amintiri temporale din faptul serii
Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui
Nu mai credeam că pot, atât de mult
Să iert,
Și fără judecăți și fără gând
Să cert,
Nu mai speram să pot, atât de mult
Iubi,
Tot așteptând ca rându-mi să vină
Într-o zi...
Dar pâlpâia în gand și n-a murit
Speranta,
Deși un infinit mi se părea
Distanta!
Și-a apărut aiurea, când n-o mai
Așteptam,
Și-atât de simplu-i Doamne ! Și cât de mult
Iubeam!
Adaugă un comentariu
imi place foarte mult inceputul, Viorel! capacitatea de a ierta si de a merge mai departe... este o lectie pe care inca nu am invatat-o; repet, ma pregatesc pentru multele restante in acest sens.
slefuieste in continuare, daltuitorule de cuvinte!
Mă umple de bucurie faptul că am reușit să spun o frântură din ce simțeam!
Mulțumesc !
Offfff! Chiar mă ''oftici''!!!!!
De ce nu am avut eu ideea???
Ca să te felicit eu pe tine şi nu tu pe mine!!!!!!!
Superb!
Regina iertării, IUBIREA, ne face orbi în faţa tuturor releler şi, în numele ei, suntem BUNI!
Cu drag, L
Un poem frumos,un gând şi o speranţă ce nu va muri niciodată...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !
Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică