Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Fecioara din Guadalupe -comentariu pe arta dualista

Recunosc că subiectul mi l-a oferit, oarecum neaşteptat, un articol din ziarul „Formula AS” (nr. 1066 din 14.03.2013) scris de Vasile Andru (versiunea on-line o găsiţi la adresa http://www.formula-as.ro/2013/1066/miracole-crestine-109/maica-domn...). Am găsit în imaginile din articol, ceva ce semăna cu un tablou realizat de Octavio Ocampo. (Octavio Ocampo este un artist plastic mexican a cărui bibliografie am preentat-o pe scurt în articolul precedent). Ştiam de mult timp lucrarea. Am studiat-o atent, dar niciodată nu am înţeles semnificaţia personajelor ce compun scena. Acum m-am edificat. Şi cum pentru mine a fost o mare descoperie, nu mă pot abţine să n-o împărtăşesc şi cu voi.

Va trebui mai întâi să vorbim de fenomenul Guadalupe, iar informaţiile le extrag din articolul menţionat mai sus:

„Fenomenul „Nuestra Seňora de Guadalupe”, din Mexic, poate fi comparat cu „Fenomenul Lourdes”, din Franţa, cunoscut de europeni. Doar că aici, în Mexic, este un Lourdes ridicat la pu­terea a cincea, sau ridicat la puterea Lumii Noi. Şi, spre deosebire de toate apariţiile mariane din lume, în Mexic, miracolul a produs şi o probă materială, pe care o pu­tem vedea şi azi, cu ochii noştri.

Minunea s-a întâmplat pe colina sacră Tepeyac, loc numit astăzi Villa Guadalupe.

Pe această colină, Maica Domnului i s-a arătat, pe 8 decembrie 1531, unui indio, un aztec sărman. Era o zi de sâmbătă, era dimineaţa. Aztecul s-a auzit strigat pe nume: "Juanito!", numele lui de după botezul creş­tin era Juan Diego.

La data când i-a apărut Fecioara Maria, Juan Diego avea 57 de ani. Era creştinat de când avea 51 de ani, la puţin timp după ce Mexicul fusese cucerit de spanioli. Când s-a auzit strigat pe nume, Juan Diego s-a oprit şi a văzut o tânără foarte frumoasă, care i-a spus că este Mai­ca Domnului şi i-a cerut să transmită un mesaj mi­sionar episcopului din Cetatea Mexicului. Maica Dom­nului i-a vorbit lui Juan Diego pe limba lui natală, în nahuatl, limba aztecilor. I-a spus să-i ceară episco­pului să ridice în acel loc o biserică, în care Ea să-L reveleze oamenilor pe Dumnezeu şi să ridice suferinţa Lumii Noi.

Juan Diego porneşte imediat spre oraş, merge la episcopul Zumarraga. Acesta este chiar primul episcop al Mexicului de după conchista: ierarh zbir, a ordonat să fie aruncate pe foc multe codice aztece, şi să fie dis­truse 500 de temple străvechi... Diego îi relatează apa­riţia Fecioarei Maria, o descrie. A fost o apariţie con­cretă. Adică Diego n-a avut o "viziune", el nu era un mistic, nu era un contemplativ; n-a avut vreo "ve­denie" în timp de rugăciune, el a avut parte de o apa­riţie fizică! Episcopul l-a ascultat aferat (se înţelegeau prin translator), nu credea de fel că un indio sărman a avut parte de o apariţie divină. Şi l-a expediat repede.

Juan Diego s-a întors la locul unde-i apăruse Fe­cioara, ca să raporteze eşecul său. Astfel are loc a doua apariţie a Maicii Domnului, care l-a ascultat, iar în final i-a spus ferm: "Îţi poruncesc să te duci din nou mâine, să-l vezi pe episcop şi să-i repeţi cererea misionară!".

Au fost, în total, cinci apariţii; prima pe 8 decem­brie, iar a cincea pe 12 decembrie 1531. Nici la a doua audienţă, episcopul nu l-a crezut pe Juan Diego. I-a cerut să-i aducă o probă concretă că s-a întâlnit chiar cu Maica Domnului. Sfânta Fecioară i-a spus: "Te vei întoarce aici mâine ca să-i duci episcopului semnul pe care ţi l-a ce­rut!". Şi Maica Domnului a pregătit pro­ba concretă. Ea avea să lase imaginea feţei sale întipărită pe mantaua indianului, ca o fotografie! Mantaua ("ayate") era un fel de pătură care se încheia pe umărul drept. Era o ţesă­tură din fibre de agave, de 1,67 m pe 1,05 m. Pe această mantie s-a imprimat imaginea Sfintei Fecioare.

S-a petrecut aşa: Când Juan Diego s-a aflat iarăşi în faţa episcopului, a desfăşurat mantaua  în care înve­lise trandafirii culeşi la în­demnul Fecioarei. În clipa aceea, pe ţe­sătura de agave s-a "revelat" lent, sub ochii celor de faţă, imaginea Mai­cii Domnu­lui. În culori vii, strălucitoare. Era ca şi cum pe o placă fotografică, introdusă într-o soluţie chi­mică "revelator", se iveş­te chipul sub privirile tale. Imaginea are calităţile şi fidelitatea unei fotografii, uimitor de expresive, cu dimensiunile 143 cm pe 55 cm. Deşi ţesătura din fibră de agave este rară, "foto­grafia" Fecioarei s-a aş­ternut compact, armonios.

Cu acest miracol a început o fervoare religioasă fără sea­măn, care a adus şi succesul cultului creştin printre me­xicani. Mantaua cu chipul Maicii Domnului poate fi văzută în uriaşa catedrală închinată Fecioarei din Gua­dalupe”.

Aflând despre minunea petrecută în Guadalupe, putem lesne deduce şi explicaţia scenelor ce stau în spatele realizărilor artistice ale maestrului Octavio Ocampo. Eu am identificat două tablouri în creaţia sa care îşi au sursa de inspiraţie din legenda de la Guadalupe. Este vorba de „Miracolul trandafirilor” („Miracle of the Roses”) şi „Doamna din Guadalupe” („Lady Guadalupe”).

Se observă în „Miracolul trandafirilor” tocmai scena descrisă în povestea de mai sus. Îl putem identifica pe sărmanul Juan Diego, mai ales după sombrero-ul specific mexican,  cum îşi desface mantaua (ayate) în faţa episcopului. Acesta din urmă este cu spatele, aşeat pe un divan şi priveşte uimit cum dintre trandafirii aduşi în manta, se iveşte chipul strălucitor al Feciarei Maria.

La minune participă şi îngerii dispuşi aici în aşa fel încât formează veşmântul Fecioarei (din icoană).

Lucrarea „Doamna din Guadalupe” („Lady Guadalupe”) reprezintă la propriu şi la figurat o pânză. De fapt este vorba de mantaua lui Juan Diego. Se văd reprezentate în colţurile de sus mâinile acestuia ţinând de ayete, iar pe mijoc, o mică frântură din chipul acestuia (se pot intui ochii).

Central observăm reprezentarea icoanei Fecioarei de la Guadalupe. Numai că  veşmântul acesteia este de astă dată compus din trandafiri, acei trandafiri ce au fost trimişi, prin Juan Diego, episcopului. Veşmântul albastru al Mariei este presărat cu îngeri a căror aripi formează aoreola de lumină din jurul Maicii Domnului iar capetele pot fi confundate uşor cu steluţele. Tot de jur împrejur se află naţiunea mexicană ce priveşte cu evlavie la minunea de la Guadalupe. Pe chipul Mariei este refăcută scena descrisă în lucrarea descrisă anterior, numai că la alte cote şi cu mici corecturi.

De o meticulozitate ieşită din comun, lucrarea Lady Guadalupe impresionează şi prin multitudinea de soluţii cu carecter de iluzie optică, modul cum artistul a găsit să disimuleze în desenul descris de celebra icoană mexicană, nu numai a intregii legende, dar şi consecinţele produse de aceasta.

Prin descrierea destul de lapidară a acestor două lucrări ale maestrului Octavio Ocampo, am încercat să demonstrez cititorului genialitatea creaţiei sale. Ca un mare artist al lumii, universalitatea sa artistică este deja recunoscută, iar noi suntem datori să-i cunoaştem opera şi s-o apreciem ca atare.

Vizualizări: 134

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Ianuarie 13, 2015 la 6:23am
Am citit cu drag!

ACTIV
Comentariu publicat de Emilia Popescu Rusu pe Ianuarie 11, 2015 la 6:57pm

Am lecturat cu plăcere!


ACTIV
Comentariu publicat de Emilia Popescu Rusu pe Ianuarie 11, 2015 la 6:55pm

Am lecturat!


INACTIV
Comentariu publicat de Gabriel Todică pe Ianuarie 11, 2015 la 12:14am

Va multumesc mult pentru aprecieri!


INACTIV
Comentariu publicat de Maria Niculescu pe Ianuarie 10, 2015 la 12:33pm

Câtă  hăruire  au semenii noștri, câtă frumusețe pot dărui în jurul lor

cu tot sufletul, necondiționat!

Mulțumim, drag prieten, este un material complex, foarte interesant

pe care l-am lecturat cu deosebită plăcere.

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->