amintiri temporale din faptul serii
CHIAR TREBUIE...
Chiar trebuie să îţi vorbesc în şoapte,
să-mi vindec cerul cu ale tale ploi,
când îmi clipeşti ispititor în noapte,
sub doruri stele, într-un vis...cu noi?
Chiar trebuie să-ţi spun că tu mi-eşti vrerea,
că eu ţi-s val, la malul tău mereu,
că tot ce-i împrejurul meu...şi zarea,
sunt ale tale, tu...poemul meu ?
Tu îmi eşti ziua, pe poteca lumii,
eşti coborâtă vară în toamna mea,
când într-o dragoste necoaptă...merii
şi-au construit altar...sub steaua ta.
Tu eşti o rază de lumina şi cuvânt,
mi-eşti zâmbet,visul zării ...mare,
ascult îndemnul din adâncul tău cel sfânt
şi n-am să pier nicicând din întâmplare.
Dacă-am să mor, vei şti şi tu de mine,
căci tu mi-eşti Soare, dor şi nemurire,
între apus şi răsărituri de mai bine,
tu-mi vei rămâne veşnica... iubire.
Adaugă un comentariu
când într-o dragoste necoaptă...merii
şi-au construit altar...sub steaua ta.
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !
Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică