ELEGIE

[Corneliu Neagu]

 

Mai aud și astăzi dulcea ta chemare

revenind prin vreme ca un lung ecou

cu-nveliș de umbre din cireșe-amare

mai demult uitate într-un bibelou.

Îmi aduce-n cuget nerostiri pierdute

printre slove scrise într-un vast poem

îngropat în ziduri de străvechi redute

apărat să fie de un greu blestem.

 

Reascult poemul pe la miez de noapte,

în frânturi de franje rupte-ntr-un halou,

cu rostiri vrăjite care vin din șoapte 

scrise-n semne sacre pe un vechi tablou.

Mângâiat de vraja sfintelor cuvinte

care vin năvalinic spre adâncul meu

te revăd, iubito, și-mi aduc aminte

c-ai plecat senină într-un curcubeu.

 

Te întorci adesea renăscând în vise

dintr-o karma sacră vrând să îmi vestești

că îmi legeni somnul cu poeme scrise

ce-mi aduc în suflet tainice povești.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, cu respect, Maria Ciobotariu! Cele mai frumoase gânduri din partea mea!

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu aceeași admirație!