clipa ce vine

[ION IONESCU-BUCOVU]

clipa ce vine

 

mă bate timpul, clipa ce vine,

se prăbușește spre asfințit,

lumea petrece, totul devine,

și totul cade în infinit.

 

îmi bate vântul în  vele,

mi-e dor de-un senin fără nori,

de cetățile mele de stele,

de zborul înalt de cocori.

 

mă bate timpul, steaua de sus,

 între ceruri și-ntre pământ,

mi-e teamă că am ajuns la apus,

cu aripa frântă, cu părul cărunt.

 

îndreaptă-mi zborul meu liniștit

pe unde zboară toamna cocorii

și fă din mine un fiul  iubit,

s-aprind stelele nopții și sorii.

 

îngroapă în amintire trecutul,

nu mă mai ține în ploaie și vânt,

desparte-mă, Doamne,  de lutul

ce se va face pământ...

 

joi, 9 august 2012