Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

        Jocuri de cuvinte - valah si vlah

 

        (postarea precedentă)

 

        Moto: „Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo-Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi.” (Karl Marx în manuscrisul B 63)

 

        Vlah sau valah

 

        Vlah este sinonim cu valah și are 18 definiții în dicționarele noastre românești, dar e prezent și în dicționarele enciclopedice ale lumii. Așadar, conform DEX '09 (2009), valah, -ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. este numele dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării, iar ca  adjectiv înseamnă care aparține Valahiei sau valahilor, privitor la Valahia ori la valahi. Ar veni din cuvântul slavon vlahŭ.

Vlah sau vlahu există și în aromână, moștenit ca exonim din limbile etniilor vecine (comparați cu grecul Βλάχος - Vláchos, sârbo-croatul влах - vlah, bulgarul влах - vlah, vechiul slav bisericesc влахъ -vlaxŭ, provenit din proto-slavicul *volxъ, iar ăsta din proto-germanicul *walhaz - Elmar Seebold sugestionând în 2015 o intermediere gotică -, folosit ca un exonim de alte popoare dintre vorbitorii de limbi romanice din estul Europei). Vedeți și vlașii megleno-români, nume agreat de sârbi, o autodenumire – endonim, dar fără a folosi cuvântul „român”. Și românii folosesc valah. Vedeți și armãn, endonim – autodenumire, sinonim cu vlah, pentru aromânii pe care vom descrie separat. Valah în română are aceeași etimologie ca și vlah.

        Să vedem de unde vine proto-germanicul *walhaz. Vine de la denumirea unui trib galic din sud,  Volcae, legat istoric de numele unui animal, probabil proto-celticul *wolkos, „şoim” (la gali există numele de persoane Catuvolcus, iar la  galezi Cadwalch, însemnând „lupta cu șoimul”), dar poate și proto-celticul *ulkʷos, „lup”, la rândul lui din proto-indo-europeanul *wĺ̥kʷos, așa cum i-a descris Caesar pe celți „luptându-se cu câini uriași” [ Caesar, Commentarii de Bello Gallico].

        Și din acest *walhaz, „străin, nongermanic”, au derivat în limbile germanice *walhahnuts, *walhastudaz și *walhiskaz, dar și multe cuvinte în alte limbi, pe diferite căi: în vechea engleză wealh (sclav, șerb), în engleza evului mediu wale (străin, oaspete), în engleză  Wales și Cornwall, în vechea francă  *walh, în vechea olandeză *Wala, *Wale, în olandeza evului mediu Wale, în olandeza modernă Waal, în vechea franceză Gaule (Galia – vechiul nume al Franței), în franceza modernă Gaule, în engleză Gaul, în valonă  walon, Walon (valon), în franceză wallon, Wallon, în engleză Walloon, în vechea germană  walh, walah, în germana evului mediu walch, în germana modernă  Walchen pl., Walen pl. (în toponime), în feroeză val-, în vechea suedeză val, valar pl., în slavă *volxъ, în engleză Vlach, Wallachia (moștenit), în maghiară  olasz (moștenit din sârbo-croatul vlah), oláh etc. [Patrizia de Bernardo, 2008, „Linguistically Celtic Ethnonyms: towards a classification", in: Juan Luís García Alonso (ed.), Celtic and Other Languages in Ancient Europe, Salamanca: Ediciones Universidad de Salamanca, p. 103].

        Iar englezii îi zic vlahului vlach, valahului – wallachian, dar și român (Romanian), definindu-l ca membru al unui grup ce vorbește o limbă romanică de răsărit (Eastern Romance speaking group), cuprinzând românii, aromânii, megleno-românii și istro-români, dar și orice membru al unui grup etnografic polonez, goralii, vlahii silezieni care trăiesc în jurul orașelor Cieszyn și Skoczów (de care și noi scriserăm, vezi AICI sau AICI).

        Dar să vedem cum i se zice valahului în alte limbi:

alfalash - الفلاش în arabă;

divarçı în azeră;

oláh în maghiară;

patachean - պատաճեան în armeană;

Ulah în turcă;

 

Cuvântul „valah” în diferite limbi

 

vaalaakiya - वालाकिया  în hindi;

valacco în italiană și spaniolă;

valah în română;

Vālaici'ana - ਵਾਲੈਚਿਅਨ  în punjabi;

valakiske  în daneză;

valaquí  în galiciană;

valaš - валаш în bielorusă;

Valashskiy  - Валашский în rusă;

Valašský în cehă și slovacă;

valkāns  în letonă;

vallàquia în catalană;

vlach, wallachian  în frizonă, galeză, galica scoțiană, neerlandeză, corsicană, gruzină, lituaniană;

vláchika - βλάχικα în greacă;

vlah, vlahu în aromână;

vlakh - влах în bulgară;

Vlasi - Власи  în sârbă;

vlaškata  - влашката în macedoneană;

vlaški  în croată, bosniacă și slovenă;

vlatsh - וולאַטש în idiș;

vllahe  în albaneză;

volokh - волох în ucraineamă;

Wallach, Walachei în germană;

wallachian  în engleză, bască, estonă, finlandeză, franceză, irlandeză, islandeză, luxemburgheză, malteză, norvegiană, portugheză și suedeză;

wołoskie în poloneză;

וולאצ'יאן  în ebraică;

والاچی în persană;

 

 

 

        Valahia

 

        Moto: „Istoria unui popor nu depinde de instituţiile sale, ci de caracterul său.” (Gustave Le Bon)

 

        Și înainte de a explica noi ce e Valahia, să vedem cum explică englezii Wallachia – un fost principat din estul Europei, acum parte din sudul României, numit la început în alfabetul chirilic Цѣра Рȣмѫнѣскъ, Țeara Rumânească, apoi Țara Românească, o parte istorică a nord-estului Moraviei, adică Valahia Moraviană (Moravian Wallachia).

 

Valahia în 1789

 

        În dicționarele noastre există mai multe definiții. Șăineanu (ed. VI, în 1929) arată că Valahia este un nume etnic slavo-german, dat Munteniei, trecut și la celelalte popoare și admis odinioară în limba noastră oficială. Același autor arată că Valahia-Mare era numele Tesaliei în sec. XIII, iar Valahia-Mică era numele Etoliei și Acarnaniei la scriitorii bizantini.

        Așadar reținem că Valahia (Wallachia) sau Țara Românească este o zonă geografică și istorică a României la nord de Dunăre, țară a valahilor (vlah - Wallach). Străinii au mai folosit denumirile Greater Wallachia (Muntenia), pentru teritoriul de la est de Olt și Little Wallachia sau Lesser Wallachia (Oltenia), pentru partea din Valahia sau Țara Românească de la vest de Olt.

        Alte denumiri pentru zone locuite de vlahi sunt „Bogdano-Wallachia" (Valahia lui Bogdan), „Small Vallachia", „Valachia Minor", „Moldo-Wallachia" (Moldo-Vlahia), „Maurovlachia", „Black Wallachia", „Moldovlachia", „Rousso-Vlachia", „L'otra Wallachia" („Cealaltă Valahie”", nume alternative pentru Moldova, în estul României.

 

Românii din Croația 

        Morlachia este o regiune în Dalmația și Lika, unde trăiesc morlacii (în sârbo-croată Morlaci - Морлаци Crni Vlasi, „vlașii negri”) un exonim pentru o comunitate creștină din Herțegovina. Termenul a fost folosit mai întâi pentru o comunitate pastorală de vlahi din munții Croației în a doua jumătate a secolului al XIV-lea până în secolul al XVI-lea. 

        Mai târziu, când comunitatea era la granița venețiano-otomană în secolul al XVII-lea, se referea la popoare vorbitoare de slavă, în principal ortodoxe. Exonimul a încetat să mai fie folosit în sens etnic până la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a fost privit ca depreciat, dar a fost reînnoit ca subiect antropologic social sau cultural. Odată cu construirea națiunii sârbo-croate în secolul al XIX-lea, populația din districtul dalmatic a susținut fie o identitate etnică sârbă, fie croată, dar a păstrat câteva contururi socioculturale comune. Că a fost o comunitate de vlahi s-a uitat! 

        Cisalpine Wallachia/Walachia Citeriore (numită și „Vulaska", „Vlaska", „Valachia", „Vlaskozemski", Parvan vallachiam etc.) au fost alte nume pentru  Banat.

 

Harta din atlasul istoric al lui William Robert Shepherd's, Peninsula Balcanică din 1265, cu thessalia în albastru închis, cu inscripția „P. of Wallachian Thessaly” (principatul Valahilor din Thessalia)

 

Great Wallachia a existat în Tesalia, în Grecia, despre care vom scrie când vom trata aromânii. Moravian Wallachia (Valašsko) se află în munții Beskid. în Cehia, despre care noi am scris (vezi AICI sau AICI). Old Vallachia (Stari Vlah) este o regiune în estul Bosniei și Herzegovinei și a părții de sud-vest a Serbiei, iar Sirmium Wallachia este o regiune pe râul Sava despre care vom scrie în curând.

Upper Valachia din Moscopole și Metsovon, o regiune din sudul Macedoniei, Albaniei și Epirusului, despre care vom scrie când vom trata aromânii. și mai întâlnim Valahia Transalpina, nume pentru regiunile din Făgăraș și Hațeg sau White Wallachia, o regiune din Moesia.

Alte regiuni cu nume apropiate sunt Wallacea, grup de insule indoneziene, Wallacia, în New South Wales și Kingdom of Wallachia, o „micronaține”.

 

Pagină din cartea Fine, John Van Antwerp (1991), The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century, Ann Arbor: University of Michigan Press, ISBN 978-0-472-08149-3 (vedeți AICI, citiți ce cred ungurii, că am fi venit după ei, neștiind bancul cu Attila)

 

     Bibliografie

 

Fine, John Van Antwerp, 1991. The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century, Ann Arbor: University of Michigan Press, ISBN 978-0-472-08149-3 (vezi AICI)

Fine, John Van Antwerp, 1994. The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest. Ann Arbor, Michigan: University of Michigan Press. ISBN 0-472-08260-4 (vezi AICI)

Kazhdan, Alexander, ed., 1991. The Oxford Dictionary of Byzantium. Oxford and New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-504652-8 (vezi AICI)

Nicol, D. M., 1962. „The Greeks and the Union of the Churches the Report of Ogerius, Protonotarius of Michael VIII Palaiologos, in 1280". Proceedings of the Royal Irish Academy, Section C. 63: 1–16. JSTOR 25505111 (vezi AICI)

Osswald, Brendan, 2007. „The Ethnic Composition of Medieval Epirus". In Ellis, Steven G.; Klusáková, Lud'a (eds.). Imagining Frontiers, Contesting Identities. Pisa: Edizioni Plus – Pisa University Press. pp. 125–154. ISBN 88-8492-466-9 (vezi AICI)

Soulis, George C., 1953. „Βλαχία-Μεγάλη Βλαχία-Ἡ ἐν Ἑλλάδι Βλαχία. Συμβολὴ εἰς τὴν ἱστορικὴν γεωγραφίαν τῆς μεσαιωνικῆς Θεσσαλίας" [Vlachia — Great Vlachia—Vlachia in Hellas. Contribution to the historical geography of medieval Thessaly]. Γέρας Αντωνίου Κεραμοπούλου. Athens. pp. 489–497 (vezi AICI)

Soulis, George C., 1963. „Thessalian Vlachia". Zbornik Radova Vizantološkog Instituta. 8 (1): 271–273 (vezi AICI)

Stavridou-Zafraka, Alkmini, 2000. „Μεγάλη και Μικρή Βλαχία". Τρικαλινά. 20: 171–179.

 

     Să fiți iubiți!

 

     (continuare)

 

     Constantin NIŢU

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

 

 

Vizualizări: 286

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/