Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

INGRID
-CUTREMURUL –POVESTEA ILINCĂI-2

A doua zi,pe 5 martie 1977 jurnalele prezentau stiri de coșmar.Seismul din 4 martie 1977 a provocat daune enorme României în victime umane și nenumărate daune materiale,în multe localități din țară, dintre cele ma distruse numărîndu-se însăși Bucureștiul capitala.Cutremurul a fost deosebit de puternic,7,8-7,9 grade pe scara Richter,a fost primul cutremur trăit de mine. Îmi amintesc bine acele momente și cel mai puternuc și dezastruos dintre toate care au mai urmat în decursul anilor, după el.De atunci nu a mai fost nici unul de aceeaș intensitate ca acela cel puțin pînă azi,în România.Ceva asemănător, vorbeau cei mai bătrâni că fusese în 1940.
Săptămîni la rînd cronicile negre ale ziarelor vremii au prezentat liste cu victimele umane, pe mai multe pagini în coloane nesfîrșite. Săptămîni în șir se răscoleau dărîmăturile sutelor de blocuri și edificii din București, Galați Zimnicea și alte orașe ce deveniseră după cutremur enorme grămezi de dărîmături sub care erau căutați cu disperare și perseverență supraviețuitori. Printe zeci de mii de nume mi-au rămas în minte 2 dintre cele mai îndrăgite de mine pe atunci, dintre celebritățile românești,Toma Caragiu actorul și Gigi Marga cîntăreața de romanțe.Au trecut anii, rănile dezastrului s-au vindecat și oamenii au lăsat uitarea să-și aștearnă lințoliul peste acele timpuri cum se întîmplă cu toate lucrurile trecătoare, efemere chiar dacă au lăsat multe urme dureroase.E deajuns însă să nu se uite și să nu pierdem din vedere că istoria s-a repetat dea lungul vremii și se poate repeta iar. De aceea noi oamenii ar trebui să fim instruiți cum e mai bine să ne apărăm în astfel de momente tragice și inevitabile,sau previzibile. Atunci se scria că foarte multă lume a sfîrșit în mod tragic,din cauza panicii ,fugind pe scările clădirilor,sau neștiind unde se puteau adăposti mai bine în acele momente.Însă cine poate ști cu adevărat?Dacă e adevărat că soarta omului e scrisă dinainte, nu prea știu cum să ne putem sustrage!numai Creatorul poate ști,noi totuș să încercăm a fi înțelepți să facem partea ce depinde de noi,bine,restul să lăsăm la bunăvoința celui Atotputernic.
După acel mare cutremur viața noastă a continuat să curgă normal, cu singura diferență că am ieșit greu din iarnă, rebegiți de frig, și condițiile noastre de viațăla gazdă erau mai grele din această cauză. Ne găteam și încălzeam demîncarea pe un reșou din cele ce se faceau împrovizat,pe atunci. Ni-l meșterise o cunoștință electrician.Se ardea mereu siguranța și o înlocuia Gioni că amicul electricianul îl învățase cum se face.Gioni era pasionat de electrotechnică,de fizică așa că era un specialist în devenire,și-a continuat studiile în acest cîmp devenind ceea ce promitea de mic.
În privițnța necazurilor prietenei mele Ilinca,lucrurile s-au înrăutățit. Ea trebuit în cele din urmă să abandoneze liceul înainte să poată absolvi ultimul an și să dea bacul.Tina nu era nici ea prea fericită , salariul la fabrică nu era prea mare,și cu greu reușea să plătească chiria și pentru sora ei , să și mănînce amîndouă,fără sprijinul părinților care ar fi trebuit să se ocupe de întreținerea Ilincăi.Tatăl lor muncea la C.A.P.Avea și o căruță cu cai și mai cîstiga bani cu transporturi prin comună, mai lucrînd și pămîntul,din spusele Ilincăi nu erau chiar săraci. El însă se pare că nu era interesat de soarta fetei sale.Curînd am avut ocazia să asist fără voie la o scenă ce m-a înfricoșat și care m-a convins că nu cunoscusem încă cu adevărat sensul cuvîntului brutalitate.Ilinca mă cheamă la ea într-o după amiază și-mi zice tristă:
- Ingrid dragă sunt terminată, tebuie să abandonez școala. Tina nu mai poate să mă ajute că mama nu o mai lasă, ea vrea să se mute cu prietenul ei ,se căsătoresc.
- Tu ce vei face Ilinca în acest caz?Ar trebui să insiști totuș ca ai tăi să te întrețină-n școală,e obligația părinților aceasta. Ai dreptul acesta.
-Dacă îi zic tatălui meu asta, cine mă scoate din mîinile lui?Mă bate cum nu-ți poți inchipui tu. Cum face cu mama.Vorbești astfel că nu-l cunoști.Am obținut cu greu îngăduința lor să mă mai lase la școală pînă termin anul acesta. Vor să mă mărite cu urîtul care mi l-a ales mama,vorba vine mamă: ea nu e mama mea așa cum deja ți-am marturisit și nu mă iubește deloc,de aceea nu-i pasă ce mi se întîmplă.
-Dar bunica ta Ilinca,mergi și stai de vorbă cu ea,poate te susține cumva!
-Nu poate Ingrid, eu sunt încă minoră,tata dacă află că mă duc pe acolo se duce peste ea și o bate. E singură bătrînă și bolnavă, nu-i voi complica situația buicii. Deja de cînd nu m-a răbdat sufletul și m-am luat de mama și tata reproșîndu-le ceea ce am aflat de la bunica, lucrurile merg mult mai rău, tata s-a dus peste ea și a amenințat-o că o omoară dacă nu-și vede de treabă și nu-și ține gura.Ei nu vor să afle satul de crimace el a comis-o cu mama mea.
Mai am 2 luni de școală și dacă nu voi avea de ales va trebui să-i ascult. Eu nu mă voi mărita cu omul acela însă,Ingrid! Orice ar fi nu o voi face, de asta să fii foarte sigură!Văzându-i privirea sumbră, sfidătoare si aproape tragică din ochii ei frumoși negri, statura ei nu prea înaltă,cca1,65m ,ce părea în acel moment că devenise mai înaltă lăsîndu-mi impresia că în ea se produsese ceva ce o schimbase într-o fiară încolțită gata de apărare cu orice preț.Eram convinsă că ea nu glumea și instinctul meu îmi șoptea că Ilinca ,buna mea prietenă e pe marginea unor nisipuri mișcătoare,figurat vorbind,spre care e capabilă să se avînte,deși în sinea ei știe că aceea e o cărare ce ar pierde-o.Nu știam ce să-i spun,cuvintele erau de prisos și îi intuiam bine starea de spirit, o și înțelegeam.Cumva simțeam că suntem asemănătoare în multe privințe, uneori cînd viața ne pune dinaintea unor probe extreme,iese la iveală din profundul nostru persoana care noi suntem cu adevărat atunci ne cunoaștem mai bine pe noi, propriile limite și ceea de ce putem fi capabili. În Ilinca în acele momente eu am întrezărit o forță ascunsă periculoasă ce nu se relevase niciodată pînă în acele momente,poate nici ei înseși. Am simțit respect,admirație pentru că demonstra curaj și demnitate în fața unor constrîngeri și forțe potrivnice ce încercau să o copleșască s-o doboare,gata să le înfrunte să li se împotrivească cu orice risc,fără ezitări.
I-am fost aproape în acele două luni cît mai lipsea pînă la vacața de vară și eram singura care era la curent cu planurile sale pentru a scăpa de căsătoria aranjată de mama vitregă. Era frumoasă Ilinca în felul său, era o brunetă,păr lung negru, piele aurie, ochii negri,foarte vioi, și mereu surîzători și jucăuși cînd nu era tristă.aAvea un corp subțirel cu forme însă generoase bine proporționată că îi gaseam în privința formelor o vagă asemănare cu Sofia Loren mai ales mersul și un anumit fel senzual natural, o voce foarte frumoasă; cînta muzică folclorică în cercurile școlare,participa și la concursuri și era apreciată pentru acest talent;îndrăzneață, însă plină de tact și cu mult bun simț.Când rîdea se vedea că e o fire deschisă ,te molipsea imediat de veselia sa și lăsa șă se vadă dinții albi frumoși și gura frumos conturată pe fața luminoasă și simpatică;era și foarte inteligentă se dedica studiului cu multă seriozitate și la școală avea rezultate foarte bune, era ambițioasă.Era mare păcat că trebuia să întrerupă școala astfel.
La școală avea un prieten un coleg al său care o plăcea,îl plăcea și ea însă nu ceva ceva serios. De cînd cu problema ei încerca să-l îndepărteze de sine spunînd că iubirea lui o face prea slabă și vulnerabilă și nu-și putea permite în acele momente să fie slabă. Asta îmi spunea mie nedorind să iasă la șfîrșit de săptămînă la dans,ca să-l evite.Nu dorea să-l implice în problemele sale, deloc.Mi-a mărturisit într-o zi că a vorbit la școală cu dirigintele său de faptul că are probleme cu părinții și că e obligată să întrerupă liceul neavînd posibilitatea să se întrețină. Dirigintele său s-a oferit să încerce să o ajute făcînd o cerere pentru acordarea unei burse ce ar fi putut să o ajute să termine; învăța bine și era posibil să i se acorde. Mi-a mărturisit și faptul că la școală e un profesor mai tînăr care îi tot dădea de înțeles că o place însă ei nu-i plăcea. Profesorul acesta auzind probabil de la dirigintele clasei de problema sa, a oprit-o discret și i-a spus că dacă ea are probleme să nu-l ignore că el e dispus să o ajute. Ea atunci a rîs și nu a mai stat să-l asculte însă cîteva săptămîni mai tîrziu și-a amintit de acea propunere.
Cîteva zile a fost mai liniștită și spera sincer în ajutorul promis de diriginte,pînă într-o sîmbăta cînd mi s-a întîmplat să fiu martora unei scene terifiante.Era după amiază eram acasă eu și Ilinca, fratele meu plecase acasă ,era rîndul lui să facă aprovizionarea în acea săptămînă. Tina, sora Ilincăi era la serviciu schimbul 2 venea acasă după orele 23.
Eu eram în cameră învățan căci era perioada tezelor,usa între camere era ușor întredeschisă cum statea mai mereu. Noi discutam prin ușă, paturile noastre fiind ambele de o parte și de cealaltă a ușii. În acel moment ea nu era în camera ei, era în spate gătea ceva pentru cină.La un moment dat aud o voce de bărbat necunoscută vorbind răstit și vocea Ilincăi. La început nu am dat multă atenție, auzeam că Ilinca vorbea calm însă omul vorbea răstit și era afară la intrarea din spate, nu auzeam prea bine ce spunea, gîndeam că a venit cineva în căutarea gazdelor. Ilinca a iesit și ea afară și nu eram preocupată cu cine vorbea pînă nu am auzit vocea omului răcnind și înjurînd teribil și proferînd vorbe urîte, de nedescris în acelaș moment aud pocnete și un țipăt teribil al Ilincăi. Am sărit din pat imediat,am ieșit pe ușă în grabă ocolind casa prin spate și ajung la acea intrare, trecînd pe lîngă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercînd să iasă. Bătrînele nu se vedeau.După casă văd, un om foarte voinic înalt și gros cu părul cărunt cu un bici în mână ridicat amenințător și o privire urîtă fioroasă cu o față roșie și ochii înjectați de furie parcă nu avea nimic uman în privire, semăna o bestie deslănțuită. În momentul cînd eu am apărut de după colțul casei el tocmai îi dădea cu biciul lovituri Ilincăi cu sălbăticie în timp ce îi urla:
-Ai să vii cu mine acasă cățea că altfel te omor, ca pe un nimic ce ești!Ai să faci ce-ți spun eu să faci,tu nu ai drepturi!
Erau atât de încordați în încleștarea lor el și Ilinca că nici nu cred că mă observaseră.Cînd biciul a plesnit cu forță către umerii ei ea a ridicat mîna cu încrîncenare a prins lovitura peste mînă și a prins cureaua biciului în mînă înfășurîd-o și strîngând-o pînă la sînge, apropiindu-se de fața bestiei mult mai înaltă decît ea și cu o voce răgușită plină de ură pe care nu i-o recunoșteam,în care eu nu am sesizat frică, ia strigat privindu-l de-a dreptul în ochi roșie toată cu ochii secați arzînd parcă precum 2 tăciuni aprinși,zicîndu-i:
-Vrei să mă ucizi și pe mine ca pe mama mea criminalule?Dacă mai ridici o singură dată biciul să dai în mine, și nu pleci imediat jur că mă duc la miliție și te denunț pentru că tu ai violato pe mama mea și ai ucis-o și te denunț că ne maltratezi pe toate!N-o să-ți mai meargă de data asta , te voi face eu să plătești dacă te mai apropii de mine cu biciul.Tu nu esti un tată, că un tată adevărat nu face copiilor lui ce faci tu.
- Vii tu acasă viperă mică, te omor !scrîșnea el îndreptîndu-se către poartă că ieșise și una din bătrîne, un vecin se apropiase de gard întrebînd dacă trebuie să cheme miliția.Ilinca a făcut semn că nu și cînd sa întors am văzut pe fața sa urma de degete de culoare roșie care mai tîrziu sa învinețit destul de rău cu toate compresele reci ce i le-am pus pe obraz.Tremura toată, prin bluză cînd am atins-o pe spate m-am murdărit de sînge și a tresăritde durere. În cameră cînd și-a scos bluza se vedeau 3 urme urîte de bici ,una sîngerînd destul de rău.Doamna Sanda cînd a văzut-o sa speriat și îi părea rău că nu chemase miliția, ea nu văzuse scena toată la care eu fusesem martoră. Eu eram destul de șocată de cele ce văzusem și simțeam în egală măsură milă și multă tristețe pentru suferințele prietenei mele. Era tare oropsită. Seara cînd a venit sora ei au discutat destul de aprins, Tina plîngea și era îngrijorată de-a binelea pentru Ilinca,.Se pare că păinții lor făceau presiuni asupra ei , nu stiu exact de ce însă nu erau deloc bine lucrurile în familia lor.Gazdele au avut și ele o discuție în particular cu cele două fete.Mai erau vreo 3 saptămîni pînă la vacanță.Nu stiu ce discuție au avut gazdele cu Ilinca și Tina,Știu doar căvreo două zile Ilinca nu s-a mai văzut pe la gazdă, venea seara tîrziu și ușa dintre noi fusese blocată. A treia zi Ilinca mă aștepta pe stradă cînd eu mă întorceam de la școală. Era trasă la față ,tristă și semnul de la loviturile primite deși se străduise să le mascheze erau vizibile.M-a îmbrățișat cu ochii înlăcrimați și m-a invitat să vin pe o bancă într-un mic parc din apropiere căci dorea să-mi vorbească. Am venit cu ea și ne-am așezat, apoi am îtrebat-o cum se simte și unde stă. Mi-a răspuns:
-Ingrid î-ți povestesc tot, că doresc ca măcar tu să știi! Nu pot să-i spun Tinei ce am hotărît. Eu acasă la părinți nu mai mă duc și tata i-a interzis ei să-mi mai dea ajutor sub amenințări. Tina se teme de el și eu am luat o decizie pe care doar ție ți-o destăinui acum, Tinei deocamdată nu trebuie să-i spui unde mă duc,o voi înștiința doar că sunt bine să nu mai plîngă pentru mine.Unde mă duc va afla mai tîrziu. Cine mă ajută nu vreau să aibe probleme cu tata.Eram cam intrigată și î-n acelaș timp îngrijorată pentru ea, era într-o situație disperată ,era încă minoră și o credeam în stare să intre în încurcături mai mari ,i-am mărturisit ce cred :
-Ilinca ia spune-mi unde ai găsit ajutor? Nu cumva profesorul acela de fizică ce tot î-mi ziceai că-ți făcea avansuri? Îi zic eu fără ocolișuri.
-Ingrid ești grozavă! Îmi zice surîzînd, eu însă eram realmente îngrijorată pentru ea. -Da Ingrid însă nu-i așa rău cum crezi, m-a văzut cu loviturile pe față și m-a chemat să stăm de vorbă.A trebuit să-i spun de problemele mele, pentru că eu am nevoie de ajutorși nu știu unde aș putea să-l găsesc. El m-a ascultat și apoi mi-a spus că el mă iubeste mult, că vrea să se căsătorească cu mine, și atfel ar putea să mă apere și să mă ajute fără probleme. Vrea să ne căsătorim legal.Deocamdată nu trebuie să afle nimeni că stau la el, la școală merg să-mi dau tezele și să-mi încheie mediile, a aranjat el cu dirigintele meu, și mi-a promis că după căsătorie mă jută el șă-mi termin liceul la seral și să dau bacul.
Eu nu știam ce să spun, o ascultam tăcută și speram să fie adevărat ce-i promisese profesorul. Nu credeam că avea vreo alternativă mai bună.S-e părea că aceea era cea mai bună în acele momente prin care trecea.I –am promis că îi voi păstra secretul și că o voi consola pe Tina cum voi putea mai bine,la rugămintea ei.I-am dat adresa mea de acasă ca să-mi scrie cînd dorește, astfel să nu pierdem contactul și văzînd-o pe ea mai împăcată mai liniștită, i-am urat mult noroc și ne-am despărțit cu dorința și speranța de a ne revedea în circumstanțe mai fericite.
Tinei îi lăsase o srisoare în care îi explica că e bine și că o va contacta ea cînd va fi posibil. Eu nu am suflat o vorbă nimănui de cele ce-mi spusese ea.În toamnă, am primit o scrisoare de la ea,î-mi scria că e bine,că se înțelege bine cu cel ce a devenit soțul ei, mai tîrziu cînd au putut legaliza căsătoria. În toamnă noi nu am mai stat la acea gazdă, Haralamb intrase și el în primul an la liceu și tata ne-a înscris pe toți trei la internatul unuia din liceele unde învățam.În iarnă Ilinca a venit la mine la liceu, m-a căutat, eram amîndouă fericite de revedere.Ulterior mi-a mai făcut vizite la cămin, unde stăteam, îi povetisem și lui Gioni despre problemele ei și ne vizita deseori . Am purtat corespondență mult timp, ea sa căsătorit cu Jean,așa se numea soșul ei pe care l-am cunoscut și noi. Era un om bun, destul de simpatic.Ea a continuat studiile, a avut un băiețel cu Jean, m-au vizitat de cîteva ori după căsătoria mea și i-am vizitat și eu fiind ivitată, mulțumită că ea era fericită. Tina s-a căsătorit și ea la scurt timp după ce noi am plecat de la gazdă scăpînd de tirania acelui tată al lor cum eu nu aș dori nimănui să aibe unul.

De Maria Giurgiu -Va urma

Vizualizări: 64

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Februarie 3, 2015 la 2:58pm

Doamnă Maria Giurgiu, admir curajul de a lupta cu rigorile vieţii, acela de a scrie cu uşurinţă despre evenimente petrecute cu mulţi ani în urmă. Nu numai prietenia este atuul dumneavoastră, ci şi felul în care îi încurajaţi pe cei alături de care sunteţi mereu. Loialitatea unei prietenii, sentimentul împărţirii aceleiaşi suferinţi, încrederea, sunt farul ce ghidează spre o morală sănătoasă... Admiraţie! 


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Februarie 2, 2015 la 12:10am

Mulțumesc domnul Nicolae Vasile pentru  semnul de lectură! Cu multă prețuire,Maria.


ACTIV
Comentariu publicat de Nicolae VASILE pe Februarie 1, 2015 la 6:45pm

Frumos!


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Februarie 1, 2015 la 2:57pm

Sunteți prea Drăguță,dv. Vă mulțumesc încă o dată, mă simt cu adevărat onorată de aceste comentarii frumoase!


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Februarie 1, 2015 la 11:14am
O, știu că este o creație literara dar povestea a avut un impact atât de puternic că pe moment am pierdut linia dintre real și imaginar!

ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Februarie 1, 2015 la 10:59am

Vă mulțumesc de popas de apreciere! E o creație literară și au mult preț pentru mine aprecierile dumneavoastră! Cu mult drag și aleasă prețuire ,Maria.


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Februarie 1, 2015 la 10:55am

Mulțumesc de popas și aprecieri doamna Lenuș, cu mult drag și prețuire,Maria. 


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Februarie 1, 2015 la 8:04am
Înfricoșător! Doamne, cum suportă pământul astfel de oameni?

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Februarie 1, 2015 la 5:24am
Lecturat cu drag!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/