de Geografie Fizică se axează pe schimbările climatice și ale peisajului, resursele de sol și apă, analiza peisajelor, SIG (GIS), geomatică,  teledetecție și medii polare. Cercetările vizează domeniul schimbărilor locale și globale ale mediului și interacțiunea cu societățile umane. Studenților suedezi din întreaga lume li se predă în suedeză sau în engleză și li se oferă cursuri și programe avansate în domeniul biologiei, al științelor pământului, al geografiei și al managementului mediului. Și aici sunt pregătiți tot atâția studenți (500, din care 100 masteranzi).

Pentru specializările care mă interesau, la cele două departamente se predau cartografie (inclusiv cea asistată de calculator), analiza informației geografice (două nivele), analiză geografică și vizualizare în SIG (GIS) și sisteme informatice geografice, analiza geografică pentru politică și afaceri cu aplicații la geografia umană, baze de date geografice etc. Nu se punea accent separat pe programare și limbaje de programare, deoarece era o condiție ca disciplina să fi fost studiată în liceu, aici accentuându-se pe rezolvarea problemelor de programare la cursurile de mai sus.

 

Universitatea din Stockholm

 

Cursul susținut a fost Geodezie în SIG/GIS (lantmäteri GIS), la care se predau cunoștințe avansate despre proiecțiile hărții, la ei accentuând în special pe peroiecția  Gauss-Krüger (standard la ei, care la noi este abandonată pentru hărțile topografice) și impactul acesteia asupra măsurătorilor geodezice, transformările de coordonate în cazul măsurării geodezice cu receptoare GPS și alte tehnologii moderne de măsurători  terestre.

 

Universitatea din Stockholm, văzută cu Google Earth

 

Cursul include și analiza deformărilor rețelelor geodezice de referință, în scopul alegerii acestui sistem de referință din perspectiva SIG (GIS). Cursul constă în principal din folosirea extensivă a calculatorului electronic, încheindu-se, așa cum am făcut la cursurile pe care foștii mei studenți le știu, la facultatea de geografie, cu un proiect mai mare (desenarea automată a unei hărți, formarea unei baze de date geografice, georeferențierea unei hărți folosind mai multe aplicații și compararea lor, digitizarea vectorială a hărților sau conversia raster-vector etc.). La fel am procedat și cu un an înainte în Franța, la fel și în 1994 în Bulgaria. Așa că foștii mei studenți, iată de unde vi se continua modul de lucru!

 

Drumul Hornstull - Universitate și înapoi

 

         Și am prezentat în altă ședință problemele de cercetare și de pe plan mondial, și de la noi sau de la ei privind rolul rețelei World Wide Web (WWW) ca cel mai nou mediu de prezentare şi furnizare a datelor geospaţiale. În acest proces harta joacă un rol cheie şi are  mai multe funcţii, cunoscute de geodezi și geografi. Datorită naturii WWW, harta a început să aibă de atunci şi funcţia de interfaţă sau index pentru informaţii suplimentare.

         Poziţiile geografice de pe hartă pot fi relaţionate cu fotografii, text, sunet sau alte hărţi (multimedia). Cei ce lucrați cu Google Earth sunteți familiarizați cu cele de mai sus. Ceilalți, încercați! Încercarea moarte n-are! Hărţile pot fi folosite şi pentru o vizualizare prealabilă a produselor din date geospaţiale de achiziţionat.

         În acest cadru s-a propus o schemă de clasificare a hărţilor web. Se disting hărţile web statice şi dinamice. Pentru hărţile statice conţinutul şi modul de afişare nu pot fi modificate. Aceste hărţi pot servi şi ca interfaţă pentru legături cu alte pagini web. Pe hărţile dinamice, conţinutul sau modul de afişare pot fi modificate şi alese de către utilizator.

          Aceste hărţi pot fi folosite şi ca interfaţă grafică. Şi hărţilor dinamice interactive li se pot aplica operaţiuni de mărire sau micşorare (zoom), deplasare în plan (pan) şi de modificare online a modului de reprezentare. Cea mai folosită hartă este cea statică, doar o imagine raster obţinută, de exemplu,  prin scanarea hărţilor tradiţionale.

Pentru cunoscători, cursul de master, ca peste tot, avea de atunci și credite, condiții de promovabilitate, alte cursuri precedente urmate și absolvite (topografie și tehnici SIG – GIS, cartografie, analiza informației geografice.

            După expunerea lecției referitoare la proiecția Gauss-Kruger studenții au fost destul de mulțumiți și principalele întrebări au fost referitoare la folosirea proiecției în România, gradul de acoperire cu hărți topografice în România,  diferența față de proiecția UTM folosită în NATO, lămurirea că cele două proiecții au aceeași bază matematică etc. Dar ceea ce m-a frapat și pentru care am mai avut alte ore de discuții au fost problemele sociale ale profesiilor de geodez, geograf și analist sau specialist în sisteme informatice geografice și în geomatică în general, pe care colegii de la Universitatea din București au înțeles-o bine de la început de mileniu, dar mai ales după anul 2006. Oricum, totul are un început!

Christine

            Din cele discutate cu colegii suedezi și cu studenții din Stockholm mai ales, am tras concluzia, ca și sociologii români sau din alte țări că Suedia are o societate bazată mai ales pe drepturi, decât pe obligaţii. Chiar un student, Nils Andersson, m-a întrebat despre drepturile studenților români. La completarea mea dacă îi răspund și despre obligații m-a întrebat de ce au ai noștri și obligații. Discutând cu asistentul care răspundea de grupa sa, mi-a spus clar că au și obligații, dar fac pe „niznai” ai săi studenți.

Așa e și la nivelul societății, cred unii - suedezii au drepturi dar nu obligaţii. Dar după cum spunea un român pripășit pe acolo, respectarea legilor e drastică. Dacă treci pe roșu, poți să fii și șef de poliție, că, așa cum am scris deja, la trei zile îți vine amenda acasă și e destul de mare! O societate de perspectivă e una în care drepturile şi obligaţiile se echilibrează reciproc. Se spune de cei trecuți de 50 de ani că tinerii suedezi de acum cresc cu mentalitatea că au dreptul la beneficii din partea statului, dar nu obligaţia de a contribui la formarea lor. Cred că au dreptul de a fi mai mult consumatori și mai puțin obligația de a fi în primul rând producători (no imput, no output).

Iar dreptul la care țineau atunci și cred că țin mai mult acum e acela de a nu fi „ofensat”, nici măcar de părinții tăi, de profesori nu mai vorbesc. Erau ascultați cu atenție dacă își reclamau părinții sau profesorii. Studenții foloseau de atunci camerele de luat vederi și aparatele de fotografiat minuscule.

Cu primărița Ann

De secularizare și trimiterea la plimbare a lui Dumnezeu am mai vorbit. Era încurajată necredința, dar nici excesul de la noi cu orele de religie de atunci nu era prea benefic. Un curs de istorie a religiilor e una și un curs de dogmatică și credință a unei anumite religii e alta. Nu mă documentasem cum e cu religia la ei și nici cu situația averilor bisericilor și nici nu am întrebat pe cineva, „să nu fiu interpretat”.

O studentă blondă și cu ochelari, Erika, m-a întrebat care e situația drepturilor omului în azilele și în pușcăriile din România. M-a încurcat, dar m-am descurcat. Citise ea un articol într-un ziar de la ei despre aceste probleme. I-am spus că pușcăriaș nu am fost încă și nici nu am de gând să intru pe acolo, spunându-i că noi românii avem zicala „să scuipi în sân” ca să nu ți se întâmple. Mi-a spus că a citit că ai noștri pușcăriași nu prea au drepturi față de pușcăriașii lor. A recunoscut că scria în jurnal că rata criminalităţii în Suedia e mai ridicată decât în România, dar că pușcăriașii lor sunt reeducaţi și reabilitaţi, nu devin recidiviști ca ai noștri.  La problema cu azilele au intervenit mai mult alți studenți și i-am lăsat să se certe în limba lor, până când asistentul le-a atras atenția să vorbească în engleză și nu în suedeză, ca să înțeleagă și „profesorul”, adică eu.

Stockholm pe Lacul Mallaren

            Tot din alte discuții cu ei am tras concluzia că situația era atunci așa cum e generalizată la noi acum, adică, vorba scriitorului oltean și a actorului Tudor Gheorghe care îl citează, nu se mai folosește expresia „și am făcut-o muierea mea”, ci „și am făcut-o colega mea de apartament”, adică doar concubină, vreme de câțiva ani, după care urmează, vorba șahiștilor, un „schimb de dame”. La ei era de atunci, la noi s-a generalizat acum.

Și democrați cum sunt studenții suedezi, „ultrademocrata” Eva-Birgitte  m-a întrebat ce părere am de homosexualitate și de ce e pedepsită în România. M-a lăsat tablou. I-am răspuns scolastic cum că nu trebuie să îl intereseze pe altul ce fac unii în dormitorul lor și că nu știu ce scriu legile românești și cele suedeze despre incriminarea procesului. S-a arătat nemulțumită de răspuns și mi-a zis că un cetățean trebuie să știe toate legile. Am întrebat-o și eu ce prevede legislația suedeză despre toponimie și a recunoscut că nu a auzit de așa lege sau alte normative. Și un student blond, înalt, cu mușchii bine lucrați, un adevărat viching, mi-a răspuns sec în auzul tuturor: „Leave it, Professor, that this nerd, from the first year of studies all this question repeats it to every man" (lăsați-o, domnule profesor, că tocilara asta chiar din anul întâi tot întrebarea asta o pune oricărui bărbat). Și în pauză ne-a spus doar asistentului și mie: „Pay attention! She is testing the ground! She's the best girl!” Am reținut avertismentul!

         Așa că gradul de dispariţie treptată a căsătoriei şi familiei ca instituţii în Suedia era mai avansat ca pe la noi, dar i-am prins din urmă. Concubinajul a devenit și la noi majoritar. Parlamentarii noștri se cam codesc să propună și să aprobe referdumul inițiat de trei milioane de votanți români, cum că familia este formată dintr-un bărbat și o femeie. La ei unii din parlamentari, necheltuitori totuși ca ai noștri, care și-au dublat veniturile și au plecat în vacanță, se pronunţă clar pentru desființarea căsătoriei şi a familiei ca instituţii, căsătoriile între persoane de acelaşi sex fiind deja legalizate.

Suedezii mai mențin dorința de „a face dragoste”, dar nefinalizată și cu voinţa de a procrea, pentru a le fi asigurate drepturile de către generaţiile viitoare şi în timp locul urmașilor vichingilor va rămâne gol, urmând a fi ocupat de alții. Copiii care își reclamă părinții sunt „confiscați” de o firmă care are contract cu statul, așa cum sunt ridicate la noi autovehiculele staționate  sau parcate pe locuri unde nu e voie. Dar autovehiculele la noi pot fi recuperate contra cost, la ei copiii proprii nu, chiar cu intervențir lui popa Gâdea ajutat de ateul Badea și înjurat de pravoslavnicul Oreste sau manifestări de protest la nivel internațional și cu procese îndelungate în justiția suedeză, unde de cele mai multe ori câștigă statul. Parcă respectă cele prezise de Platon cu două milenii și jumătate ăn urmă, când sugera să fie luaţi copiii de la părinţi chiar de la naştere şi să fie crescuţi şi educaţi de stat în colonii separate. Mă face să mă gândesc la Hitler, care a folosit și copiii în ultima fază a războiului de pe teritoriul german în 1945!

Chiar în acei ani se instituise inerdicția dreptului părinţilor de a-și pedepsi progeniturile, Suedia devenind  primul stat din lume care a interzis pedeapsa corporală a copiilor. Părinţii nu au voie să-şi educe copiii în valorile tradiţionale, fiind pnterzisă și educația la domiciliu, care la noi tinde a fi acceptată, ca și în țările dezvoltate europene, Canada sau SUA.

            Iar ideologia sexuală suedeză e „nașpa” (cum ar zice fostul meu student Emil, al cărui vocabular avea doar două epitete – „OK! și „nașpa”). Dacă până și biserica noastră ortodoxă a incriminat sodomia, cunoscute fiind cazurile din 2017 cu episcopul de Huși și cu popa Pornohaci, ce se vor incriminate, Suedia a fost prima ţară din lume care a dezincriminalizat sodomia încă din 1940 (hai, că nici noi nu mai condamnăm incestul „consimțit”). Așa că faceți legătura cu întrebarea studentei blonde tocilare, dar, vorba vichingului ..... Așa că dacă nu te pronunți cum trebuie în domeniu riști să pari incult. Imoralitatea nu mai e incriminată. Poate afirmaţiile mele au fost considerate de unii bizare, dar am văzut și aprobări de la mulți interlocutori. Acum se tinde să nu mai existe băieți și fete, ci doar copii, prieteni, tineri, adulți, precum pe facebook, dar ăla la vedere, concepția fiind inoculată încă de la grădiniță.

            Așadar, dacă mergeți în Suedia, ca turiști, ca studenți, ca profesori, adapați-vă condițiilor. Gândiți-vă că de la vizita mea au trecut două decenii. Dacă atunci studenții gândeau cum am intuit eu, când aveau 18-25 de ani și acum ai 38-45 de ani, oare cum gândesc ei acum și cum gândesc studenții de acum despre ei? Poate unii se întreabă de ce îi plictisesc cu asemea scrieri. Uite, de-aia! Că mă interesează prezentul, trecutul și viitorul. Că dacă nu-ți asumi trecutul, nu poți înțelege prezentul și nu poți proiecta viitorul, Așadar, cele scrise de marele Mihail Eminescu, blamat și la noi de unii, rămân valabile!

 

„Viitorul si trecutul

Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe..”

 

Mihai Eminescu

 

Să fiți iubiți!

 

(continuare)

 

Nițu Constantin

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

 

 

 

Vizualizări: 215

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->