CLIPA NEȘTIUTĂ

[ION PĂRĂIANU]

CLIPA NEȘTIUTĂ

Se apropie sorocul.
E primăvară... echinocțiul;
Berbecii în balanță
Își caută norocul.
*
A plesnit clipa-n fereastră
Și mama s-a ușurat;
Moașa asistând travaliul
Cu un of! a răsuflat.
*
Lumea a aflat de clipa
Zilei de întâi april,
Că de-acum tanti Torica
A mai născut un copil.
*
Clipele s-au adunat
În săptămâni, luni și ani
Într-o viață cu dureri
Pe un drum cu bolovani.
*
Astrele parcă s-au stins
De atâtea vremuri tulburi;
Lumina li s-a topit
Și s-a disipat prin aburi.
*
Din pierzarea lor am strâns
Tăria-n care am crezut
Și niciodată n-a ajuns
Atâta cât mi-aș fi dorit.
*
Dar cum îi vorba din bătrâni;
„Nu lăcomi dintr-o dată!”
Că Domnul cu răbdarea lui
Îți face viața mai bogată.
*
Clipele strânse-ntr-o viață
Se șubrezesc și-ncet dispar;
Rămâne una neștiută,
De care nici nu ai habar.
*
Lași urmașilor – gâlceavă –
O agoniseală – totul !
Și-ntr-o clipă neștiută
Dai, cum zice, popii ortu’.
*
ION PĂRĂIANU

[Ioan Muntean]