Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Lecţii de viaţă pentru prinţesă. Despre instrumentele muzicale. Partea III.

http://www.youtube.com/watch?v=kI0h10_38nE

-Ce sunt instrumentele muzicale, Învăţătorule?
-Ele sunt nişte cutii sonore, care reproduc diferite sunete umane, din natură, unele ritmuri, chiar şi ţipătul sau răgetul animalelor.
-Dar muzica ce folos are ?
-Prinţesa mea, întrebarea asta este dificilă... dar am să încerc să-ţi răspund. Muzica e ca şi graiul omenesc, care exprimă bucuria, tristeţea, euforia, elanul, dinamismul energizant al oamenilor.
-Şi de ce nu ajunge atunci, doar graiul?
-Ştii Frumoasa mea, oamenii doresc să-şi prelungească plăcerea auditivă... sunetul pătrunde în urechi, apoi în suflet, inundă inima, rinichii, creierul, stomacul, muşchii, atinge oasele... este o iradiere totală, care te face să plângi, să râzi, să sari, să dansezi, să pluteşti…
-Şi cutiile acestea ciripitoare, cine le face ?
-Mari meşteri ai sufletului... numai aceia ştiu să redea sunetele de pian, vioară sau contrabas.
-Dar cum cântă pianul?
-Pianul este un instrument muzical complex. Când pornesc pe clape degetele de la ambele mâini, zici, că s-a umplut camera cu o vrajă, care te năpădeşte şi care ai vrea să dureze o eternitate.
-Şi tu înţelegi ce vor să zică clapele muzicale?
-Da, Prinţesă, este un dialog între degete, între lumea reală şi ireală, la limita cărora se găseşte omul, el se scaldă în două ape deodată, când dulce, când sărată, aşa e în viaţă, când ne e bine, când ne e rău, şi asta pianul ştie şi ni le repetă să ne bucurăm de imaginile consecutive.
-Dar vioara ce cântă?
-Plânsul omului, părerea de rău, regretele, tristeţea, visurile îmbălsămate, suferinţa ascunsă în iluzii... cerul, clinchetul de copil, gânguritul dintâi, ţipătul păsărilor speriate, spaima femeii că se termină iubirea, frica omului că viaţa se îndepărtează tiptil, neputinţa lui de a opri timpul, care nu lucrează întotdeauna în favoarea lui.
-Aşa de multe sunete scoate vioara?
-Şi altele, pe care e greu să le redai în cuvinte.
-Dar care sunt mai frumoase, Învăţătorule, cuvintele sau muzica?
-Muzica. Ea cuprinde şi cuvinte, dar şi soarele şi umbra sensului, semnificaţia vibraţiei...este mai preţioasă, vrea să spună mai multe, decât cuvântul... e cuvântul cântat, care îşi ia zborul să ne transmită unde diafame, pe care nu ni le explicăm, doar le simţim şi rezonăm, avem nevoie de ele şi le dorim şi azi şi mâine... le simţim lipsa... le integrăm în golurile noastre interioare.
-Dar contrabasul e contra cuiva?
-Prin absurd, da...are nişte voci înfundate, ritmice, parcă e pe aceeaşi melodie în permanenţă.
-Şi atunci ce folos are?
-Ca şi sarea în bucate! El face contrastul, prin care, orice muzică devine mai dulce... mie întotdeauna mi-a fost milă de contrabasişti, nu culegeau lauri, ei fiind contra şi în bas.
-Ce alte cutii cusute din vise mai ştii, Învăţătorule?
-Sunt mai multe, prinţesă, flautul, violoncelul, harpa, toba, orga...
-Desenează-mi-le, te rog!
-Uite, acesta e flautul care cântă numai iluzii, violoncelul este serios şi suferind tot timpul, dar modest, nu-şi strigă durerea ca toba bătută cu putere, nici triumful, ca şi trompeta victoriei.
-Dar harpa ce ne povesteşte?
-Povestea Cenuşăresei, prinţesă, a creştinului adevărat, care dacă trece pragul bisericii, ştie precis că şi-a ajutat semenii şi nu vine în lăcaşul sfânt doar pentru iertare.
-Dar celelalte cutii rupte din sentimentele omului, ce cântă ?
-Mica mea Prinţesă, cea mai frumoasă muzică produce o sumedenie de instrumente într-o cameră acustică, o sală de operă, unde răsună tot ce ne doare de la Chopin, Mozart, Puccini, Verdi, până la Vivaldi, Brahms, Beethowen, şi sunt mulţi alţii pe care, Prinţesa are toată viaţa să-i asculte.
-Dar ce e o orchestră ?
-E atunci când toţi îngerii cerului coboară pe pieptul şi umerii noştri, la picioarele noastre şi ne roagă să-i primim în case, în suflet.
- Învăţătorule, vreau să ascult muzică, o orchestră întreagă, te rog, fă-mi pe plac, vreau să fac parte din rândul oamenilor pe care îi bucură sau îi întristează muzica, oricum îi împlineşte... vreau să cunosc împlinirea...

Suzana Deac

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->