Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Îi era dor de-o zăpadă venită din străfunduri de veac, de troienele așternute de-a valma peste  Bărăgan. Visa la fulgii mari, pufoși coborând discret pe  pământ, amestecați cu rotocoalele de fum înălțate spre cer. Se gândea cum de păsările paradisului nu și-au mai scuturat aripile pentru ca miracolele să se reverse din nou asupra lumiii încremenite în nămeții de indiferență.

„În noaptea asta trebuia să  ningă” , „Cine o să îmi mai spună acum povestea?” „Pune  bușteanul în vatră, focul trebuie să fie puternic,  în noaptea asta stăm de veghe!“  Răscolea jarul cu o creangă de alun pentru a căpăta strălucirea stelelor coborâte din cer. Ochii îi erau ațintiți asupra  flăcărilor  în care se răzvrătea paragina  lumii, rășina șuiera șoptindu-i cuvinte dintr-o limbă de mult uitată, pe care o învățase în secret în nopțile viscolite de iarnă, când își punea capul în poala bunicii, să-i mângâie părul de aur, să îi alunge spaimele fără nume. Auzea chemările rodirii, ale belșugului pe care bunica le rostea în acea noapte mare, întinzându-i  tava de argint plină cu fructe,  turtă dulce, o cană de vin roșu și o crenguță de brad.  Aromele se răspândeau în odaia micuță,  când  alături de toți copiii din lume  nu dormea și  se ruga pentru zeii-părinți încredințându-se că  va salva Soarele-Moș.

În mintea ei reveneau  toate acele promisiuni ale nemuririi. Străngea năframa pe care o primise atunci în dar și lacrimi discrete i se prelingeau pe obraz acum, când vedea cum mama ei stătea lângă vatră, locul în care stătea demult bunica. De la ea  învățase, în câte  o singură noapte pe an, tainele lumii acesteia și ale celei de dincolo de lume. Învățase că, oriunde s-ar afla, vine un moment când trebuie să se întoarcă acasă, iar dacă distanța o amăgește și  nu o poate face trebuie să citească o pagină dintr-o carte, să privească un răsărit de soare, să stea pe malul unei ape curgătoare, să verse o lacrimă când ziua se-nchide spre linia orizontului …

imagine: Alphonse Mucha

Vizualizări: 80

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/