(Lui Paul Rotaru - semințele pocăinței)

  

roata hamsterului unge morții perfect 

plecările spărgeau în mine un val de o carne flămândă

chiuretată de-un azi prea sticlos

mâine încolțește timid

sub un aisberg 

 

potopul asurzește aerul din pupilă

în gamelă credințe vechi prind iz de mucegai

mirele calcă apa trupului precum un mesia căzut din icoane

nuntașii ca și păsările fură toți zorii căzuți în pliuri

de neîncepute ape

 

arunc buchetul pe urmele celor care am mers

și-am tot mers

valea plângerii mi-a încrețit buza

dinți sălbatici înfierează apocalipse de seară scoase la licitații

 

pasărea-liră scoate imperii din colbul genunii ruleta sângelui

câștigă sau pierde ursite

 

cert vântul că nu-i destul de sărat n-am nevoie de ochi matlasați cu tenebre

marea își face prea mult loc pentru un somn inodor

răsar păduri în cauc de memorie le las să picure peste orașe pustii

nasturi care încheie hainele morților

nuntașii se strâng precum o cheie sol în sămânță

curcubeiele au atins temperatura maximă

străzile

își etalează albul privirii din talpă

 

moartea întoarce brazda oaselor

în fânețele vieții se coace un timp fără ochi

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Noiembrie 22, 2021 la 8:44am

Cu același condei aurit e scris acest poem. Felicitări!


ACTIV
Comentariu publicat de Paul Rotaru pe Noiembrie 21, 2021 la 5:08pm

ROCK!

Uneori ascult rock și mă las voluptos
În oceanul din mine, oceanul de os,
În oceanul de umbre, de oameni absenți
Și pe care oricând îi privești ca prezenți.

Viermii graniței mele sunt tot mai flămânzi!
Când nu îi strivești, ci mai tare-i afunzi
În prăpastia hranei, în ego-ul meu,
Mă privești ca și cum aș fi hrană doar eu...

Nu cunosc omenie mai clară de-atât,
Cum nu-s nici fericiri să-mi atârne de gât...
Pentru mine pot fi un tardiv tibetan...
Pentru tine... un scop repetat an de an.

Mi-am atras întunerici din culpa de-a fi
Mai curând o grimasă! Căci oamenii vii
Nu credeau nici în lirica verbului meu,
Nici în noi, nici în ei... și nici Dumnezeu!

Nu mă-ntorc la infamia stâlpului vechi
Să descriu apotema iubirii-n perechi.
Știu că iadul și raiul mereu au un loc
Pentru mine și tine... și muzică rock!


ACTIV
Comentariu publicat de chindea maria - gerra orivera - pe Noiembrie 15, 2021 la 5:49pm

Dedicația e mai ales adevărată, nu știu cât de originală. Cumva mă rupsesem de poezie centrată pe problemele fizice - așa că semnul de la tine m-a întors într-un eu pe care-l exilasem în umbră. Îți mulțumesc că exiști în viața mea atât de frumos!!


ACTIV
Comentariu publicat de Paul Rotaru pe Noiembrie 15, 2021 la 5:42am

Mulțumesc pentru dedicația originală, Gerra! Ca de obicei, cuvintele sunt de prisos pe lângă poezia ta și nu îmi rămâne decât o reverență. Cu drag, 

© 2022   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->