amintiri temporale din faptul serii
În cerc
de Gabriela Mimi Boroianu
28.08.2020
Am o umbrelă roșie
ca primăvara din inima mea
De fiecare dată când o rotesc răsare soarele.
Mama zice că e magică
Dar mama nu mai e...
și iar am plecat fără ea.
Ochii tăi iubesc ploaia,
nu-ți amintești de ce.
Numai că ploaia, mă iubește pe mine.
Își întinde brațele umede
și mă cuprinde până la piele
și îmi sărută fruntea,
cu buzele verii ce se stinge.
Eu iubesc să alerg,
cu tălpile goale,
prin iarba aducerilor aminte,
poate-poate voi găsi
bucuria clipelor
când ne țineam de mână.
Alea înghesuite
într-un colț al sufletului
ca o pereche de pantofi,
vechi, uitați în ploaie...
Uitarea, însă, te iubește pe tine,
cel ce ai rătăcit drumul
către copilărie...
Adaugă un comentariu
ploaia, mă iubește pe mine.
Își întinde brațele umede
și mă cuprinde până la piele
și îmi sărută fruntea,
cu buzele verii ce se stinge.
UN POEM SENSIBIL DE IUBIRE !
Cu aceeași admirație!
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !
Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică