Ele-i dau nume frumosului

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Te aştept înaintea tăcerii,
o pată dureroasă-mi apasă pe suflet,
prin nopţi şerpuiesc vise
îţi simt paşii cum lasă urme.

O femeie îşi flutură clipele
cu ochii înmuguriţi după himere,
o presimt cu vârful degetelor
şi-i pipăi pielea fragedă
ca pe o pânză albă catifelată.

Visele se văd în oglindă ca îngerii
deschid ferestrele albastre nopţii
pe care fug balerinele de mătase,
în anotimpurile iubirii.

Într-un loc binecuvântat
unde înfloresc lalele mov,
ele-i dau nume frumosului,
paşii devin zbor.