Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

       Geografie lingvistică (arhaisme)

 

(postarea precedentă)

 

Căruță

 

       Moto: „Citesc şi cărţi, multe cărţi: dar de la ele învăţ mai puţin decât de la viaţă. O singură carte m-a învăţat mult: dicţionarul. O, dicţionarul, îl ador. Dar ador şi strada, un dicţionar chiar mai minunat.” (Ettore Petrolini)

 

       Na, drăcie, că strada e acum pustie, așa că eu mă întorc la dicționar... Căruța e un arhaism? Că facem ce facem și ne amintim de căruță, de care am mai scris (vezi „Jocuri de cuvinte – carul și căruța”), accentuând acum pe etimologia părților componente. Cuvântul e format din car +‎ -uță sau vine din latinescul carruca, -un rezultat original românesc timpuriu *cărucă și pluralul său *căruce (modificat de influența sufixului diminutival) sau alternativ printr-o rădăcină a latineștilor vulgare *carrucia, *carrucea. Că au și aromânii cãrutsã, italienii carrozza, iar francezii charrue.

 

Căruță

 

       Căruța asta de origine latină are un dric (DEX zice că provine din maghiarul dërék) sau platformă (din fr. plate-forme). Dar prietenul budapestan Imre îmi confirmă că maghiarii nu mai au acum cuvântul dërék în fondul obișnuit de cuvinte, ci szekérderék (sinonime gyászkocsi, halottaskocsi).

       Au în schimb derék, „mijloc, talie”,  ca adjectiv „onest, cinstit”, dar și „bine făcut”, referitor la un trup (de unguroaică bine)”, pe care l-ar fi luat din slavicul *drek, vezi slovacul driek (colegul Moravec, moravian rătăcit prin Bratislava, îmi scrie că nu știe ce înseamnă, dar a devenit nume, că are un coleg Driek la Praga).

       Na, drăcie, toponimistul îmi scrie că au cehii drek, dar ca arhaism înseamnă „rahat”, iar metaforic „nimic”. De pe la arhaismul ăsta cred că s-a inspirat Mike Farkas la 3 martie 2012 când i-a adresat niscaiva vorbe lui George Sava - redactor-şef al ziarului „Pagini Româneşti" din Montreal, pentru articolul: „Piticul" care a scos România din rahat („Prin vorbe dulci, dar şi prin fapte,/ Piticii toţi s-au remarcat;/ Dar numai unul din cei şapte/ A scos şi ţara din rahat.”).

       Și cehii au luat drek din germanul Dreck, dar care în Germania colegului Peter înseamnă murdărie, iar în Austria amicului lingvist Johan chiar excremente, materii fecale. Așa că fiți atenți cu lingvistica asta....

 

Jug

 

       Căruța are în partea din față un proțap (din sl. procĕpŭ, bg., sb. procep - про́цеп), adică o prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul căruței sau carului și de care se prinde jugul (din latinescul medieval jugum, dacă e trasă de boi). Dar uite că prietenul sofiot Ivanov îmi spune că acum nu există cuvântul în bulgară, iar belgrădeanul Dimko îmi spune că acum procep înseamnă în sârbo-croată decalaj, chirie! Na, drăcie!

       Poate la proțapul ăsta de căruță se referea Ica Ungureanu la concursul naţional „Pe aripi de măr domnesc" - Domneşti în iulie 2012, când nu era ministru Daea cel cu oaia când se adresa unor agricultori cu jalba-n proţap („Cred că vă lipseşte-o doagă,/ Ni la voi, pretenţii!/ Gliile vă sunt pârloagă/ Şi doriţi subvenţii?”).

O oiște (din bg. oište – оище, care acum dispăru la ei) este o bară lungă de lemn fixată în crucea carului, căruței, trăsurii etc., care separă animalele înhămate. Pe fiecare parte este câte o loitră (din sb. lo(j)tra, mg. lojtra, ucr. Луйтра, dar acum oarhaisme), fiecare dintre cele două părți laterale ale carului sau ale căruței, constând dintr-un fel de scară). La car și oiște s-a referit printr-o rimă cam forțată Mariana Dobrin în „Epigrama la scenă deschisă” atunci când „Băieţii deştepţi atacă” („Ei n-au planuri prea subtile,/ Dar au car şi oişte,/ U. E,-n câţiva ani de zile/ Vei ajunge... vraişte!!!”). Să fi prevestit Brexit? Să fi prevestit Roexit? Să fi știut cum îi vor ajuta Franța și Germania pe italieni la pandemie? Că unii liberali o nimeresc precum Irimia cu oiștea-n gard, asta e o altă problemă... Și văd că dau liberalii lui Orban și Cîțu, de fapt conduși de căruțașul mare cu anticipate cu căruța lui, cu oiștea-n gard!

       O căruță are patru roți cu osii (roată din latinescul medieval rota, osie din sl. osĭ -  ось, existent acum în rusă și ucraineană). Și nu la clasica roată a căruței făcea referire Alexandru Hanganu în „Pledoarie pentru epigramă” prin aprilie 2007, când descria o „pană în plin câmp” („O şoferiţă, tare bună,/ Privind la roata ei stricată,/ În van îşi face ochii roată,/ Că n-are cine să i-o pună.”). Noroc că amu stă și ea în casă și scrie pe tricoul ei „Closed”.

       Și neuitând osia carului care cam scârțâie dacă nu e unsă, românii inventară inteligentul proverb „judecătorul e ca osia carului: cum o ungi, nu mai scârţâie”. Justiția asta..... Flotă, privatizări, Microsoft, EASDS, dosare, dosare....

       Fiecare roată e formată din obadă (din v.sl. obedĭ – обєдъ, arhaism acum) – partea exterioară din lemn curbat sub formă de cerc, un butuc sau partea centrală a roții (de etimologie necunoscută, butucul fiind legat de obadă cu spițe (din bg., scr. Spica, arhaism și ăsta). La fiecare roată este câte o leucă (din mg. Löcs), un lemn încovoiat, cu un capăt îmbinat în osie și cu celălalt prins de loitră. Imre îmi confirmă că löcs nu prea există în maghiara budapestană și îmi cere să-i întreb pe maghiarii din Transilvania sau Banat! Și leuca asta poate servi și altor scopuri, conform proverbului românesc „prostul pare lovit cu leuca în cap”!

       Dacă o căruță e trasă de cai (cal din latinescul medieval caballus), atunci pe fiecare cal se pune un ham (ham din mg., sb. ham, arhaisme acum)  din curele (curea din latinescul medieval corrigia).

       Căruțașul, fie el cel mare, fie Cîțu sau Orban, ține de hățuri (etimologie incertă) pentru cai, având în mână un bici (din vsl. bicĭ – бич, existent acum și în rusă, macedoneană și sârbo-croată). Și biciul ăsta poate avea și alte întrebuințări („Dă, mamă, cu biciu-n mine!”), după cum ne informau Ștefan Bănică, Damian Drăghici și frații săi în concertul „Gypsy Rock" susținut pe 31 martie 2017 la Sala Palatului din Bucuresti. Asta ca să ne rezumăm doar la muzică, fără a vizita anumite magazine cu bice și cătușe....

       În cazul că plouă, căruța poate avea și un coviltir, adică un schelet de nuiele curbate (sau bare), peste care se pun rogojini sau pânză groasă, ăsta având etimologie necunoscută. Voi consulta ceva în sanscrită, îndrumat de strămoșii lui Mădălin V. Așa că v-ați lămurit din câte arhaisme cu origini diferite este căruța cea arhaică pe care o descrie deseori și Creangă... Dar unele sensibile mămici cer să nu mai existe în manualele picilor și în curicule musiu Creangă cu ale sale  „Amintiri din copilărie”, deoarece copiii nu înțeleg cuvintele (http://www.youtube.com/watch?v=X3qbGcb4NxY). Eu nu prea am observat prin Asia că așa procedează mămicile japoneze, coreene sau chinezoaice cu odrasele lor!

 

Bici modern (pentru iepe)

 

       Dacă recunoașteți părțile căruții pe prima figură sunteți un învingător! Chiar dacă nu ați văzut-o pe Rada în Șatra! Că precis nu știți de ce s-a instalat la marginea Smeeni-lor o tabară de țigani din Li...!

       Să știți că potrivit lui Valeriu Butulescu există și o „căruţă a istoriei, la care trage din greu poporul, (și care) a avut tot timpul doi vizitii asociaţi: popa şi politrucul” (aforism din „Maculator existenţial”, 2017). Militarii cunosc bine chestia, că politrucii militari de alaltăieri deveniră mari politicieni mai ieri... Recalcitrant cum este, tot pe maculator, că nu are bani de caiet dictando, Valeriu crede în fizica kui Klaus, explicându-ne alt sens al hamului – „Căldura ecuatorială omoară eschimosul, nu-l încălzeşte. Libertatea destabilizează popoarele crescute-n ham.” Să fi fost românii crescuți în ham chiar și după „îngrămădeala din decembrie”? Și tot potrivit recidivistului în citate Butulescu, „rămasă fără tracţiune, Căruţa Poporului s-a oprit! În jurul ei, liberă şi neputincioasă, Herghelia Naţională nechează asurzitor.” (aforism  din „Vorbe în vânt, 2018).

Nici coviltirul nu-i ratat de oamenii de spirit. Potrivit lui Sorin Şomandra, „viaţa e-o căruţă fără coviltir, unde lecţiile de viaţă se ţin sub cerul liber al democraţiei... aia în care copiii străzii fac legea-n parlamentele lumii!” Cum care copii ai străzii?

       Cei la care se referea Nelu Ionescu-Quintus în „Urmaşii lui Cincinat”, în 2004 („Cu năstruşnicii minori/ Nu-s probleme serioase,/ Când vor deveni majori/ Au să „intre" ei... prin case.”). Sau unii, drogați, vor omorî oameni cu automobilul, precum fiul lui Iorgulesc, președintele ligii de fotbal, chipurile internat într-un spital din Italia! O fi ieșit din spital, acum cu corona? Că vin în țară destui puradei obișnuiți cu relele prin occident... Dar acum din Norvegia sunt trimiși cu avioanele. Gratis! Intră direct în carantină...

Căruță cu coviltir

 

       Asta e valabil pentru toți copiii, chiar și useriști sau caramitriști, care potrivit lui Albert Einstein „.... nu ţin seama de experienţele de viaţă ale părinţilor lor, iar naţiunile ignoră istoria. Lecţiile urâte trebuie mereu reînvăţate.” Poate și deoarece părinții lor le-au predat simulacre (vezi îndemnul bătrânului aromân Caramitru către ucenicul său în ale revoluției, Dinescu: „- Mircea, fă-te că lucrezi!”). Și dictonul e urmat întocmai de noi, românii... Iar Dinescu deveni boier de Bărăgan!

 

 

Dicționare sau mămicilor care vor să fie scos Ion Creangă din programa de învățământ: „Cartea, cartea, fără glume,/ Îmi spunea ades bunica,/ dacă vrei să fii în lume/ Om de samă, nu nimica!”

 

       Și să ascultăm „căruță cu cai”, chiar dacă boii sau caii au „potcoave de aur”! Că și dacă nu ai căruță, poți cere „adu calul pune șaua”. Și plecând cu calul, i te poți adresa și lui cu expresia „pupa-ți-aș coama, bălan”!

       Asta în cazul că n-ai făcut vreo boroboață și n-ai ajuns „la Chilia-n port”, unde bate Lungu cu frânghia! Că în cazul ăsta nu te mai poți încuraja cu îndemnul „ia guriță, ia și bea”! În orice caz nu sunt de acord cu expresia „Tanțo, caii mei să moară”..., că n-au bieții nicio vină...

       Chiar dacă văd că și alții au „boi” care știu alte limbi, parcă tot mai bun era „carul cu boi”, chiar dacă știm inclusiv de Daniel Avram cu al său      „cucuruz cu frunza-n sus” în care amintește și de vreo patru boi... Adică cei „patru boi cu lanțu-n coarne” pe care-i îndeamnă Tudor Gheorghe s-o țină pe mândruța sau de cei „patru boi (ce) leagană caru” ai lui Achim Nica, de care mi-a amintit printr-un mesaj email că nu am introdus melodia pe blogul meu prietenul Amantzia din Haifa, necunoscător de limbă română, dar un fotogrammetrist și cartograf de excepție, expert în toponimie, fost președinte al Societății Israelene de Fotogrammetrie și Teledetecție... Amiralul Bill, prieten yankeu (pe care colegul Corneliu Serediuc de la ATM  îl cunoaște), nu le are cu căruța, dar le are cu submarinul atomic... Prin Oceanul Pacific, nu știe dacă strămoșii lui cuceriră vestul cu calul și căruța...

       Așadar, ce facem, fraților? Mai tragem la căruța istoriei? Că avionul nu ajunse să împingă istoria decât în războiul stelelor! Iar acum nici avionul nu mai zboară cu corona asta!

       Să fiți iubiți!

 

       (continuare)

 

       Constantin NIŢU

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Vizualizări: 143

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Martie 28, 2020 la 11:06am

moderator
Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Martie 27, 2020 la 9:46am

Cu aceeași admirație!


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Martie 25, 2020 la 6:27pm

Vă mulțumesc de trecere! Respect!


ACTIV
Comentariu publicat de Anişoara Iordache pe Martie 25, 2020 la 4:04pm

Am citit. Multumesc frumos.

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/