Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

            

 

            (postarea precedentă – AICI sau AICI)

 

            Dor

 

            Moto: „Valul este dorul mării de a săruta țărmul.” (Lucian Blaga)

 

            Unii spun că „dor” nu există în alte limbi. Vom vedea! Există 44 de definiții ale cuvântului „dor” în dicționarele românești. Așa aflăm din sursa DEX '09 (2009) că: „DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). .... 6. Atracție erotică.” Provine din cuvântul vulgar latin  dolus, „durere”, care provine din dolere. „a durea”.

            Wicționarul arată că „dor” există și în română, provenit probabil din latinul vulgar dolus („durere”), derivat din latinul dolor („durere”); alternativ, ar proveni din dolus, cu alt sens („înșelăciune, decepție”), din vechiul grec δόλος - dólos.

            Wicționarul precizează că există și în aromână „doru”, pe de o parte provenit din latinul doleō (de comparat cu românul a  durea, pe de altă parte probabil din latinul târziu dolus („teamă, durere”), derivat din latinul dolor („durere”); alternativ, ar proveni din dolus, „înșelăciune, decepție”, din vechiul grec δόλος (dólos).

            Se spune că nu prea există în alte limbi. Noi „certificăm” prin expresii „pe lângă”, de multe ori traduse prin nostalgie, dorință... Și ar fi tradus în engleză cu cuvântul longing („an earnest and deep, not greatly passionate, but rather melancholic desire”, adică „o dorință serioasă și profundă, nu foarte pasionantă, ci mai degrabă melancolică”). Dar la noi nu e numai melancolică, e chiar cu pasiune exprimat dorul! Și longing este participiu prezent al lui long.

            Încercăm traducerea în alte limbi:

            - Ākāṅkṣā - আকাঙ্ক্ষা în bengali;

            - Anhelo (aspirație, ambiție) + nostalgia în spaniolă, anhel (dorință) în catalană (din latinul anhēlō);

            - Arzu (din arabicul آرزو, arezu) și həsrət (?) în azeră;

            - brama în italiană (de fapt e aviditate, din germanicul *bramōn, «a țipa de dorință», verb, a aspira);

            - čežnja în bosniacă și  croată, čežnja - чежња în sârbă [și fiindcă sârbii și cei din jur sunt vecinii noștri, ne explică scurt: Значења: a) (значење изведено преко синонима) жудња, изгарање, копњење, жуђење, тежња, жар, жеља, страст, хтење, воља, жеља за чим, стремљење, жудност, чезнуће, жеља за нечим, чезнутљивост, фиг. жеђ фиг., глад фиг., вапај фиг., сан фиг., рег. хлепња рег”, adică „(derivat prin sinonime) poftă, ardere, în scădere, jind, aspirație, zel, dorință, pasiune, voință, dorință pentru nimic, străduindu-se, ascuțime, dorință, o dorință pentru ceva, pasiune, fig. sete plânset fig., reg. gol reg.”;  b) „(значење изведено преко синонима) склоност, хтење, страст, фиг. глад фиг., воља за успехом, претензија, каријеризам, апетит за успехом, амбиција, славољубље, похлепа, нишан, хрв. частохлепље хрв., славохлепље хрв., тенденција, претенциозност, апетит”, adică „(derivat prin sinonime) poftă, ardere, în scădere, jind, aspirație, zel, dorință, pasiune, voință, dorință pentru nimic, străduință, ascuțime, dorință pentru ceva, fig. sete etc.”];

            - cianalas în galica scoțiană;

            - dëshirë e madhe în albaneză (dorință mare: dëshirë din dëshiroj sau posibil din  latinul dēsīderium, dorință”; e madhe, „mare”);

            - désir în franceză, (dorință; din désirer, „a dori”, derivat, din sec. XI, din latinul desiderare, «a regreta absența cuiva sau a unui anumit lucru», dérivat din sidus, sideris, «constelație, astru, stea»; în limbajul marinarilor, a constata absența unui astru, semnificând decepția, regretul, opus lui considerare, a constata prezența, vedeți și desiderata, sidéral și sidérer);

            - dor în română, doru în aromână;

            - eshtiâq  - اشتیاق în persană (din arabicul ištiyāq - اِشْتِيَاق‎);

            - hiraeth în galeză (nostalgie intensă);

            - hrepenenje în slovenă (nostalgie după ceva ce nu a avut loc);

            - igatsus în estonă;

-ilgas în letonă, ilgesys în lituaniană (din proto-balto-slavicul *dílˀgas, din proto-indo-europeanul *dl̥h₁gʰós);

            - irrika în bască;

            - kaipaus în finlandeză;

            - karotum - կարոտում în armeană

            - kopnež - копнеж în macedoneană, kopnezh - копнеж în bulgară (dorință, dor);

            - laalasa - लालसा în hindi (dorință; din sanscritul लालसा – lālasā, „dorință”);

            - lachtára - λαχτάρα în greacă;

            - længsel (dorință), længes efter (dor de) în daneză;

            - langstme, langst în frizonă;

            - längtan (dorință melancolică) în suedeză;

            - longing în engleză și malteză, longimg - לאָנגינג în idiș;

            - löngun în islandeză (din langa, „a dori, a prelungi dorința” +‎ -un, din vechiul nordic langa, „dorință”, din proto-germanicul *langōną, „a dori”, vezi englezul long, germanul verlangen);

            - lengsel în norvegiană;

            - Lōca – ਲੋਚ; Lālaca  - ਲਾਲਚ în punjabi;

            - lt’olvis - ლტოლვის în gruzină;

            - özlem în turcă (lipsă de ..., din özlemek, „a lipsi”);

            - prahnennya - прагнення în ucraineamă („cильне бажання, потяг до здійснення чого-небудь; хотіння”, adică „o dorință puternică, o dorință de a realiza ceva, dorință);

            - saudade în portugheză și galiciană (de fapt tristețe, regret îsoțit de nostalgie; saudade a fost împrumutat de la portughezi de francezi, prin care exprimă un „sentiment de solitude, de regret, après la perte de ce qui réjouissait le cœur: patrie, maison, amis ou amant”, adică un „sentimente de solitudine, de regret, de pierdere a ceva ce afectează sufletul: patrie, casă, prieten, iubit”);

 

„Dor” și „pe-aproape” în diferite limbi

 

            - Sehnsucht în germană (nostalgie, dorință, din germana evului mediu);

            - shuq - شوق în arabă (din tădăcina ش و ق‎ - š-w-q, a-i fi dor, a trezi dorința);

            - tęsknota în poloneză (tristețe, nostalgie, dorință; din tęskny +‎ -ota);

            - þrá în islandeză (dorință;din vechiul nordic þrá, „furtună; luptă; dor”, din proto-germanicul *þrawō, „jale; durere; amenințare”);

            - tnúth în irlandeză (dor, dorință, speranță; din irlandezul evului mediu tnúth);

            - touha în cehă (dorință; din proto-slavicul *tǫga, din *tęgti, „a trage”+‎ *-a);

            - toužebný  în cehă și túžobný în slovacă (sete de ..., melancolie);

            - vágyakozás în maghiară (mai mult dorință aprinsă, deci și dor; vágy – dorință);

            - verlangen în neerlandeză (mai mult tânjire după, poftă de);

-z helaniye - желание în rusă (dorință; din жела́ть - želátʹ, „a dori” +‎ -а́ние - -anije).

 

            Vorbe de „dor”

 

            Moto: „Dorința este amintirea a ceea ce a fost, dorul – a ceea ce va fi.” (Grigore Vieru)

 

            Despre dor au scris mulți scriitori (spicuite din dicționarele românești): „Salomia suspina de dorul cerului lăsat departe” (G. M. Zamfirescu); „Mi s-a făcut dor de frățiorul meu.” (Caragiale); „Vei pierde dorul de părinți/ Și visul de luceferi (Eminescu); „D-o fi dor de la copii/ Să pui șaua și să mîi,/ D-o fi dorul de la mumă/ Să fac calul numai spumă.” (Pop).

            Și mai există: „Drag mi-a fost în locurile noastre, și acuma mi-i dor să văd ape și lărgime.” (Sadoveanu); „Și dor mi-e, dor de satul meu,/ Și satul meu e-așa departe!” (Șt. O. Iosif); „Mă doare-n piept, dar nu să țip,/ Și-așa mi-e dor de-acasă, Și-aș vrea să plec, dar nu e chip,/ Că vodă nu mă lasă.” (Coșbuc); „Cucule, pasăre sură!/ Ce tot cînți la noi pe șură?/ Au ți-i foame, au ți-i sete,/ Au ți-i dor de codrul verde?/ – Nu mi-i foame, nu mi-i sete,/ Nici mi-i dor de codrul verde,/ Dar mi-i dor de satul meu/ Că am trei mîndruțe-n el.” (Jarnik-Bîrseanu).

            Și tot cu dor există: „Nu-i pasere pe lume să nu cînte mai cu dor,/ Cînd ziua-i plină de soare și cerul e fără nor./” (B.P. Hașdeu); „Iată, mări, iată/ Că Mihu deodată începe pe loc/ A zice cu foc,/ începe ușor/ A zice cu dor, Un cîntic duios,/ Atît de frumos./” (V. Alecsandri); „Mă apuca cîteodată dorul așa de tare de tine, Gheorghe, că parcă-mi venea să mă duc, să mă tot duc ca o nebună pe drumul Galațului!... să te caut... să te văd!” (Bujor S.).

            Și observăm că: „Trecu o zi, trecură trei/ Și iarăși, noaptea, vine/ Luceafărul deasupra ei/ Cu razele-i senine./ Ea trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă/ Și dor de-al valurilor domn/ De inim-o apucă.” (M. Eminescu); „Trecut-au ani de lacrimi.../ Din ora de urgie în care te-am pierdut!/ Și doru-mi nu s-alină./” (V. Alecsandri); „Mare-i apa Bistriții,/ Mai mare-i dorul mîndrii./” (Jarnik-Bîrseanu).

            Meticuloși, mai amintim: „Numai dorul mai colindă,/ Dorul tînăr și pribag./ (Coșbuc); „Pe drumul de la Săcele,/ Vine dorul mîndrei mele;/ Ș-așa vine de fierbinte,/ D-aș sta-n drumu-i m-aș aprinde./” (Pop); „Cine n-are dor pe vale/ Nu ști luna cînd răsare.../ Cine n-are dor pe luncă/ Nu ști luna cînd se culcă!/” (Jarnik-Bîrseanu); „Fata se gîndea la cei doi frați și nu putea înțelege ce doruri tainice își făceau cuib în sufletul ei tînăr.” (Sadoveanu); „Dorurile mele/ N-au întruchipare,/ Dorurile mele-s/ Frunze pe cărare.” (Goga).

            Revenind, constatăm că dorul e prezent încă în: „O rămîi, rămîi la mine,/ Te iubesc atît de mult!/ Ale tale doruri toate/ Numai eu știu să le-ascult.” (Eminescu); „Mai am un singur dor:/ În liniștea serii/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării.” (Eminescu); „Pînă cînd să creadă lumea, o, copii de Romînie!/ C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?” (V. Alecsandri); „Se deșteptase în mine un suflet nou, un suflet de nomad, cu nostalgii sfîșietoare, mă încindea dorul de ducă, mă înfrigura ispita plecărilor spre necunoscut, fermecul îndepărtatelor pribegiri.” (M. I. Caragiale); „N-o încercase încă dorul de ducă; nu evadase în imperiul florilor.” (G. M. Zamfirescu).

            „Chinuită în ascuns de un mare dor de ducă, pierde ore întregi c-un atlas geografic pe genunchi.” (J. Bart); „Alei, corbi, corbișor,/ De vrei tu să-mi faci pe dor,/ Ține inelușul meu/ Și du-l unde voiesc eu.” (Alecsandri); „Mai multă lume se aduna de dragostea crîșmăriței decît de dorul vinului.” (Creangă); „Cămașa pe el d-a pururea era floare; căciula-i țurcănească trîntită p-o ureche, în dorul lelii, îl prindea ca p-un haiduc.” (Delavrancea);  „Neguță, Neguță.../ Nu cumva te doare/ Pe la cingătoare.../ Ori pe la căpșor/ Ai simțit vreun dor?” (Teodorescu).

            La scriitorii de azi nu mă bag, nici chiar la epigramiștii pe care îi admir. Îl amintesc doar pe Mircea Ionescu-Quintus, care în „Dicţionar de epigrame” definește omul („Cap, grumaz, torace, pântec,/ Mâini, picioare, oseminte,/ Doruri, zâmbet, versuri, cântec,/ Suflet mult şi-un dram de minte.”).

            Mă mai opresc la madrigalul Gabrielei Genţiana Groza din „Irundel şi Irundica”, 2008, destinat „Poetului Nepereche”, pe care unii netrebnici îl reneagă („Născut din doină şi din dor,/ El a făcut să înflorească/ În suflet bun, de cald popor,/ Eterna slovă strămoşească.// A fost scânteie-n Univers/ Iar azi e miezul de lumină/ Scăldat în aura din vers,/ Hrănindu-i pacea lui deplină.// Şi dacă... încă sunt hultani/ Ce versul lui vor să strivească/ E semn din cer că, peste ani,/ De-a pururi dăinuiască!//”). De politicieni nu zic nimic, deoarece ăștia au doar dor de putere și de bani.

            Nici muzica nu ocolește dorul.   Vă exemplificăm cu „Dorul Basarabiei”, cântat de Ion Paladi și Orchestra „Lăutarii", oameni care nu aparțin unui alt popor sau unei alte nații, așa cum ne explica un președinte de asociație de locatari, pardon, asociație de meditatori la fizică (vizualizați AICI).

            Fosta noastră studentă de la Facultatea de Geografie a Universității din București, Maria Radu, cu rezolvări excelente de teme la disciplinele Geoinformatică și Sisteme informatice geografice, de la care am un CD cu autograf, îi învață pe colegii săi, dar și pe noi, foștii profesori, ce este „Dorul” (vedeți AICI). Imposibil să nu îi fie dor și de profesorii săi.  Tot cu Dorul ne-a familiarizat și  Aurelian Andreescu (vedeți AICI).

            Maestrul Tudor Gheorghe, din generația mea, nu are nevoie de prezentare. Dorul (său) călător umblă peste tot (ascultați AICI). Rămânând în Oltenia, nu pot sări cântecul lui Ion Ghitulescu „Ce dor, ce chin, ce jale” (ascultați AICI). Folclorist cum sunt, fiind Viorica prin urbe, am rugat-o să treacă pe la magazinul Muzica să îmi procure un disc al lui Ghițulescu. Și ardeleanca a venit cu patru discuri diferite. Atunci am descoperit că îi place muzica sudistă! Asta neuitând că și pe Gheorghe Roșoga în apucă câte-un dor (ascultați AICI).

            Și ne obișnuiesc formațiile noastre cu cuvântul „feat”, adică ispravă, performanță, dar cântând tot despre oarece dor. Așa apărură Taxi feat, cu Irina Rimes și „Supradoza de dor” (ascultați AICI),  Vunk feat, cu Anastasia Sandu și „Mi-e dor de tine” (vezi AICI) și  Doddy feat, cu Lora, cu „Dor sa te ador” (ascultați AICI).

            Aurelian Temișan nu prea se leagă de dor, rămânând la durere, că pe el îl „doare” („Of, ce doare!” ascultați AICI). Cu blestemul Stelianei Sima poate sunteți familiarizați („Arzăte-ar focul de dor” ascultați AICI). Și Andra, cu gândul la cine știe ea, fără să știe Măruță, declară „Mi-e dor de tine” (vezi AICI). ADDA ne-a delectat cu „De dorul tău (cu Muse Quartet și Marius Pop, live la Radio ZU, ascultați AICI).             Pe Marius Ciprian Pop îl apucă un „Dor de casă” (ascultați AICI), iar lui Fuego îi e dor de mama („Mi-e dor de tine, mamă!” ascultați AICI), pe care îl apucă dorul și de casa părintească („Casa părintească nu se vinde”, de Grigore Vieru, ascultați AICI).

            Veta Biriș a lansat mai multe discuri intitulate „Dor și cântec de Ardeal”, din care alegem cântecul „Eu te-am iubit” (ascultați AICI). Sava Negrean Brudascu a lansat un DVD intitulat „Dorul meu si dragostea”, din care vă oferim „Somnu-mi și nu mă culc” (ascultați AICI). Grigore Leşe se autoîntreabă „Cine-o zis dorului dor?” și tot el își răspunde (ascultați AICI). Este cel care cântă dorul de casă al bucovinenilor care-și făceau stagiul militar în armata imperiului austriac („Cântă cucul, bată-l vina” ascultați AICI, iar „Cântec de cătănie” AICI).

            Mădălina Pavăl cu al său cântec „Cată-ți, dorule, alt loc!”, de care am amitit și în alt articol despre loc, are o metrică interesantă (ascultați AICI).  Andreea Voica, supărată pe nu spun cine, asociază dorului necazul („Dorule, necazule!” ascultați AICI). Militar vreo 44 de ani fiind, pentru „Rău mă dor ochii mă dor!”, am ales să cânte două fete din Armata Română (ascultați AICI).

            Referitor la cuvântul german Sehnsucht, unii psihologi folosesc cuvântul pentru a reprezenta gândurile și sentimentele despre fațetele vieții nefinalizate sau imperfecte, plătite cu o dorință ideală de experiențe alternative.

            „Sehnsucht" este un poem al lui Friedrich Schiller care i-a inspirat pe compozitori ca Franz Schubert și Siegfried Wagner. „Nur wer die Sehnsucht kennt", „Doar cei care cunosc dorința”, al lui Goethe a fost transpus pe note pe numeroși compozitori, inclusiv pe Ludwig van Beethoven sau pe Schubert (D. 877-4 (Op. 62-4, vedeți AICI).

            Schwarzkopf cântă „Nur Wer die Sehnsucht Kennt" de Ceaikovski (ascultați AICI). Richard Strauss a compus in 1896 Opus 32, nr. 2, după poemul „Sehnsucht" al lui Detlev von Liliencron (ascultați AICI). Sehnsucht (1997) este titlul unui al doilea album al formației germane Rammstein (metal band, cei ce stați bine cu zgomotele ascultați AICI). In 2011 regizorul Badran Roy Badran a tratat conceptul dorinței-dor (Sehnsucht) în filmul său „Un joc numit dorință (Sehnsucht)”.

            Referitor la rusescul желание (dorință), vă invit să vedeți filmul „Желание”, melodramă, un film minunat, excelent (vezi AICI).  Dacă știți rusește, „love story!”, dacă nu, I`m sorry!”, cum le spuneam eu studenților noștri (că nu erau doar ai mei). Știu, unii mă înjură de ce nu am optat pentru „desire”, care e tot departe de dor, dar e a unchiului Sam. Bine, serviți U2 – „Desire” (ascultați AICI) sau Morris – „Desire” (ascultați AICI), că de prințul Dorință al lui Ceaikovsky fugiți (Act III: №28. Pas de deux /Aurore et Prince Desire/ Adagio, vedeți AICI, „Frumoasa din pădurea adormită!, balet).

            Și cu englezescul dor, adică „longing”, mă opresc tot la alții, la titanul Beethoven (Fur Elise, „Dor profund”, ascultați AICI), la Wagner (Longing and Desire, „Dor și dorință” din Tristan și Isolda, ascultați AICI) sau la Strauss (Zarathustra 3/9, Of the Great Longing, „Al marelui dor”, ascultați AICI).

            Pentru cei folcloriști ca subsemnatul, adică țăran, recomand Nicolae Gribincea și Ansamblul Plăieșii, cu „Hai măi dor” (ascultați AICI),  care nu-l ascultă pe prezident cum că ar fi din alt popor, ba mai cântă și „Tot omu-i cu dor” (ascultați AICI). Dacă nu le înțelegeți graiul, spuneți-i prezidentului sau lui Rareș Bogdan, că îi spune el. Dacă vă zice oarece, spuneți-i de Doina și Ion Aldea-Teodorovici și despre „Eternul dor...”, adică Eminescu (ascultați AICI).

            Și fiindcă mă numesc Constantin, de dorul de acest nume cântă Floarea Calotă (ascultați AICI), Feli & The TM Groove (ascultați AICI). Și taraful din Vărbilău îmi atrage atenția asupra fetelor din București, dar e cam târziu (ascultați AICI).

            Pe la ceva nunți cântă Viorica de la Clejani  (ascultați AICI) sau Mariana Ionescu Căpitănescu si Constantin Enceanu (ascultați AICI). Igor Cuciuc mi se adresează cu Nea Costică, îndemnându-mă spre cea ulcică (ascultați AICI), acordându-ne atenție și formația - Millenium („Costică”, ascultați AICI).  

            Piteșteanul Nicu Paleru mă cheamă la o țuică („Vecine Costică”, ascultați AICI), pe când Gică Petrescu a cântat multor foști și prezenți Constantini („Costică, Costică”, ascultați AICI). Tot cu dor cânt și eu, precum Alesis, despre Bucureștiul de-altădată (ascultați AICI).

            Tot nouă ne atrag atenția Simina Stanciu & #Young Orchestra (ascultați AICI), formația Fantastic (ascultați AICI),  formatia Mușatinii (ascultați AICI), dar tot mai bun e Mircea Vintilă cu Constantin și Veronica (ascultați AICI), dar eu am fost isteț și am venit în București mai școlit, mai matur și însurat cu Viorica!

            Cu dor de prietenii mei, îmi aduc aminte de spusele unui mare critic literar, Călinescu: „Sufletul meu are nevoie de sufletul celuilat și toți trăim în lume”.

            Să fiți iubiți!

           (continuare)

 

            Constantin NIŢU

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

 

 

 

 

Vizualizări: 468

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Aprilie 5, 2021 la 7:56pm

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:58pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:56pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:55pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:55pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:54pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:47pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:47pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:46pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 4, 2021 la 8:46pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->