LECȚIE DIVINĂ

[Friciu Ioan]

 

Magnolia în parcuri este înflorită,

Dar pentru cine? Cine să o vadă?

Ea n-are cui a-și etala splendoarea,

Căci oameni nu-s țipenie pe stradă…

 

Mulțimi de păsări ciripesc în ramuri,

Dar cine să le-asculte simfonia?

Avem demult “ferestrele închise“

Că peste omenire trece Pandemia!

 

Așteaptă a ne desfăta nouă privirea

Covorul ierbii crude-n pajiști înflorite,

Dar visul se-mplinește doar atunci

Când n-or mai fi “ ferestre zăbrelite.“

 

Ne-am depărtat…, dar am speranța

Să nu apară-n societate-nstrăinarea,

S-avem puternică voința să luptăm,

Ca sănătoși să fim și să păstrăm răbdarea!

 

Ce azi în lume se întâmplă e o “lecție divină”,

Din care învățăm să fim onești, mai  buni!

Nimic  nu va mai mai fi la fel ca înainte,

Divinul va trimite nevăzutele minuni!

 

                             Ioan Friciu 30.03.2020

 

 

[Lenuş Lungu]

Frumoase versuri!

[Aurora Luchian]