Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Duminică, spre prânz, mă întorceam de la un amic când, îmi sună telefonul anunțându-mă că-i timpul să-mi iau pastila. Mă uit în dreapta, mă uit în stânga, văd o farmacie. Înăuntru, pustiu. Mă duc direct la dozatorul de apă, scot pastila, o arunc pe gât și dau să beau.

− Dar, dumneata ce crezi că faci aici? Rămân cu paharul la gură.

Din spatele ghișeului o coconiță cu păr coafat a la Veorica și ochelari ibidem mă privește cu mâinile-n șolduri.

− Beau un pahar cu apă, răspund nevinovat și mă explicitez sorbind demonstrativ.

− Lasă, c-am văzut! Luați de pe la alții medicamentele și veniți să-mi beți mie apa.

Nu-mi vine a da crezare urechilor. Mă dau mai aproape și țintesc ecusonul:

− Da’, ce-i măi Daniela a lui Marcofan, te-a pus patroana de duminecă și-ai glanda umflată?

− Eu sunt patroana, se sufocă individa, și, dacă nu doriți să cumpărați ceva, vă rog să poftiți afară.

− Chiar mă’ntrebam ce-i cu pustiul ăsta? Dacă pe toți îi poftești așa pe-afară, pute-a faliment, fătucă. Să nu zici că nu ți-am zis!

− Miticăăă! E o persoană, aici, care mă jignește!

Pân’ să vină Mitică eu mă caut prin buzunări și mă trag mai spre ușă. Scot ceva mărunțiș și-l arunc pe jos:

− Banii pentru apă, Marcofano! Să-ți iei merțan cu ei! Iar din ușă, la marea inspirație: cu cai mascați!

Mă rostogolesc pe trepte și intru în apele internaționale, dacă Mitică are întrebări, altfel îi răspund de aici. Dar nu apare nimeni.

Cu pastila rămasă-n gât o iau agale spre casă.

 

Dacă-i luni, spui gunoi, iar mai nou, dacă-i prima lune din lună e zi de ridicarea selectivă a gunoaielor. Cum moșmondeam eu cu tomberoanele pe la poartă numai ce-aud:

− ‘Neața bună, domnu’ inginer!

Salt privirea, Nanu, samsarul nostru de mahala, carele, de când m-am mutat multe căruțe cu balastru, sau cu lemne, mi-a adus, mă salută de pe șaua unuia din falnicii lui harmăsari. Nanu, ‘nalt ca bradul, oacheș și cu mustața pe oală, multe inimi de muieri a înfierbântat prin tinerețele lui și nici acum, la 73 de ani, deși cu vopseaua cam scorojită, nu se lasă mai prejos.

− Da’ unde-ai plecat călare pe harmăsar, bade Nanule? Au nu-mi zice c-ai plecat în pețit?

− Ei, nu, că doară nu m-am prostit chiar acu’, la spartul târgului. Nu. Îl știi pe Zanhirache, ăla cu pompele funebre?! Și-a tras merțan pentru cărat morții și mi-a trimis vorbă că nu-i mai e de trebuință dricul ăl vechi și, dacă-mi trebe, să trec să-l iau. Apăi… îl iau, c-are roți bune și mai scot de la el câte ceva, o jiglă, un resteu, o tânjală, păcat să pui lucru bun pe foc…

Mie încep să-mi fileze lămpile.

− Ia stai o țâră, îi zic și-i povestesc pățania cu paharul cu apă. Nu faci un ocol? Să mai vadă și dricul ultima oară târgul.

Nanu râde gros și se-apleacă de pe cal, spre mine:

− Asta de costă doi poli, inginere!

− Sufletul meu răcorit merită și mai mult! Ia de colea douj’dă lei, iar ăilalți când te-ntorci să-mi povestești.

***

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Mihail Toma pe Septembrie 12, 2019 la 1:24pm


moderator
Comentariu publicat de Daniela Vîlceanu pe Septembrie 11, 2019 la 4:59pm

Cu cai mascați, să fie......

felicitări!

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/