Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

În brațele zăpezii, iarna adoarme fără bocanci, palton,

Mănuși, iar tu, ascuns într-un album, surâzi puțin cam monoton.

Cu gânduri adâncite în ceai, cu o ștearsă înfățișare

Te-aștept și azi, dar în zadar. Trimite-mi o mică-mbrățișare

Sau o scrisoare, sau poate dacă ai vrea doar vreo câteva vești

Să știu că binele-ți clădește viața și nu vinul de Fetești.

                                                                     Mă mai iubești?

 

Din primăvara-n care redeșteptat-am în noi un sentiment

Mi-au mai rămas doar iluzii, frânturi în prezentul ciudat și absent.

Pierdută-n toamna vieții, aș reconstitui totul, cum a fost...

Trei lacrimi se ascund sub ochelari și cred că fără nici un rost,

Căci astăzi verbul a chema e blocat în trecut, ca în povești,

Și inutil aș vrea, mă zbat sau sugerez să aflu unde ești.

                                                                    Mă istovești.

 

Numele tău se cuibărește-n întuneric când plânge noaptea,

Idila noastră s-a pierdut atunci, demult, în clasa a șaptea,

Dar chipul tău, ochii căprui, zâmbetu-ți înșelător apare

În amintirea tristă ce refuză să iasă din tipare.

Te strig în gând, te caut de un timp, n-ai vrea să știi cât îmi lipsești

Și-ți scriu o dată pe lună, sperând ca într-o zi tu să citești.

                                                                     Mă ocolești?

E toamnă printre frunzele uscate, în suflet, și-n casa mea.

Naivă, tolerantă, singură te-aștept să vii dacă vei vrea,

Dar nu vom negocia clipe sau bezele și nici îmbrățișări -

Vom fi ca ieri, doar doi copii care se sărutau pe niște scări.

Carența ta-i apăsătoare. Oftez, chiar plâng. De ce m-amăgești?

Revino în viața mea și îți promit că nu o să te căiești.

                                                                     Mă izgonești?

 

Lacrimi, boabe de cristal, stropi de rouă - unul, două - mă ating,

Mă ud, mă sting. Rup durerea, arunc tristețea, fricile le-nving,

Chiar manipulez curajul, îndreptându-l spre lumină, poate

În taină vom valsa împreună, cu destinul pus pe roate.

Spini uciși, sentimente otrăvite ții se par a fi firești?

Nu tăcerea ta mă doare, ci doar faptul că vrei să mă contești!

                                                                      Cum reușești?

P.S. Mențiune - Mizil, 2020.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Februarie 6, 2020 la 10:45pm

Respect și admirație!


moderator
Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Februarie 6, 2020 la 1:09pm

Cu multă admirație!

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/