Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

       Jocuri de cuvinte - blestem

       Geografie lingvistică

       (postarea precedentă)

       Blestem

       Moto: „Purtăm pe umeri vechi păcate,/ Sau un blestem de la natură,/ Că azi trăim, în libertate,/ Mai rău decât în dictatură!” („Destin”, de Constantin Tudorache din „Terapii de şoc”, 1997)

       Uite că în 2019-2020 ne-a lovit blestemul pandemiei. Blestem zisei? Da, blestem, adică o invocare a unei nenorociri sau a mâniei divine împotriva cuiva, dar și o nenorocire adusă de blestem. Blestemul e o afurisenie (din vechiul slavonic aforisat` - афорисать, „a afurisi”), o anatemă (din grecescul anatema - ανάθεμα).

       Blestem vine de la verbul a blestema, „a invoca abaterea nenorocirii asupra cuiva”, moștenit din cuvântul latin medieval blastimare. Dar blestem poate proveni din rădăcina cuvântului latin vulgar *blastemium, acesta din cuvântul latin ecleziastic blasphemium, din vechiul latinesc blasphemia, cuvântul blasfemie existând și în limba română (defăimare a lucrurilor sfinte). Comparați cu italianul bestemmia, vechiul cuvânt francez blastenge, vechiul occitan blastenh.

       În alte limbi blestemului i se spune:

aalat - аалат în chirghiză;

aburu în joruba;

aneckʿ - անեծք în armeană;

ará - ἀρά în greaca antică;

átok în maghiară (formare din átkoz, „a blestema”);

blastenge în vechea franceză (vezi  Hilaire Van Daele, Petit Dictionnaire de l’ancien français, Garnier, 1940; consultați dicționarul prin click aici), blastenh în vechea occitană, blestem în română;

bölvun în islandeză (din bölva, „a blestema”, +‎ -un, din vechiul nordic bǫlva);

cāpam - சாபம் în tamilă;

curse în engleză (de origine necunoscută);

exsecratio în latină (din exsēcror, „eu blestem”, +‎ -tiō, din ex- +‎ sacer, „sacru”, +‎ -or);

Fluch în germană (din vechiul german fluoha), vloek în olandeză și în afrikaans (din olandezul medieval vloec, din vechiul olandez fluok);

forbandelse în daneză, forbannelse în norvegiană, förbannelse în suedeză;

jeoju - 저주 (咀呪) în coreeană;

k'lalá - קללה‎ în ebraică;

katára - κατάρα în greacă;

kirous în finlandeză (din kirota, „a blestema”, +‎ -us, din proto-finicul *kirot'ak, din proto-fino-ugricul *kira-; vezi și estonianul kiruma și voticele tširoa, tširota);

Cuvântul blestem în diferite limbi

k'lalá - קְלָלָה n ebraică, kllh - קללה în idiș;

klątwa în poloneză, kletba în cehă, kletev în slovenă, kletva - клетва în bulgară, macedoneană și sârbocroată; kletva în bosniacă (din proto-slavicul *klętva);

küfür în turcă;

lá`na - لَعْنَة‎ în arabă, laana în swaheli;

laenatan – لعنة în arabă, lanet în turcă (din turcescul otoman lanet - لعنت •), lanet, nalet, cwên - جوێن‎ în kurdă, لعنت în persană (toate din arabăbescul laenatan – لعنة);

lāsts în letonă;

malanova în siciliană (din mala, „rea”, din latinescul malus, +‎ nova, „știre”);

malbeno în esperanto,

maldição în portugheză, maldición în spaniolă, maledicció în catalană, malédiction în franceză, maledicție în română, malediktione în novială, maledizione, maleficio în italiană (toate moștenite din latinescul maledictio, maledictionem, „blestem, vorba dracului”; antonimul lui bénédiction, „binecuvântare”);

mallkimi în albaneză;

mallozh în bretonă;

mauvais sort în franceză;

melltith în velșă;

mifätot în volapük;

needus în estonă;

noroi - 呪い (のろい), jubaku- 呪縛 în japoneză;

praklion – праклён în belarusă, prakeikimas, prakeiksmas în lituaniană;

prekletstvo în slovenă, prokletí în cehă, prokletstvo - проклетство în sârbocroată și macedoneană, prokljatie - проклятие în bulgară, prokljátije - проклятие în rusă, preklínať în slovacă, proklyattya - прокляття în ucraineană; przekleństwo în poloneză;

saħta în malteză (din arabicul suḵṭa - سُخْطة‎; vezi și arabicul tunisian saḵṭa - سخطة‎, „blestem”);

śāpaṃ - శాపం în telugu, sepata în jawaiană, sumpa în tagalogă, sumpahan în malai;

ts’q’evla - წყევლა în gruzină;

uexcaitoa în aztecă;

Verwünschung (din verwünschen, „a arunca o vrajă” +‎ -ung) în germană, verwensing în olandeză;

zǔzhòu- 詛咒, 诅咒 în chineză.

       Blestemul în (c)arte

       Moto: „Printre-atâtea minijupuri,/ Dezvelind superbe trupuri,/ Hop şi-o maxi despicată!/ Bătu-o-ar vântul, s-o bată!” („Pseudo-blestem”, de Iulian Bostan, din suplimentul de umor „Buzunar")

Hop și-o rochie despicată,/ Bătu-o-ar vântul s-o bată!”

       Scriitorii români s-au referit de multe ori la blestem. Printre ei s-au numărat proletcultistul Dan Deșliu care descria asupritorii (Împovărați de slăvi și de steme,/ De ură ferecată-n blesteme), Jan Bart (Așternută la prima furie, era o scrisoare fulgerătoare, plină de învinuiri și blesteme), Ion Creangă (Acum cred că nu ți-i mai face blăstăm cu mine, mi-i da drumul... că tare mare treabă mai am), Mihai Beniuc (Un blestem ce-apasă pe codru/ Schimbatu-i-a-n piatră și iască [pe cavaleri]), Mihai Eminescu (în «Venere și Madonă» își învinuiește și își blestemă iubita).

       Tot la blestem se referă și Jarnik-Bîrseanu (Plimbă-se călugării,/ Blestemîndu-și părinții,/ De ce i-au călugărit/ Și nu i-au căsătorit), Ion Pas (Femeile au început să țipe, să ocărască și să blesteme), din nou Ion Creangă (Hai să ne blăstămăm, și care dintre noi amîndoi a fi mai meșter, acela să ieie banii!), Eusebiu Camilar (femeia blestema de ciudă... mai ales că și pruncul plîngea în leagăn), Macedonski (Viața nu-mi blestem/ Și nici moartea nu mi-o chem).

       De blestemele lui Tudor Arghezi precis știți cei trecuți de 50 de ani (.... /În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul.// Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de Crăciun./ Să n-ai după masă tutun./ Să-ți pută buricul./....).

Vrăjitoare

       Și am putea continua cu literatura universală, cu opera, cu teatrul sau cu basmele, cu desenele animate. Destui eroi sau personaje implică rostirea blestemului unul asupra altuia, blestem ce se deosebește de vrăji adverse și premoniții, cu care ne vom „juca” în viitorul apropiat.

       Exemple sunt destule, le puteți căuta. Noi ne oprim la Rigoletto, operă în trei acte de Giuseppe Verdi. Premiera operei a avut loc la 11 martie 1851, la Teatro La Fenice din Veneția. Libretul e scris de Francesco Maria Piave, adaptat după melodrama Le roi s’amuse (Regele se amuză) de Victor Hugo. Locul acțiunii este Mantova (Italia), în secolul al XVI-lea.

       În operă Contele Monterone îl blestemă pe Rigoletto, bufonul ducelui de Mantova, Rigoletto considerând că moartea tragică a fiicei sale se datorează blestemului. Noi vă oferim vizionarea operei pe youtube, cu Pavarotti, Gruberova și alții (vezi AICI). Pentru o eventuală tipărire scriu și adresa (http://www.youtube.com/watch?v=fYDI6MWkCW8).

       Trecem la Romeo și Julieta, tragedie scrisă de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului. Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul este probabil cea mai cunoscută piesă de care precis știți, cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii. Aici muribundul Mercutio blestemă familiile Montague și Capulet, rostind: „Blestem pe casa lor și pe a ta”.


Romeo și Julieta

       Chiar și compozitorii s-au aplecat asupra piesei lui Shakespeare, noi invitându-vă să ascultați după starea de urgență, adică în relaxare, doar uvertura (Fantasy Overture) din Romeo și Julieta de Ceaikovsky, cu peste două milioane de vizualizări (Conrad van Alphen, Sinfonia Rotterdam, urmăriți AICI). În caz de tipărire scriu și adresa (http://www.youtube.com/watch?v=GiEIe0ClGIM).

       Și toți, tineri de acum sau de mai de demult, știm povestea Dornröschen de Frații Grimm, adică Frumoasa adormită (din pădure), de fapt o variantă transmisă oral a poveștii literare publicată de Charles Perrault în Histoires ou contes du temps passé din 1697 (în franceză La Belle au bois dormant). În basm, mama vitregă, adică maștera, care voia să fie ea „cea mai frumoasă”, o blestamă pe prințesa Aurora să moară când va împlini 16 ani.

       Este un basm clasic despre frumoasa prințesă, o pădure și un chipeș prinț (tradus greșit la noi ca Frumoasa din pădurea adormită, titlu ce poate fi acceptat, deoarece s-au adormit toate vietățile din pădure). Basmul l-a inspirat pe poetul italian Giambattista Basile, care scrie și el povestea Sole, Luna, e Talia (publicată postum în 1634), care la rândul ei este inspirată de alte povești din folclor. Cea mai veche variantă cunoscută este Perceforest, compusă anonim între 1330 și 1344 și publicată prima dată în 1528. Povestea a inspirat numeroase alte lucrări de artă (picturi, lucrări scrise, muzică, film). Noi vă oferim o versiune a unui film de desene animate (vezi AICI) și filmul complet în franceză La Belle au bois dormant (vezi AICI, pentru care, în caz de publicare, scriu și adresa http://www.youtube.com/watch?v=mnPYpp40tek).

       Rămânând tot la blestem, ne amintim de Frumoasa și bestia, când o vrăjitoare îl transformă pe prinț într-o fiară. În franceză e La Belle et la Bête, un basm tradițional scris de romanciera Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve și publicat în 1740 în La Jeune Américaine et les contes marins.


Câte fete nu s-au visat prințesa Aurora!?

       Povestea a fost ecranizată de multe ori (în 1934, 1946, 1962, 1983, 1987, 1991, 1992, 2005, 2009 și 2017). Noi vă oferim versiunea în engleză Beauty And The Beast (2009), cu Estella Warren, Rhett Giles, (http://www.youtube.com/watch?v=yp8PHybyHsc) cu peste 7 milioane vizionări.

       Trecem la alt blestem din Shrek, unde prințesa Fiona a fost blestemată de o vrăjitoare să fie ziua om și noaptea căpcăun. Shrek este un film de animație realizat de studiourile DreamWorks Animation Studios în anul 2001, după povestirea ilustrată omonimă, scrisă de americanul William Steig în 1990.

       Cum noi „ne jucăm cu cuvintele”, numele Shrek este transcrierea cuvântului în idiș שרעק (corect shrekn), care înseamnă «frică» sau «teroare», despre care vom scrie în curând. În limba germană, cuvântul înseamnă «cumplit» (schrecklich), asta ca să intuiți cum a apărut limba idiș, pentru evreii „așkenazi” (de prin vestul Europei)... Premiera românească a filmului a avut loc în 17 august 2001 în varianta subtitrată, fiind distribuit de Ro Image 2000 și Euro Entertainment Enterprises. Noi vă oferim (vezi AICI) Shrek 2 în limba engleză (http://www.youtube.com/watch?v=QVBoAVV844k).

       Și ca să mai și glumim, evreii așkenazi erau evreii „nemți”. Un evreu cu numele Ashkenazi exista în România, fiind doctor în medicină și șef de secție în 1972, de 42 de ani, la spitalul nr. 2 din București, când a emigrat. Și într-o zi, ușa cabinetului fiind întredeschisă, a auzit discuția a două paciente. Una a zis că a auzit că e un medic excelent, dar cealaltă a zis „- Da, dar e evreu!” Peste decenii, în Israel, la clinica de neurologie a universității de medicină din Tel Aviv, a auzit discuția a două paciente israelite în ebraică. Atunci când una a spus că e un medic foarte bun, cealaltă i-a reproșat: „- Da, dar e român!” Doctorul, care nu uită că este și român, că aici a învățat carte și a iubit, ne-a povestit toate astea amuzându-se....

       Ba și astăzi se întâmplă lucruri anormale, mai ales pe vremea pandemiei din 2020, așa cum mărturisește Mimi Boroianu în „Acest blestem” (În țara libertăților furate/ Chiar diavolii în alb s-au îmbrăcat!/ Și mor creștini, cu aripile-n spate,/ Din ele zborul fiind eviscerat.../ ...). Puteți citi întregul poem mai jos. Vă atrag atenția că e „recidivistă” cu blestemele, că mai are o poezie Blestem postată acum patru ani, pe 26 august 2016 (vezi AICI), pentru care scriu și adresa web (https://poezieproza.wordpress.com/2016/08/26/blestem/comment-page-1/).

       Acest blestem

       de Gabriela Mimi Boroianu

       10.05.2020

În țara libertăților furate

Chiar diavolii în alb s-au îmbrăcat!

Și mor creștini, cu aripile-n spate,

Din ele zborul fiind eviscerat...

Și dacă mor li-e moartea virusată,

Cei ce rămân de ei, buimaci rămân,

Căci rămas bun, să spună n-or să poată,

Fără hârtie dată de stăpân!

Iar clopotele bat a renunțare,

De rugăciuni biserici sun-a gol,

De iad revendicate sunt spitale,

La moarte stau bolnavii-n rând, pe hol...

Chiar îngerii s-au risipit în ceață

Mult prea puțini, prea slabi, plini de nevoi

Și locul gol iubirii-n astă viață

L-au dat nesimțitorilor de soi...

Indiferența astăzi poartă mască,

Halat, mânuși... Și râde printre dinți!

O altă generație să se nască

Și doctori nu vor fi „fără arginți"!

În țara sechestraților în casă

Se sting lumini în candela din sân,

O letargie peste toți se lasă

Și doar tăceri în urma ei rămân...

(http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/acest-blestem?xg_source=activity). Puteți citi la adresa indicată și comentariile altor poeți. Noi cititorii nu facem critică literară... Spunem că nu doar creștinii au avut de suferit...

       De blestem se leagă și epigramiștii. Iurie Osoianu se adresa în 2012 „fraţilor de peste Prut” (La voi tandem, la noi tandem,/ La noi blestem, la voi blestem,/ Nu-i chip cumva de răsturnat/ Tandemul ăsta la pătrat?!). Bre Iurie, dacă nu vor rușii și nemții, se mențin cele hotărîte tot de strămoșii lor, Iosif și Adolf, la 23 august 1938....

       Tot un blestem, dar împotriva râsului, invocă și Gheorghe Leu care pleda pentru epigramă prin 2007 (Un catren, am constatat/ Că atât de greu se scrie.../ Şi atunci l-am blestemat:/ Fir-ar el de râs să fie!). Gheorghe Lungoci, „prăzuind” prin 2008 printre epigramiştii olteni, are ce are cu ticăloșii, ferindu-se de „mititica” (Pentru că suport cu greu, Marea lui ticăloşie,/ Bate-l Doamne-n locul meu,/ Să nu intru-n puşcărie). E așa, doar pentru rime!

       Referindu-se la „ce timpuri, ce moravuri și năravuri mai există”, Mihai Enachi ne aduce aminte blestemul împușcatului Ceauşescu (Moravurile de cizmar/ Au construit un alt sistem -/ Acum e şef un marinar/ Şi parcă-i un cumplit blestem!).

       Îi recomand să continue a blestema amintind și de cel care în armie a învățat să coasă doar nasturi, că are ce! Sau poate blestema acum pe ăla de la pompe funebre uns de liberali director de spital în plină pandemie.... Vorba lui: „O, tempora! O, mores!” Că n-au făcut în treizeci de ani patru președinți licențiați, cât a făcut înjuratul cizmar de Ceaușescu!

       Florea Radu are un „izvor cu epigrame”, blestemând o biată crâșmăriță, dar trage niște consecinţe aiurea (Crâşmăriţă, te blestem,/ M-ai dus în sapă de lemn.../ Că toată averea mea/ Zace la tine-n tejghea!). Parcă i-ar fi băgat ea, biata, mâna în buzunar...

       Lui Viorel Cacoveanu îi era frică de reforme prin 2008, pentru care s-a adresat redacției unui ziar din Buzău (Reformele, ca un blestem,/ Căzură crunt pe-acest pământ:/ De moarte, zău, eu nu mă tem/ Ci doar de viaţă mă-nspăimânt). A ținut omul seama de zicala „scapă cine moare”! Reforme sunt doar cu comisioanele de prin conturile politicienilor!

       Gheorghe Gurău avea ce avea prin 2010 cu gura soției unuia și se întreba dacă ce s-a întâmplat cu ea este un blestem [Soţia (scorpie şi rea):/ - Tu vei muri de mâna mea/ Şi s-a-ntâmplat după ani grei/ Să moară, dar... de gura ei!]. Constantin Tudorache ne definea prin 1997 destinul în cadrul unor terapii de şoc (Purtăm pe umeri vechi păcate,/ Sau un blestem de la natură,/ Că azi trăim, în libertate,/ Mai rău decât în dictatură!). Prin 2020 puteți judeca singuri dacă ăsta ne-a fost destinul... Avea dreptate amicul care mi-a scris: „Ce soartă avem, Costică, tot cu Klaus și cu Sică!” Cum care Sică? Mandolinarul, fiu de securist!

       Cum stăteam noi cu blestemul comercial ne amintea Eugen Ilişiu (Reclamagii afurisiţi,/ Să vi se rupă limba-n două,/ De câte ori mai pomeniţi,/ Într-o reclamă... nouăşnouă...) Cui naiba să mai faci reclamații, când nu te ascultă nimeni nici măcar în pandemie?

       Angela Chiuaru avea ce avea cu cei ce contestă talentul femeii, de parcă n-ar fi cunoscut femei cu două mâini stângi (Ne-apasă un blestem secret:/ În lumea noastră carpatină,/ Românul s-a născut poet,/ Românca gospodină?!). Aș completa: „și-n carantină!” Lasă, taică, știu câteva românce care nu au treabă cu „gospodăria”!

       Și cele din alte țări sunt gospodine! Vă amintiți de Sabrina (Boys)? E aia căsătorită cu românul Crețu, compozitor, care și-a tras numele Michel, și-a scos virgula de sub „ț”, că nu-i mai plăcea Mihai. Și pe 18 mai 2020, de acasă, ferită de pandemie, într-o românescă perfectă, ne-a declarat că știe găti sarmale și ciorbe. Vezi, bre, nea Mihai? E mai româncă decât mata!

       Uite că și partidele se bucură de blesteme, așa cum remarca alde Gheorghe Popescu-Ger prin 2007, pe când pleda pentru epigramă (Ura-n pace nu ne lasă,/ Veşnic viaţa ne-o divide:/ Ieri a fost lupta de clasă,/ Azi e lupta-ntre partide). E pe comisioane, bre! Că zeciuiala tăt zeciuială rămase!

       Cu blesteme se ocupa și Mike Farkas prin 2011 când se referea la focul fără flacără (Un blestem e azi la modă,/ Celui vechi, el îi ia locu'/ Şi te arde, nu cu sodă,/ Ci mai rău: „arză-te-ar... Bocu'"!). Și bietul Boc era doar un bun executant al ordinelor de zi pe unitate date de marinar, ăla fost turnător.... Adică Petrov!

Și o va avea și pe cea de europarlamentar (votat de români!)

       Iar dacă nu știați că ziua de 17 octombrie e ziua eradicării sărăciei, ne aduce aminte Ion Ruse (Avem o soartă blestemată/ Cu un blestem străvechi, etern,/ S-avem o ţară-aşa bogată/ Şi-o sărăcie de guvern!). Chestia cu guvernul e valabilă chiar și în pandemie, când se continuă reformele alea ce se făceau și prin 2007, după cum depunea mărturie Viorel Cacoveanu în dosarul Pledoarie pentru epigramă (Reformele, ca un blestem,/ Căzură crunt pe-acest pământ –/ De moarte, zău, eu nu mă tem,/ Dar de viaţă... mă-nspăimânt!).

       Prin jocuri de cuvinte, Janet Nică se făcea că nu știe diferența dintre greșeală și eroare (Nu ştiu dacă e blestem/ Pe acest tărâm cu soare,/ Treaba e că noi cădem/ Din greşeală... în eroare!). La ce greșeli și erori s-o fi referit nu ne dezvâluie, așa cum făcea erori so(a)cratice prin 2010 Ispas Feţeanu în voroave epigramatice cu şi despre femei (Apar bătrân, deşi n-am anii,/ Dureri mă chinuie prin oase,/ Să aibă parte doar duşmanii/ De soacre-atât de sănătoase).

       Și fiindcă suntem la sfârșitul primăverii pandemice, să știți că există și blesteme de primăvară, așa cum ne amintea Dan Căpruciu prin 2011 în sonatele sonete (Frumoaso, nu mă bagi în seamă,/ Când ne-ntâlnim pe-aceleaşi rute.../ Şi îţi urez să mori de teamă:/ Veni-ţi-ar barza pe nevrute!). Și mai era o rimă, dar de după orele 24.00 (after midnight, cum scria o colegă de site (Cronopedia)! Nu știu dacă blestemul e valabil și în vreme de pandemie...

       Tot domnia sa, însetatul Dan, la acea dată, 2008, printre epigramiştii olteni, se referea la blestemul final (Blestemat de soarta rea,/ Peste ani voi fi doar oale./ Daţi-mi vin, căci nu aş vrea,/ Să fiu prins cu ele goale!). Eu n-aș zice decât „gând la gând cu bucurie”! Parcă ar fi citit blestemul lui Costel Vlădescu din 1979, după vreo „Zece ani de epigramă” (La un pahar de supărare,/ Cum e mai rău s-a blestemat:/ "Să-i sară ochii celui care/ L-o mai vedea o dată beat!").

       Eugen Ilişiu are ce are cu vrednicia unor români, explicându-ne ce e un blestem semantic (Ghinionul blestemat,/ E, că-n termeni româneşti,/ Se numeşte ţara Stat,/ Şi tot stat când nu munceşti!). Și de la „stat” trecem la blestemul cu „balcoanele” amintit de Petru Ioan Gârda, chipurile după un catren popular (Baremi două săptămâni/ S-aibă şi bărbaţii sâni,/ Să-i mai poarte-un pic şi ei/ Şi-or vedea cât îs de grei!). Nu mă bag!

       Florina Dinescu amintește de un „mizilic” de blestem către mizileni (Aş vrea blestemu-mi să-l aflaţi,/ Că-l zic din seară până-n zori:/ Vedea-v-aş zilnic inundaţi/ De vinuri vechi şi scriitori!), referindu-se la pandemia epigramelor de pe la concursurile ce se organizau la Mizil și care în caz de pandemie cu corona se pot organiza doar online, adică fără udătură veche mizileană, ci fiecare doar cu udătura lui de-acasă...

       Uite că și printre literați au pătruns blestemele, după cum depune mărturie unul din breaslă, reclamantul Dan Norea, în dosarul „Epi... Gramatica, Definiţii meseriaşe”, prin 2011, unde îl definea (cam) epigramatic pe măria sa poetul (Poetul este-un aparat mai fin,/ Sensibil tare, parcă-i un blestem;/ Produsul lui finit e un poem,/ Materialul consumabil: vin). Eu știu la cine s-a referit, îl știu pe acest poet „gadget”. Gadget scrisei? Da mă voi juca în articolul viitor cu aces cuvânt!

       Și va trece greu și vara asta, va veni toamna, mai ales cea parlamentară, cu alegeri de tot felul, de care ne amintea alde (nu ALDE) Janet Nică, dar nu în pandemie (E toamnă vastă, greu blestem,/ În arbori, frunzele se tem/ Şi, respectând o lege-a firii,/ S-au scuturat... toţi trandafirii!). V-ați prins cu cine ține? V-ați prins că e de cea și nu de hăis? Știu că e profesor și poate crede că poți să-ți iei 6 case din meditații, ca ăla care înjură zilnic PSD! Mira-m-aș! Oricum ar fi, uite că s-au ajuns și cei de cea și cei de hăis, unul la NATO, ales precis de yanchei, unul europarlamentar ales de popor (sau cu gadgetul, adică cu tableta STS)!

Cea și hăis la români (votați de români!?)

       Precis că știe martorul Norea pomenit mai sus că l-a blestem s-a referit și Bertholdt Brecht, cu marginaliile sale germane, după cum traduce „grefierul” Aurel Iordache în dosarul „Din epigramiştii lumii”, din 2000 (Când zic mai-marii „mergem către glorii"/ Ca un blestem peste mulţimi răsfrânt,/ Indiferent de-nfrângeri sau victorii/ Pentru mai-mici înseamnă... spre mormânt). Are dreptate și acum!

       Sărind la ce voiau ăștia de cea prin februarie, alegerile anticipate, vă reamintesc că anticipatele astea se doreau mereu, chiar și în 2005, ca și în 2020, după cum depunea mărturie Nicolae David în informarea „Azi” din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (Azi ţara în nevoi se zbate,/ Ca un blestem de noi se ţine,/ Durerea singură nu vine,/ Cei mari azi vor anticipate). Și uite că după ăștia de cea, chiar dacă venea pandemia, se doreau anticipate!

Pe timp de pandemie (ce blestem!) totul se asortează

       De la anticipatele din 2005 trecem la sexul frumos, când (ne)reclamantul George Budoi se adresa pârâtului care i-a furat nevasta, în dosarul „Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale” din 2014, imitându-l pe Sacha Guitry (Nu-l blestem, nici nu-l aclam,/ Nu-l împuşc, nici nu-l reclam:/ Răzbunarea cea mai mare/ Este că acum o are!...). Dacă arată trăznet, s-o păstreze sănătos pârâtul! A scăpat omul de dracul, dar să nu dea peste frate-său!

Asta o fi fugit cu altul? (galeria Florence, Giuseppe Armani)

       Blestemați sau neblestemați, să fiți iubiți!

       (continuare)

       Nițu Constantin (nu e un domn mare, e doar un creștin!)

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Vizualizări: 98

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 31, 2020 la 2:40pm

Mulțumesc!


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Mai 31, 2020 la 12:04pm

      Mulțumesc!

      Criticul ar zice „recidivistă bine!” Sensibilă, cu spirit de observație, antivirotică, dar virală la blesteme,  care ară câmpurile nopții, observă copacii goi, alpinistă în rime și ritm, altruistă cu metaforele, care îl așază pe vârf de boltă fără oarece motive.....

       Ce mai, suflet zbuciumat! Cu așa blesteme să tot suferi... Că sexul ăsta frumos, „... un pisc de munte scorburos, pe care-l urci de sus în jos când faci pe alpinistul caraghios” (MINULESCU e de vină), este eroic doar în filme... Îl ghicisem și eu puțin, cu sau fără blestemele sale....

        http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/femeile

      Respect!

      Cadou: https://www.youtube.com/watch?v=AWcx4b0qkHU


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 31, 2020 la 11:13am

Sunt recidivistă rău... Și astea sunt doar câteva... 


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 31, 2020 la 11:10am

Blestem

E noapte și copacii sunt goi
Și fumul în toate-a intrat
Ca un semn ce-a rămas încrustat,
În tăcerea ce țipă în noi...

Și toamna ne-nchide-n nevoi
Iar sus, cerul fierbe-n păcat,
E noapte și copacii sunt goi
Și fumul în toate-a intrat.

Popor de cruci vii, de strigoi
Ăst blestem să-l purtăm ne-a fost dat
Miroase a moarte și-a ploi
Și murim prin copii repetat...

E noapte și copacii sunt goi...

de Gabriela Mimi Boroianu
30.10.2016

*

Blestem
de Gabriela Mimi Boroianu

Arat-am câmpurile nopții
Cu dorul înhămat la plug
Şi-n carnea dulce a libertății
Am pus scânteia unui rug,

Să ardă nemurirea-n tine,
Eternitatea să te strângă,
S-alergi câmpiile senine
Și stelele să nu-ți ajungă,

Să te arunci din cer în mare
Parjolu-n suflet vrând să-l stingi,
Dar setea ce o porți, în sare
Mai tare-n tine s-o încingi;

Să cauți ochii-nlăcrimați,
Să-ți potoli setea-n a lor rouă
Și în iubire-ncarcerați
Să le dai o lumină nouă;

Să-ți ierți păcatu- nsingurării
Și-abisul gândurilor triste,
Să lași ca plată neuitării
Poemele cu lacrimi scrise;

Să iei ca martor universul,
Să juri pe stele și pe Lună,
Că mie-mi aparține versul
Ce ne rostește împreună!

*

 

Blestem

Știai că te-aşezasem sus pe boltă,
Că te priveam ca pe un astru sfânt?
Azi arde-n mine-o poftă de revoltă
Și-aş vrea să dau cu tine de pământ!

Te-aş fi urmat pân' la sfârșitul lumii
Și viața pentru tine mi-aş fi dat,
Azi te-aş închide în culoarea humii
Din urma roții... după ce-a plouat!

Și te rosteam aproape ca pe-o rugă
În care sufletul de bună voie-așezi,
Azi vreau blestemul meu din urmă să te-ajungă
Din dor prea mult și tu să sângerezi!

Să-ți fie închisoare supărarea,
Să mori în tine puțin câte puțin,
Să simți și tu cât doare nepăsarea
Și cum te arde-al vorbelor venin!

de Gabriela Mimi Boroianu
21.04.2016

*

Dintr-o mirare

de Gabriela Mimi Boroianu

Vreme trece, vreme iarăși vine
Rostuim în cercuri vorbe goale,
Ne privim sfioși, dar știm noi bine,
Ne-am ucide de-am avea pistoale!

Nu mai are farmec dimineața
Înghesuită-ntr-un oftat de ceas,
Fără noi rămâne goală viața...
Rătăcim în ultimul popas.

Ne-ntronăm în vorbe cu venin,
Regii căutărilor deșarte;
A întomnat și ultimul senin,
Timpu-n deziluzii se împarte...

Ca nebunii ne-nvârtim în ceață
Alergând fără să știm ce vrem,
Inima ne-o-nveșmântăm în gheață
Și-o purtăm în noi ca pe un blestem.

E cerul vinovat de tot ce-am fost,
De moartea care-i cuibărită-n noi?
Iubirea nu-și mai află-n lume rost
În ochii de lumină-atât de goi...

Ne căutăm în semne de-ntrebare
Și ne urâm când nu ne mai găsim,
Ne naștem pe pământ dintr-o mirare
Pe care singuri trebuie s-o trăim...

*

În jocul umbrelor
de Gabriela Mimi Boroianu
26.01.2019

Cădea o umbră peste-un ochi de geam
Făcând deodată muzica să tacă,
Și din pereți străini ieșind vedeam
Ce nu păreau dispuși să mă și placă...
Și fricile se deșteptau străine,
Și nimeni nu era să le adoarmă;
Cu degetele răscolea în mine
Blestem ce cobora bătrân din carmă...

De dincolo de-ncremenirea morții,
Dintr-un tablou râzând privea o damă,
Mă și vedea căzând la mâna sorții
Purtând pe umeri, ca și ea, o ramă...
Numai că azi sunt tare supărată
Și nu mai vreau să fac pași înapoi,
Nu vreau să mă mai tem de nici o soartă,
Și nici de viața plină de nevoi!

Și mă ridic cum se ridică apa
Împinsă-n sus de undele de șoc,
Aprind, de-odat', cu mâna stângă lampa
Și în lumină toate-s iar la loc...

*

Neguri de poveste
de Gabriela Mimi Boroianu

Se răsucește oful în apa cristalină
Coboară plin de furii mușcând înfometat,
Și-n locul din adâncuri cătându-i o pricină
Își varsă tot năduful, și-apa a-nfierbântat.

Mă arde-n măruntaie, un foc aș scuipa-n sus,
Ș-aş răsturna o boltă să o cioplesc cu dalta
Când știu că ceasul sfânt pe șotii azi e pus
Și înapoi își bate, o clipă după alta...

Mi-e inima amară de cât năduf s-a strâns
Și cerul meu de apă, din lacrimi are stele
Și fierbe pe-nfundat, o noapte am de plâns,
Dar noaptea, fără tine, are umbrele grele...

Blestem amar de soartă, inimă de jivină,
Ți-a răsturnat în drum căruța cu minute,
Iar muntele-i prea sus, bobițul de lumină
De-a rostogolul fuge și zilele-s pierdute...

Lovește-o neputință gonindu-ți dimineața
Și noaptea te cuprinde, te-absoarbe al ei tumult,
De s-ar putea voința-mi e să-mpărțim viața,
Să te mai am un timp, chiar dacă nu prea mult.

Dar cum să lupt cu demoni ce se hrănesc din tine
Când singura-mi putere lacrima îmi este,
Ce se transformă-n fiere, din ape cristaline,
Când te închide noaptea în neguri de poveste?

*

Chipul blestemului
de Gabriela Mimi Boroianu
20.01.2019

Iau copacii munții-n spate
Și se duc, se duc departe

Cătând loc de-nchinăciune...
Nici ei nu știu-anume unde

Rădăcina să-și îngroape,
Să le fie Domnu-aproape...

Tânguiri de frunze-n dungă,
Clopote cu limba lungă,

Plâns de ape-n strunga morii,
Zboruri frânte-n umbra ciorii,

Blestem slobozât din frâu --
Omul cu săcurea-n brâu!

Octombrie
de Gabriela Mimi Boroianu
12.10.2018

Octombrie-și cere tainul
Blestem rostit în surdină
Lumina-i tot mai puțină
Prin sită-și cern norii destinul...

Și umbra îmi pare mai plină
Rapace-și începe festinul!
Octombrie-și cere tainul
Blestem rostit în surdină...

Strugurii-și lapădă vinul
Și pivnița crapă de plină
Doar doru-i sub bolta senină
Bătrân și-amar ca pelinul...

Octombrie-și cere tainul!

*

În toate câte sunt
Gabriela Mimi Boroianu
27.08.2017

În toate câte sunt e câte-o taină,
O ispitire-n roșul unui măr,
O inimă sub orișicare haină
Și-n fiece mister un adevăr.

În fiecare noapte-i o lumină,
Un întuneric poartă orice zi,
O absolvire-i dincolo de vină
Și-un dor nestins suspină-n poezii.

E un blestem în orice faptă bună,
Orice-nălțare ascunde-un zbor căzut,
Trădările prin ofuri se răzbună
Și ochii goi nu văd ce-i de văzut.

Orice zidire jertfa unui trup
O poartă, ca pe-un fel de izbăvire,
Din dragoste urgiile se rup,
Doar ca să-și stingă focul în iubire.

În toate câte sunt e câte-un rost,
Prea mici suntem spre a-l putea-nțelege,
Când orice faptă-și are-n viață-un cost
Doar Moartea poate totul să dezlege!

 

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->