amintiri temporale din faptul serii
Trupul nopţii se frânge cadaveric,
urme de stele în pământ cu moaşte,
sub oase timpul curge-n întuneric,
tăcerea-n sâmburi din speranţă naşte.
Doar zâmbetul luminii roş de sânge
se urcă-n rădăcini prinse de boltă,
priveşte mama cum pruncul şi-l plânge
şi moartea o huleşte cu revoltă.
Ard râuri prin văi de gânduri amare
apele somnului strâng totu’-n vise,
căutări stropite cu praf de sare
bat degeaba la porţile închise.
Pe negrul drum al morţii aduşi şirag,
ne înecăm tristeţea fierbinte-n vin
pentru calvarul ce a trecut de prag,
sufletul arde-n sete verde venin.
Adaugă un comentariu
pe umbre de negru se aprind luminile rosii ale sperantei, un crez ca un imn. Si totusi, dezolantul tablou sfarseste cu un suflet arzand, cu negrul drum al mortii, cu calvarul ce inabuse fiinta. Subtil, ati zugravit o pagina din atatea altele ce ne sunt date a le trai...
O poezie cu elemnte bacoviene, foarte interesanta!
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !
Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică