Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Jocuri de cuvinte – vinul, podgorii românești, Muntenia (6)

Jocuri de cuvinte – vinul, podgorii românești, Muntenia (6)

 

(postarea precedentă)

 

Podgoriile României

 

Moto 1: „Vinul bun îţi vorbeşte despre el la ureche. Cel prost se laudă în gura mare.” Tudor Mușatescu

 

Moto 2: „Dacă dai de-o supărare” Ansamblul rtistic al armatei

 

Moto 3: „Când era ca să-mi petrec” Oana Elena Venţel şi Ionuţ Fulea (deoarece trecem de la Transilvania și Banat în Muntenia)

 

 

Și nu putem sări peste zona capitalei, București. Cu secole în urmă, Hilariopolis, cum era supranumit, era un spaţiu al podgoriilor, al oilor şi al cârciumarilor care forţau graniţele oraşului pentru a scăpa de taxele statului. Deşi nu acoperea necesităţile oamenilor, Bucureştiul era un loc al viţei de vie, lucru atestat chiar de numele unor străzi pe care păşim încă. Cu toate că zona capitalei României nu a fost niciodată considerată una viticolă în sensul real al producţiei de vin, al podgoriilor tradiţionale, a existat o perioadă când oraşul era împânzit de viţă de vie, când faţa oraşului era complet diferită, când oraşul era „doldora” de vin, struguri şi rachiu.

 

București, imagine satelitară

 

Ce poți asculta la un vin bun?

(Ionel Tudorache - Nu mi-e necaz că trăiesc)

 

 

„Putem spune că zona Bucureştilor era acum 400-600 de ani şi o zonă viticolă şi asta şi pentru că existau mai multe dealuri. Bucureştii erau la liziera dintre Codrii Vlăsiei şi Câmpia Bărăganului, iar oamenii cultivau frecvent viţa de vie, chiar mai mult decât pomii fructifieri ori legumele”, explică istoricul Dan Falcan.

Și de aici mergem în zona vecină de la nord, Prahova, nume și de râu și de județ. Situată pe paralela 45°, în condiţii similare ca în regiunile Bordeaux sau Toscana, podgoria Dealu Mare, întinsă pe zeci de kilometri din Prahova şi Buzău îşi merită pe bună dreptate denumirea de „Patria Vinurilor“. Licorile aurii şi rubinii produse aici sunt premiate în fiecare an la concursurile de profil din întreaga lume. 

Podgoria Dealu(l) Mare este una dintre emblemele viticulturii româneşti, fiind renumită mai ales pentru soiurile roşii. Aflată în zona cu dealuri din Carpaţii Meridionali, podgoria se întinde pe o suprafaţă compactă de 14.500 de hectare, fiind răsfăţată din plin de soare.

 

Podgoria Dealu Mare între Filipeștii de Târg și Buzău

 

Și doamna din Vitioara știe bine zona....

(IRINA LOGHIN - Mandra-i Valea Prahovei)

 

Soiurile cele mai renumite de vinuri roşii  sunt Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Pinot Noir, Merlot, dar şi vinurile albe sunt bine reprezentante, precum Riesling, Fetească Albă, Pinot Gris sau Sauvignon Blanc. Ele sunt produse în centrele viticole Boldeşti, Valea Călugăreasca, Urlaţi, Ceptura, Tohani, Breaza, Pietroasa, Merei, Zoreşti.

            Specialiştii de aici spun că în Podgoria Dealul Mare soarele este prezent cu 14 zile mai mult decât în restul ţării, ceea ce-i oferă vinului aromă. Pentru a pune în valoare regiunea, autorităţile au demarat proiectul „Drumul Vinului“, o incursiune printre podgorii faimoase ale judeţului Prahova, de-a lungul căruia regăseşti şi conace, curţi domneşti şi mănăstiri. „Drumul Vinului“ trece prin localităţile Filipeştii de Târg, Băicoi, Boldeşti, Bucov, Pleaşa, Valea Călugărească, Iordăcheanu, Urlaţi, Ceptura, Fântănele, Tohani, Gura Vadului, Călugăreni.

 

Podgoria Dealu Mare – „Drumul Vinului

 

Și dacă drumul se termină la Buzău....

(Crâșmăriță din Buzău- Benone Sinulescu)

 

Cu o istorie şi o tradiţie viticolă bogată, care îşi întinde originile până în vremea dacilor, podgoria Dealu Mare întruneşte unele dintre cele mai bune condiţii pentru culturile soiurilor destinate vinurilor roşii. Răsfăţată de soare, „Patria Vinurilor“ se întinde pe o suprafaţă compactă, de 70 de kilometri şi aproape 14.500 de hectare, în zona deluroasă a Carpaţilor Meridionali, între cursurile de apă ale Teleajenului şi Buzăului. Pe Teleajen, la Lipănești, s-a stabilit și fratele meu Vasile, bun producător de vinuri și țuică pentru uzul familiei sale.

Centre viticole renumite, Boldeşti (la Seciu, printre vii, am făcut practica de geodezie în mileniul trecut, în anul 1971), Valea Călugărească, Urlaţi, Ceptura, Tohani, Breaza, Pietroasa, Merei, Zoreşti au prins rădăcini în solul fertil, din care ies vinuri roşii, cu o aromă imposibil de confundat.

Buzăul este unul dintre cele mai generoase judeţe în ceea ce priveşte producţia de vin, teritoriul său fiind intersectat de două mari podgorii: Dealu Mare, de care am scris, şi Podgoria Costeşti, în zona Râmnicului, unde există chiar o comună numită Podgoria, unde activitatea principală a locuitorilor este viticultura. O importantă staţiune de cercetare, mai multe societăţi de vinificaţie, unele patronate de străini, dar şi sute de proprietari de viţă de vie vând anual mii de litri de vin de calitate superioară, atât în ţară, cât şi peste hotare.

În anul 1979 îmi cumpărasem un autoturism Dacia. M-a ajutat la rodaj locotenent-colonelul Ghilic (recomandat de colonelul Țibru, comandantul centrului), coleg în Centrul de Cercetări din București, venit de la Buzău, un expert în ale automobilului, în asigurarea tehnică și în „relații”. Și am hotărât să mergem până la Buzău și retur. Din Buzău am făcut o oprire la Merei, noiembrie fiind, unde avea o cunoștință, să ne aprovizionăm și noi cu oarece vin. Omul ne-a invitat în casă, ne-a omenit. A zis să stăm în casă, că merge el și pune vinul. Peste 5 minute, colegul „expert” mi-a făcut semn să ne ridicăm și am mers după el în „vinotecă”.

Omul executa operațiunea la prima damigeană. Colegul i-a zis: „- Păi se poate, nea Jane, nu din butoiul ăla, din ăsta!” Nea Jan a roșit, s-a bâlbâit, apoi i-a zis colegului: „- Iertare, domn colonel, am uitat că v-am spus secretul!”.  Colegul, încă de când era locotenent, știa că în acel butoi, din care voia să ne dea, era vin „la mâna a treia”, pentru necunoscători. Și ne-a servit o fetească albă de excepție, chiar  din „butoiul lui”, că inaguram și apartamentul nou din cartierul Drumul Taberei, unde sunt și acum, după cel de confort doi din Berceni!

 

Merei [45°8'0"N 26°41'0"E] cu aplicația maplandia, unde vinul lui nea Jan era „pe categorii”

De ascultat la un vin bun....

 

(Taraf de Haidouks)

 

Capitala viticulturii buzoiene este Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Pietroasa, filială a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din anul 2005. Am vizitat această stațiune în anul 1987, cu o delegație militară poloneză , condusă de colonelul dr. ing. Biesaga, șeful Direcției Topografice Militare a Amatei Poloneze, la invitația colonelului dr. ing. Rotaru Marian, șeful Direcției Topografice Militare. Vizita a avut loc după vizitarea bazei geodezice Mizil – Loloiasa.

 

La „Baza geodezică” Mizil – Loloiasa (din stg. subsemnatul, col. Biesaga, col. Rotaru, col. Zoicaș, col. Stancu)

Și în cinstea colegilor....

 

(Respect Armatei Române)

 

Cred că acum baza nu mai există. Pentru necunoscători, „baza” era marcată prin borne de capăt și intermediare, cu semnale supraterane (piramide), între care se măsurau distanțele cu foarte mare precizie, la început cu „firul de invar”, apoi cu aparate de precizie ce măsurau cu raza laser, cu geodimetre, telurometre etc. Aici se verificau și se etalonau toate noile aparate de măsurare a distanțelor sau periodic cele în uz.

Prezentarea bazei a fost făcută de colonelul Zoicaș, comandantul Unității Geodezice din Buzău. Traduceam în rusă, eventual în engleză și în poloneză pentru invitați. Traducerea a mers „fir” la termenii tehnici de specialitate. Dar la traducerea de la vizitarea stațiunii am tras concluzia că mai am multe de învățat în rusă și în poloneză despre vinuri și podgorii! Doar cu engleza și degustarea a fost mai ușor! Și era o vreme rece, noiembrie fiind. Acolo am vizionat meciul Spartac Moscova - Steaua, când la Moscova era deja un ger cumplit!

După vizitarea cramei a urmat degustarea. Paharele erau de cristal. Clinchetul paharelor era ceva nemaiauzit. Degustarea de vinuri speciale avea farmecul ei. Fiecare pahar avea vinul său. Întâi ți se prezenta vinul dintr-un pahar, somelierul demonstra practic, erai îndemnat șă-ți folosești toți „senzorii”, ochii pentru a sesiza culoarea, urechile pentru a auzi clinchetul, nasul pentru a recepta mirosul, aroma, buchetul,  gura și limba pentru gust, totul pentru a îmbina plăcut cât mai multe simțuri ale insului.

Împărțeam noi, cele două delegații, cu gazdele, directorul general și doi oenologi excepționali, „somelieri”, care ne-au prezentat practic experiența degustării acelor vinuri. Degustarea presupunea două vinuri albe, Fetească Albă și Sauvignon Blanc, o Busuioacă de Bohotin și un Cabernet Sauvignon. Țin minte că am început în această ordine. Și las epitetele oenologilor, că deja m-au amețit când le-am tradus!

Doar am gustat și ce n-am băut l-am turnat într-un bol mare. Și ni s-a recomandat ca la dineul oferit să bem după antreu un pahar de Fetească Albă, după pește un pahar de Sauvignon Blanc, după friptură un pahar de Busuioacă de Bohotin, că după desert vom avea o surpriză. Și surpriza a fost o cafea turcească la nisip și un pahar de coniac, dar care era „de Segarcea”, „împrumutat” de la colegii lor olteni.

 

 

Traseul București – Pietroasele (cu aplicația Rome2rio)

 

Brașoveanul Horia are....

(Horia Brenciu - POFTA DE BAUT)

 

 Revenind la stațiune, aceasta este amplasată în zona centrală a podgoriei Dealu Mare, care se întinde pe o lungime de aproximativ 70 de kilometri, între Valea Teleajenului şi Valea Buzăului, de care am mai scris. Printre sortimentele cultivate aici și degustate se numără Tămâioasa Românească, Feteasca neagră, Riesling Italian, Băbească neagră, Merlot, Busuioacă de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Fetească regală.

Revenim în Oltenia, tot fără autostradă! În Dolj, oraşul Segarcea este localitatea care ţine judeţul Dolj pe harta viticolă a României. Trei vinuri produse de casa de vinuri Domeniul Coroanei au luat două medalii de aur şi una de argint la concursul Challenge Internaţional du Vin. 

 

Crama Domeniul Coroanei Segarcea (maplandia.com)

Oare ce poți asculta în Oltenia?

 

(Tudor Gheorghe)

 

Și uite că la 10 mai 2002, se reînființa Domeniul Coroanei Segarcea, după privatizarea fostului IAS Segarcea – un loc în care „fosta podgorie a regilor se tranformase din producător de calitate în fermă care să vâneze producții-record la hectar”. Dar ni se precizează că „Domeniile Coroanei României sunt un grup de societăți comerciale sau proprietăți aparținând Statului Român, al căror venit este menit să asigure parțial finanțarea activităților instituției Coroanei României>>.” Există legiferată instituția? Domeniul Coroanei din Segarcea este unul dintre cele douăsprezece „domenii” pe care Casa Regală din România le-a avut în administrare în timpul lui Carol I, regele României, în 1884, prin decizia Parlamentului. Vinăria a fost construită în 1904.

V-ați prins? Proprietar e statul, dar ei culeg roadele! După ce lege? Ce e „casa regală”? Există? Așadar, poanta cu cedarea palatului Elisabeta e o simplă glumă. Li s-au restituit proprietățile, pădurea aia din județul Arad, de 1,5 ori mai mare ca domeniul Hohenzollern-Sigmaringen avut în Germania (citiți AICI)  și intrat în Prusia. Și le mai dăm în exploatare și „Domeniile Coroanei României”! Păi nu suntem luați de fraieri?

Și reintrată de astă dată „în  administrarea” principesei Margareta, avea să întipărească „un sentiment de predestinare asupra locului”. Sigur că da, că sunt 300 ha, anual se îmbuteliază 1.200.000 litri de vin, cifra de afaceri fiind 21.600.000 lei! Și asa doar din struguri și vin!

Se zice că s-a făcut „replantarea integrală, dezvoltarea cramei și aducerea dotărilor tehnologice la cele mai înalte standarde”, alături de decizia de a acționa exclusiv în zona vinurilor de calitate au redus Domeniul Coroanei Segarcea la nivelul „la care și l-ar fi dorit Fondatorul său”. La opt ani de la începutul unui „efort „gigantic”, Domeniul redevenea furnizor al „Casei Regale a României”, casă care nu există, „loc care îi fusese rezervat în istorie” (a cui istorie?).

Soiurile de struguri pe Domeniul Coroanei sunt Muscat Frontignan, Fetească Albă, Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Tămâioasă Românească, Pinot Noir, Merlot, Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Marselan, Touriga, Syrah, Viognier. De coniacul de segarcea nu se mai amintește... Asta e! Câți români știu?

În Segarcea sunt 1.100 de hectare cu viţă de vie de diverse soiuri. Oamenii se mândresc cu licoarea care le-a adus un renume la nivel mondial. „Toată lumea ştie că la noi la Segarcea este cel mai bun vin. Eu am cinci hectare de vie şi sunt mulţumit cu producţia pe care o fac an de an. Noi respectăm tradițiaa pentru a avea produse de calitate“, spunea un viticultor de aici, Ion Militaru.

În partea de sud-vest a ţării, cu olteni „cu influență bănățeană, în judeţul Mehedinţi, al lui Mâțu, cel orientat pe țuică, Corcova este o podgorie nouă pentru publicul de azi, care reia însă tradiţia producerii vinului de calitate, iniţiată în acest areal în urma cu mai multe sute de ani. 

 

Corcova (maplandia.com)

 

De pe aici este cel ce ne amintește ciclul vieții...

(Gheorghe Roșoga – Gheorghe, Gheorghe)

Dar și unul din cei doi olteni...

 

(Petrică Mâțu Stoian si Constantin Enceanu)

 

Podgoria Corcova Roy & Dâmboviceanu cuprinde, în acest moment, 55 de hectare pe care au fost replantate soiurile tradiţionale ale locului, existente şi pe vremea moşiei Bibeştilor, incluse în soiurile autorizate DOC Mehedinţi-Corcova: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră, Muscat Ottonel, Chardonnay, Sauvignon Blanc, precum şi un soi nou, Syrah. Vinul de Corcova poartă amprenta originală a locului şi vorbeşte despre istorie, distincţie, pasiune. Plantarea viţei de vie s-a făcut de la nord la sud pentru a obţine o expunere cât mai lungă la lumina şi căldura soarelui. Astfel strugurii ajung la maturitate într-un mod „echilibrat”.

Și acum să venim pe Valea Oltului, la Podgoria Drăgășani. Podgoria Drăgășani este unică! Străveche aşezare dacică (Rusidava), fost castru roman, Drăgăşani este, în primul rând, o vestită podgorie românească, aşezată pe terasele bătrânului Alutus (Oltul) încă din acele timpuri.

 

Drăgășani (maplandia.com)

Chiar să nu răspunzi îndemnului?

 

(Rodica Mitran - Bea neicuţă vinu' cu ulceaua)

 

Face parte din Regiunea viticolă a dealurilor Munteniei şi Olteniei şi reprezintă cea mai veche şi cea mai importantă podgorie a Olteniei. Podgoria ocupă un spaţiu relativ restrâns, întinzându-se îndeosebi la vest şi la nord de oraşul Drăgăşani, paralel cu râul Olt, pe o lungime de circa 65 km.

            După numeroase vestigii şi legende, Podgoria Drăgăşani(lor) are o istorie ce datează încă de pe vremea geto-dacilor, de acum peste două mii de ani. Una dintre legende este cea referitoare la denumirea a două vechi soiuri locale de viţă-de-vie, Braghină şi Gordan, cultivate la Drăgăşani. Se pare că denumirea de '„Braghină” ar proveni de la numele uneia dintre fiicele regelui Burebista (Bagrina), cel care ar fi ordonat defrişarea viilor, iar „Gordan” de la numele unui viteaz luptător dac, ale cărui fapte de vitejie deveneau de neîntrecut, dacă înaintea confruntării bea câteva pahare de vin, notează renumitul oenolog Mihai Macici, în volumul „Lumea vinurilor. Vinurile lumii” (rușii cu vodca, noi cu vinul).

            În secolele XVI-XVII, viile Drăgăşanilor ajungeau până la Râmnicu Vâlcea. Există documente ce datează din secolul al XVI-lea, care atestă acte de danie făcute mănăstirilor de către Mihai Viteazul, iar via „Bărăţia” din Dealul Oltului, plantată între 1512 şi 1522, a aparţinut domnului Matei Basarab. De altfel, aici au avut proprietăţi viticole mai multe vechi familii boiereşti, precum cele ale Banului Buzescu, ale Banului Ghica, ale principilor Bibescu şi Ştirbei, iar boierul Iancu Jianu din Romanaţi a avut „Via Foişor”. Aici s-au refugiat în repetate rânduri familiile boiereşti craiovene în faţa incursiunilor turceşti.

            Vinurile de Drăgăşani erau foarte apreciate în trecut, aprecierile regăsindu-se în însemnările unor călători precum Raichevici, J.L. Carra, Colson Felix şi Domenico Sestini. Ampelograful francez J.Roy Chevier spunea că: „Aici posedau vii de frunte domnitorii, boierimea şi mănăstirile, făcând vinuri bune de lux, pentru masă şi pentru export”. Până la apariţia filoxerei, sortimentul vinurilor de Drăgăşani era format din soiurile Crâmpoşie, Braghină şi Gordan, la care se adăuga Tămâioasa albă românească, acestea fiind culese împreună şi dând un vin de o calitate deosebită, cu o tărie alcoolică de 9-10% vol. O veche zicală din popor spunea: „Crâmpoşia dă tăria, Braghina produce spuma, iar Gordanul umple butea”.

            După invazia filoxerei, prima vie altoită pe portaltoi de origine americană a podgoriei Drăgăşani a fost plantată la Bărăţia, în anul 1895, de Dumitru Gh. Simulescu, la îndemnul lui Ioan C. Brătianu, potrivit site-ului oficial al Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Viti-vinicolă Drăgăşani (scdvv-dragasani.ro). În scopul reconstrucţiei viticulturii după invazia filoxerei, au fost înfiinţate pepiniera şi Staţiunea Viticolă Drăgăşani.

Pepiniera viticolă de stat Drăgăşani a fost înfiinţată de viticultorul şi ampelograful Gheorghe Nicoleanu şi a luat fiinţă în anul 1896. Staţiunea de Cercetări Viticole Drăgăşani i-a avut ctitori pe profesorii Gheorghe Ionescu Şiseşti, I.C. Teodorescu şi Gherasim Constantinescu şi a luat fiinţă în anul 1936. În 1940, Pepiniera şi Staţiunea se contopesc sub denumirea de Staţiunea Experimentală de Viticultură şi Enologie Drăgăşani.

            Inima podgoriei o formează acum centrul viticol Drăgăşani, la care se adaugă centrul viticol Iancu-Jianu şi centrele Guşoeni şi Cerna. Sortimentul centrului viticol Drăgăşani este format din soiurile Sauvignon, Chardonnay, Riesling italian, Pinot gris, Fetească albă, Fetească regală (pentru vinuri albe); Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot (pentru vinuri roşii) şi Tămâioasa românească (pentru vinuri aromate).

Mai recent, în sortimentul podgoriei Drăgăşani au intrat şi câteva soiuri noi, create de Staţiunea de cercetări viticole: Crâmpoşia selecţionată, o replică a vechii Crâmpoşii (pentru vinuri albe), Novac şi Negru de Drăgăşani (pentru vinuri roşii), Victoria (soi valoros pentru struguri de masă, răspândit pe multe meridiane ale globului), Azur (soi negru pentru struguri de masă), Călina (soi pentru stafide).

Podgoria Sâmburești este atestată încă din vremea domnitorului Mihai Viteazu si, de-a lungul istoriei, a trecut prin stăpâniri ale unor importante familii boierești, printre care Theodosie Rudeanu, mare logofăt al lui Mihai Viteazu, nepotul lui Dan Danilovici, marele vistiernic al lui Matei Basarab si ginerele lui Brâncoveanu, și chiar familia Brătianu.

Podgoria a rămas o vreme in stăpânirea statului, până la „îngrămădeala din decembrie 1989”. La inceputul anilor 2000, și-a găsit un proprietar care i-a apreciat valoarea și a investit in echipamente, personal si promovare ca să-i redea gloria de odinioară.

 Sâmburești (maplandia.com)

De prin apropiere e și...

 

(Maria Dragomiroiu),

dar și...

(Dem Rădulescu sau Florin Zamfirescu)

 

Elvețianul grec Jean Valvis, proprietarul grupului Valvis Holding, care a trecut de la ape minerale, lapte și brănzeturi și la vin, are 500 de hectare pe care se intinde podgoria, din care jumătate sunt replantate cu cele mai alese soiuri de vii, aduse din Franța. Solul mineralizat de la Sâmburești, cu o expunere solară ideală, dar și temperaturi potrivite, este prielnic pentru vinurile roșii, fiind ferit de temperaturi dăunatoare de către Olt si Carpați.

Aici se produc Cabernetul Sauvignon de Sâmburești, delicatul Merlot cu Rouge de Roumanie, premiate la Târgul Internațional al Vinurilor de la Beijing,  Brungund, Feteasca Neagră de Sâmburel de Olt. Ca vinuri albe sunt Feteasca Albă, Feteasca Regală, Chardonnay si Sauvignon Blanc.

 Îl recunoașteți?

Și i se potrivește...

 

(ABBA Money, money)

 

E cel care a condus devalorizarea leului, comandată nu se știe de unde, e cel care în 2018 primește și pensia de guvernator, dar este și guvernator al Băncii naționale a României, „stat în stat”, cel care nu a cerut datoriile pe care le are Germania din timpul celui de al doilea război mondial, de vreo 21 de miliarde de euro, e cel care nu a pus la dispozuiția justiției sau guvernului actele de plată a despăgubirilor către un fond din Paris pentru cei aproape 300 de optanți „grofi” care au ales să plece în Ungaria după primul război mondial și au fost despăgubiți încă o dată după nedreapta lege a restituirii proprietăților.

Dar Mugur s-a preocupat mai mult de podgoria Isărescu, cu o casă ultimul răcnet, templu „măreţ şi unic al ţării”, cum scria un ziarist, probabil „cinstit” cum se cuvine și de benzinăriile Isărescu. Și podgoria susnumitului are „doar” vreo 40 de hectare și produce 150.000 de sticle de vin „personalizate” pe an!

Vinurile guvernatorului, botezate „Casa Isărescu”, se comercializează în mai multe hoteluri și magazine specializate, asta deoarece numele său deschide multe uși, fiind folosit și de organizatorii de evenimente, poate și la diferite bănci! Că eu așa am aflat! Îl găsiți chiar și la rețeaua de supermagazine Selgros, dar și la Mega Image!

Și se vinde și la export! Se zice că profitul SC Măr SRL (bine măcar că a dat un nume românesc) a fost în 2014 de 125.000 euro, la un dever de 650.000 euro. E acum în al zecelea an de funcționare. Pe unde e aurul nostru, Mugurele? Și fiindcă am folosit doi termeni, ampelograf și somelier, nu mă las până nu îi explic.

Conform dicționarului, avem: „AMPELO- „viță de vie, struguri”. ◊ gr. ampelos „vie, viță de vie” > fr. ampélo- germ. id., it. id., engl. id. > rom. ampelo-. □ ~fage (v.-fag), adj., s. f. pl., (insecte) care atacă vița de vie; ~graf (v. -graf) s. m. și f., specialist în ampelografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul morfologic și fiziologic al soiurilor de viță de vie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu experimentarea și cultivarea speciilor de viță de vie; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a strugurilor în scop terapeutic. sursa: DETS (1987)”.

            Pentru celălalt cuvânt dicționarul prevede: „someliér, somelieri, s. m. 1. Persoană responsabilă cu administrarea și servirea vinurilor (p. ext. a oricărui tip de băutură alcoolică) într-un restaurant sau o cramă; chelar, pivnicer. 2. Lucrător responsabil cu îngrijirea procesului de fabricație a vinului. – Din fr. sommelier, engl. sommelier. sursa: dexonline”.

Și dacă mergeți la un restaurant de renume, să știți că acolo există și un „somelier”, explicat de wikționar ca: „the member of staff at a restaurant who keeps the wine cellar and advises the guests on a choice of wines; a wine stewardstewardess, a wine waiterwaitressserver.”, adică „membru al personalului unui restaurant care ține pivnița de vinuri și sfătuiește oaspeții cu privire la alegerea vinurilor; .....”. Dar noi vom scrie în postarea următoare despre vinurile din Dobrogea!

 

Hai noroc!

 

Să fiți (prea)iubiți!

 

(continuare)

 

Constantin NIŢU

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter

 

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

 

 

 

 

Vizualizări: 435

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe August 29, 2018 la 9:22pm

Procedură corectă! Respect!


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe August 29, 2018 la 1:05pm

Of! Să-l uit eu pe tizul Constantin Lătărețu?

(https://www.youtube.com/watch?v=gLgShfsZ_Qw)


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe August 29, 2018 la 10:19am

Mulțumim de trecere!


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe August 28, 2018 la 9:04pm

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->