Ce este viața?


Poate că din cele mai îndepărtate timpuri, oameni de forță cultural-istorico-științifico-bisericească au tot încercat să răspundă la această întrebare. Eu, susțin cu tărie că definiția adevărată a vieții nu poate veni decât de la un poet. Iată că până acum n-a venit, sau ceea ce a venit nu întrunește toate calitățile definiției în speța ei.
Când nea Vasile al lui Maria lui Prichindel s-a hotărât să tacă, să nu mai vorbească cu nimeni niciodată și pe acest pământ să meargă un pic cu picioarele înainte mirosind florile la tulpină, Nicolae al lui Didineci, cel care vorbește morților înainte ca asupra "casei lor” să se arunce cu bolovani, i-a solicitat preotului Busuioc Străfulgerul să rostească și el o alocuțiune cu verbe.
Deși era foarte ocupat, părintele Busuioc Fleoșcăit – trebuia să meargă cu combina proprie să secere un lan de secară, printre sprâncenele stufoase i-a îngăduit lui nea Nae să îndruge ceva, dar să nu depășească 4 – PATRU – vorbe. I-a făcut și cu mâna semne, adică a ascuns degetul mare de la mana stângă și le-a arătat țepene pe celelalte 4.
Adică patru vorbe…
Ok ! Ar fi putut să-i spună părintele, la care zicătorul de poezii, znoave și celelalte… când o mierlește câte unul… și începe discursu-i longeviv de scurt:
„Ce e viața? Un c---t!
Ia priviți la decedat!
Ieri rânjea pe prispa cășii,
azi, s-a dus în p---a măsii!”.
Și nu este adevărat ?
Păi…, chiar s-a dus…., mortul!... A plecat! Ce rămâne după el, sau mai bine zis…. Ce ia cu el?
Muncește o viață-ntreagă să adune bogăție, ură, mizerie și pleacă fără ele…
Cui le lasă? Toată viața s-a uitat pe toate rosturile să vadă dacă vecinul său are o capră! Pleacă acum! Ce face cu capra vecinului? Gușa i s-a umplut de venin, de ură! Pleacă, se cară! Cui lasă totul?
Niciodată ca acum nu este această goană după avere. Și o fac, averea, din furturi.
Din furturi construiesc, cu legile lor, clădiri de dimensiuni incomensurabile, palate, la care, nu pot dovedi veniturile care le-au determinat să le facă.
Palatele țiganilor noștri sunt de dimensiuni uriașe!
Ce fac nemernicii când ne ușurează cu plecarea?
Ei, hoții, cu legea lor, se tolerează între ei, dar, nemernicii care spun că și-au rezolvat copii pe vecii vecilor, nu se gândesc că de fapt le fac mai mult rău cu această avere!? Copii hoților nu vor avea liniște cu moștenirea părinților hoți. Și ei, copii, la rândul lor vor pleca tot cu picioarele înainte mirosind flori la rădăcină. Averea va avea soarta imperiilor. De ce nu gândesc hoții nemernici acest lucru?
I-ai drace repede de pe capul nostru și lasă-ne proști cum suntem!

10092017 – Băile Olănești

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2017   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support