Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

                         

                 

              Motto:

  Soarta nemiloasă i-a croit un costum vărgat, așteptând ca să-l poarte.

 

  Zvonul i-anfiorat pe locuitori din satele de munte, cu frică de Dumnezeu: autoritățile vor ține un proces public la Căminul Cultural din centrul de comună, ca un exemplu privind neglijența în serviciu. Blestemată orânduire, spuneau toți, de ce vor să le pună frica-n sân? Celor din zona de șes le-au luat tot la colectiv și acum pun o sperietoare și în satele dârjilor munteni?

  S-a adunat lume ca la urs, dar cu milă față de cel ce urma să fie condamnat, c-așa voia ocârmuirea și nicidecum de partea acesteia. Vulgul are simțul nativ al dreptății și nu rabdă strâmbătatea. “Acarul Păun” era pe eșafod.

  “Justițiarii” erau plini de sine, dându-și importanță ca să impresioneze. Nu-și dădeau seama de ridicolul situației. Desigur, omul poate a greșit, dar cum să ridici poalele oarbei (justiția) în cap?

  S-a citit acuzarea: La manevrarea unui convoi de vagoane pe podul de pestre Criș, din cauza unui șoc s-a desprins de locomotivă, a tăiat acele (macazelor) din gară și a intrat în linia curentă, prinzând viteză, iar într-o curbă s-a ciocnit cu un tren personal care circula din direcția opusă. Consecințe: mecanicul de pe locomotiva personalului a decedat, câțiva călători au fost accidentați și s-a produs avarierea vehiculelor tamponate. Manevrantul de serviciu, Bonta Victor*, a dat dovadă de indisciplină - stând pe locomotivă în loc să stea la postul său pe vagon pentru a acționa frâna...

 Se condamnă..., azi,...1972

  Condamnatul știa sentința dinainte, așa că gândurile lui erau departe:

  Viața nu i-a fost ușoară, dar l-a călit. Născut într-o familie  cu mulți copii și care locuia pe deal, deasupra cimitirului, de mic, ca și ceilalți copii proveniți din familiile sărace, a fost dat de slugă la o familie mai înstărită. Altminteri, părinții nu ar fi avut de unde să pună o farfurie în plus pe masă. A rămas proverbială în sat discuția tatălui său cu stăpânul, când l-a întrebat cum se comportă copilul iar acesta i-a răspuns:

 -  E bun , dar e cam moale.

  Atunci, contrareplica tatălui său a fost:

 -  Amu, du-te, dragu’ mneu, acolo la mă-sa pă deal și-ț aleje unu care-a fi mai țapân! ( bag-sama din cimitir).

  Hâtrul său tată, cu un picior mai scurt, și-a cîștigat cu mare trudă bucățica de pâine, cu plencace ( o secure cu gură lată) cioplind grinzi din trunchiurile copacilor, grinzi utilizate la construcția caselor de lemn, cum se făceau pe atunci.

  Dar anii au trecut repede și copilul s-a-nălțat, iar munca l-a ajutat să aibă o constituție robustă.

  În cariere, cererea de piatră spartă pentru terasamente de cale ferată, sau măcinată pentru construcții, era tot mai mare, așa că crescut și numărul angajaților, deci și posibilitatea de a câștiga o pâine mai albă, așa că s-a angajat și el aici ca manevrant de vagoane.

  Cu rotițele mergându-i...ceas și harnic, și-a întemeiat o familie, și-a construit o casă frumoasă: cu fundație de piatră și cu ziduri din cărămidă arsă și au început să deschidă ochii în lume doi băieți și două fete. O brazdă adâncă în inimă i-a tras soarta când i-a răpit una din fete.

  Omul s-a închinat în fața voinței Domnului, nu și a autorităților și s-a consolat cu ideea c-așa i-a fost scris, deși îl durea sufletul că nu va fi acasă pentru a-și crește cei trei copii. Aflați oricum în închisoarea popoarelor, a fost forțat să fie manechin într-o sinistră paradă a modei hainelor vărgate.

  Nu cunosc chichițele juridice, dar totul îmi pare cusut cu ață albă. A fost un teatru ieftin, de prost gust și au pricinuit o grea suferință unui om pentru a pune în practică un plan diabolic, după un scenariu făcut de minți bolnave, și asta într-un loc public. Ca unul care a lucrat în patru vacanțe la echipa care întreținea acea zonă de cale ferată și cu studii superioare în domeniul feroviar, îmi dau seama că în altă parte trebuiau căutați alții, mai vinovați. Dar nu degeaba a apărut zicala cu Acarul Păun, întotdeauna vinovat!

Sunt prea multe explicații tehnice, seci, doar pe înțelesul specialiștilor, așa că voi spune că învinuitul nu a fost favoritul sorții, începând cu ghinionul de a se împiedica în alergare ca să se urce pe un vagon pentru  a acționa frâna și cu ghinionul de a fi pe trepta cea mai de jos a societății, cei de sus fiind imuni. Aceste lighioane cu două piciore ar fi meritat să fie vânate de acuzat, un pasionat vânător, dar ce era să facă omul dacă era sub vremi, ca și bietul popor?

  Reflectând la aceste întâmplări, mă întreb: cum putem conștientiza că facem parte dintr-un scenariu al manevranților malefici de destine și cum am putea schimba acele timpului sau ale macazelor destinului pentru a ne apăra?

 

  • Un rezumat al evenimantului de cale ferată - menționat în cartea “50 de ani, o istorie săpată în piatră”, pag. 51, de Alexandru Coroiu .

 

MdRaesculum 2014

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Februarie 5, 2018 la 6:01pm

Sunt onorat, d.le Munteanu!


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Februarie 4, 2018 la 8:06pm

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support