Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Între blocurile unde se desfășoară acțiunea poveștii noastre, este un parc de copii în care, de obicei, stau pe bănci mămicile care-și supraveghează copiii aflați la joacă sau bătrânele ieșite la aer.

De cum începe școala, de la liceul din apropiere, vin ei, chiulangiii, băieți și fete și-și petrec câte o oră, două, vorbind tare, folosind un jargon oribil, plin de expresii deocheate.

Dacă cineva ar asculta ar fi zguduit de nivelul cultural suburban, amestecat cu idei sau gânduri pline de trăiri, sentimente, chiar iubire, primitiv exprimate! Uneori mai discutau, folosind același limbaj, despre filme care i-au impresionat, despre vise legate de viitor, de relațiile dintre colegi.

Din blocul aflat în fața parcului a ieșit un bătrânel cu o tabletă în mână și s-a apropiat de ei.

A încercat să intre în vorbă cu ei, întrebând dacă le plac filmele.

- Ce vrea ăsta, băi? Nu are cu cine vorbi și se ia de noi?

- Ăsta-i ăla care ne-a reparat PC-ul - spuse una din fete - nu vrei, nu vorbi cu el, băi, dar nu-l jigni, auzi?

Deranjat, bătrânelul s-a retras pe o bancă un pic mai departe și a început să scrie pe tabletă.

- Ia uite la el, are și tabletă, știe ce-i aia!

Una din fete se pare că-l cunoștea, s-a apropiat și l-a întrebat:

- Nea Ionele, ce scrieți acolo?

- Scriu povești din viața mea și a altora! O să scriu și despre voi. Nu vreți să vă citesc una? Sunt scurte, cam de o pagină sau două. Vă garantez că o să vă placă, o să aleg una de dragoste!

- Aaa, dacă e de dragoste, e mișto! - spuse o alta dintre fete.

Le-a citit, chipurile doar fetelor, o poveste și încet, încet, a captat și atenția băieților. După ce a terminat-o tăceau cu toții. Era o liniște nefirească. Se apropiaseră toți de el și ascultaseră impresionați.

- E cool, băi, dată dracu' de mișto! spuse unul dintre băieți.

- Da, băi, e haioasă, mi-a plăcut! Mai aveți? întrebă un altul.

- Da, am multe, dar vă citesc doar una pe zi, restul mâine, sau când mai veniți voi pe aici!

A doua zi, chiar de la prima oră, grupul de chiulangii era mult mai mare și îl așteptau gălăgioși. Când a ieșit la ei, l-au salutat ca la școală și au început să vorbească mai mulți deodată.

- Le-am zis de povestea de ieri, nu le-o citiți și lor?

- Ba nu, ați spus că ne citiți una nouă, de dragoste!

- Ba da și noi vrem - a spus una din fete.

- Hmm, cum să fac? Venisem cu o poveste nouă, dar dacă vreți o putem reciti și pe cea de ieri. Doar să vă hotărâți.

Vociferări, fetele au vorbit încet și apoi au ales să le-o citească și pe cea de ieri.

Au ascultat-o pe cea din ziua precedentă de parcă o auzeau prima oară.

- Da', acuma fata aia mai trăiește?

- S-au căsătorit?

- Băiatul erați dumneavoastră?

- Încet, pe rând, nu pot să vă răspund la toți odată! Așa... Da, toți trăiesc, eu eram băiatul, nu m-am mai întâlnit cu fata, a plecat în Germania. Sunt căsătorit, da, am o fată... Dar n-ar fi mai bine să vă mai citesc o poveste?

- Ba da, ba da, dar tot așa, de dragoste!

- Da, și o să vă mai citesc și altfel de povești, dacă o să mai veniți!

Le-a citit alta, un pic lacrimogenă. Surprinzător, chiar și unii băieți se întorceau cu spatele și se ștergeau la ochi, să nu se vadă că au lăcrimat! De fete, ce să mai spun...

A plecat bătrânelul și, de-abia când a ajuns la ușa blocului, au început să strige:

- Mulțumim! Mai veniți și mâine?

Le-a făcut semn că da și a intrat în bloc.

În urma lui, au început primele comentarii.

- Băi, nu credeam că-i mișto, am venit să văd și să râd de el, da-i dat dracu' tipu', o să mai viu!

- Ăsta e pensionar, da' cică a lucrat la Universitate, băi! Și mai repară și calculatoare, a zis Ioana că a fost la ea acasă! E cool! Și io o să mai viu să-l ascult.

Au continuat așa multe zile, poate săptămâni, spre uimirea vecinilor.

- Nu credeam să fie ceva de capul lor, da' uite că Ionel ăsta le-a dat o ocupație frumoasă! - spuse una din vecinele de pe banca din fața blocului.

- Da, tu, i-a domolit, că erau tare răi, stricau leagănele și toboganul, stăteau cu picioarele pe bănci și câte altele!

Într-una din dimineți era cu ei o domnișoară îmbrăcată cu gust, se vedea că e cineva mai deosebit, o profă, ceva.

A ieșit ca de obicei, copiii i-au făcut loc să stea pe bancă, în mijlocul lor și i-au prezentat-o pe profă:

- Domnu' Ionel, dânsa este domnișoara Petrescu, profa noastră de română și a vrut să audă o poveste de-a dumneavoastră!

- Bine, dar vă rog, domnișoară, să nu fiți prea aspră cu încercările mele literare!

- Dacă ei sunt impresionați, ceva trebuie să fie! Haideți, ne citiți?

A citit. Era o poveste tristă a unei iubiri nemărturisite dintre un el și o ea parașutistă. Acțiunea se desfășura într-o fabrică. Povestea lor avea un final trist.

A terminat de citit, toți tăceau, ochii erau plini de lacrimi. Avea lacrimi în ochi și domnișoara Petrescu!

Copiii erau mândri de rezultat, de parcă ei scriseseră povestea:

- Vedeți, doamna, v-am spus noi că e mișto tare ce scrie nea Ionel!

- Vă felicit, spuse profa cu voce gâtuită de lacrimi, e așa plin de... de nu știu ce! Le aveți publicate undeva? O carte cu poveștile dumneavoastră s-ar vinde ca pâinea caldă!

- N-am bani să public, zise bătrânelul stânjenit, dar le-am pus pe net, vă dau adresa site-ului, să le citiți acolo, dacă vreți!

I-a dat adresa. Cât a ținut vremea bună, copiii au mai venit, dar, frigul și ploaia i-a alungat, așa că lecturile s-au rărit...

Dacă, un scriitor amator poate mișca sufletele lor, oare niște profesioniști n-ar putea să obțină mult mai mult?

Poate i-ar face mai buni, mai sensibili, prin pildele și poveștile ce le-ar putea fi oferite gata ”ambalate” pe gustul lor... Doar să-i pese cuiva...

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Noiembrie 9, 2017 la 9:19am

Acum ce-aș mai putea să spun? Cuvintele se pierd sau se transformă în aceea emoție care declanșează tăcerea. Totuși mai dispunem de imagini, semne pentru a realiza o comunicare complexă. Voi apela la cele din urmă:

  


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Noiembrie 9, 2017 la 9:10am

Dragă Dorina, m-ai emoționat cu așa frumoasele aprecieri! Nu știu dacă sunt la înălțimea lor, dar sunt tare bucuros că simți și crezi astfel!

Și eu apreciez nespus, tot ce scrii, mi-ai stârnit admirația de când te-am întâlnit pe aceste ”plaiuri” virtuale!

Mulțumesc mult, mult...


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Noiembrie 9, 2017 la 8:15am

Recomand tuturor să lectureze acest text. „Efectul?” Nu veți mai rata nici o altă proză „marca Viorel Croitoru”. Așa mi s-a întâmplat și mie.

P.S. Domnule Croitoru nu știu cum, dar reușiți să declanșații emoție din lucruri mărunte. Probabil v-a luat în brațe acea plăcere de a scrie lumii frânturi din viață. Să continuați, căci sunteți pe drumul cel bun. Felicitări și admirație.

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/