Desene pierdute

[Deac Suzana]

Ţi s-a oprit inima

şi nu vroiai să-mi spui în care colţ

sufletul mai pâlpâia acolo pe trotuar
într-un loc nesigur
unde ai trimis câinele şi bastonul

Te-au atacat florile de cireş

inundaţii fără fereşti
idolul tău trăia în gheare
mă plimb cu gândurile tale
printre refuzuri încleştate
vise lipsite de adăposturi
dorinţa aleargă fără intersecţii
o mângâiere ruptă din crengi
mă întâmpină
şi un zâmbet din lumânarea lăuntrică

Să nu uiţi dacă te calcă un fluture

bezmetic

strălucitor
te vreau azi
mâine se încheagă cleştele pe deget
frigul înăduşit de ferestre
tulpinile de pomi nerăsăriţi
palparea de spini dureroşi
desenele pierdute în pomi

du-mă unde dragostea înfloreşte

în vârful căruţei cu fân

Suzana Deac

[Lenuş Lungu]

Frumos poem...Felicitări!