Dac-aș fi un ram cu frunze - autor Aurora Luchian

[Aurora Luchian]

Dac-aș fi un ram cu frunze și-ar cânta toamna în mine,

Nu m-aș scutura de toate, le-aș lăsa când iarna vine

Cu zăpada viscolită, să îmi țină de urât,

Ca să uit că-s singurică, eu c-un suflet zăvorât…

 

Nu m-aș desfrunzi nici dacă mi-ar promite nemurire,

Nici dacă m-ar duce-n iaduri, peste flăcări, biciuire,

Ci le-aș ține lângă mine și le-aș legăna ușor,

De mai pică câte una mă voi tângui sonor.

 

Dac-aș fi un ram cu frunze botezate în aramă,

Eu le-aș înveli în noapte, cum o face orice mamă,

Și le-aș săruta fiorul, spaimele din nopți adânci,

Și de vrea Muma Pădurii să le fure, i-aș da brânci.

 

Nu m-aș desfrunzi nici dacă mi-ar promite tinerețea,

Le-aș păstra că-s pruncii mei, vreau să le transmit noblețea…

 

[Aurora Luchian]

Încântată de trecere!

Vă mulțumesc. 

[CIOBOTARIU MARIA]