Dacă o frază, chiar mai abracadabrantă, poate fi înghițită mai cu noduri, și finalmente digerată, nu la fel stau treburile în cazul dialogului.

Fiind o stare basică, orice neconcordanță este rapid observată și taxată.

”Fals dom’le! Ce? M-ai auzit pe mine vreodată garabarind așe?”

Pe motiv de cauză și în consecință, dialogul a ajuns un fel de ”bau-bau” care se zburlește, dintre rânduri, către mine.

Când simt ceva, dacă numai ce îmi miroase a făcătură, pic în stări angoasante. Mă sucesc, mă învârtesc, modific pi ici, pi colea, prin punctili isănțiale și, desigur, mai mult stric decât repar. Mă ia cu năbădăi și nu sunt rare cazurile când o povestire a ajuns aruncată în fundul sertarului din cauza unui ”dar” care nu-și găsește locul.

Sau, și mai des, o întorsătură într-un dialog conduce la schimbări atât de dramatice în economia narațiunii încât, la final, nu mai are nici în clin, nici în mânecă cu ideea care a generat-o.

Dar, în cele mai multe din cazuri, cestiunea finalizează cu mine bântuind, cu foaia de hârtie în mână, prin casă și declamând de mama focului.

Cum mi se tot ridică tensiunea, dialogul cu mine însumi devine din ce în ce mai patetic, schimbându-mi vocea și grimasa facială după personaj, răcnind sau jelind în conformitate cu cerințele narațiunii și cam tot pe atunci se aude dinspre bucătăria lui Costică, care e la nici un metru de a mea, o voce de bariton:

- Hai fă Leano la spectacol, că iar l-or apucat pandaliile pe Ghihail!

***

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

Comentariu publicat de Mihail Toma pe August 19, 2017 la 8:14am

Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe August 19, 2017 la 5:11am

Data viitoare spunele să ia şi telefonul să te înregistreze, tare aş vrea să te văd în chinurile creaţiei!!!

Comentariu publicat de Mihail Toma pe August 18, 2017 la 9:06am

Comentariu publicat de Cepeha I. Mihai pe August 18, 2017 la 8:42am

Eu folosesc un reportofon cât o brichetă pe care îl ţin la îndenână tot timpul.

Comentariu publicat de Florentina Maris pe August 18, 2017 la 7:03am

eu cand am o idee scriu rapid, intr-un suflet asa cum gandesc si cum simt si intervin foarte putin asupra formei, de obicei, deoarece am observat ca atunci cand corectez, ma apuc de corectat totul si, la urma, nu mai ramane absolut nimic din forma, ideea sau sentimentul originar))

Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe August 17, 2017 la 11:32am

Nu știu cum e la tine, dar la mine e cam des, de la un timp(probabil vârsta)... n-am ce face,

mă trezesc. De cele mai multe ori, până dimineață, uit ideea, așa că...nu scap ideea și mă trezesc!

Comentariu publicat de Mihail Toma pe August 17, 2017 la 10:58am

...din păcate pentru mine, chestia asta cu sculatu-n miez de noapte, pe o inspirație, a început să scârțâie: prea-i moale patul și dulce somnul așa că mă sușesc pe partea ailaltă gândind abitir că n-o să uit pâne mâine dimineață, dar... dacă fiorul s-a pierdut, geaba încerci o resucitare. Chiar dacă arată bucălat și rozaliu e doar un oligofren căruia, cu jale în suflet, trebuie să-i închid aparatele ce-l țin, artificial, în viață. 

Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe August 17, 2017 la 8:45am

Apropo de dialogul, cu mine însumi..

Când la mine mă gândesc

cum mă scol din somn ca somnambulul

tresărind sub clar de lună

să lipesc cuvine-n foaie

să nu pierd ideea,

mă apucă dorul să alerg nebună

pe un munte... obosind

și să uit de valul de cuvinte

ce mă-ndeamnă zăpăcit

să mai scriu ceva

sărindu-mi somnul corectând

și mă întreb nedumerită:

N-ai mai obosit, te crezi un soare

în toiul nopții când toți dorm necontenit?

Să ai o zi frumoasă! Mulțumesc,  pentru zâmbetul ce mi l-ai dăruit!

© 2017   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support