Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Evenimentele social-politice se precipită în jurul nostru precum cresc ciupercile după ploaie. Din păcate însă majoritatea își oglindesc miezul în otravă. Inhalăm, fără să știm, fără să vrem,  praful care ni se aruncă în față de așa zișii despotici ai democrației, însă trăim în lumi paralele. Dualitatea celor două nuclee umane ne-a transformat. Calitatea indivizilor din taberele adverse a trecut de mult pragul modelării, căci ciopârțeala e cuvântul de ordine.

Un vechi proverb latin și-a recâștigat pe deplin drepturile: „Divide et impera.” Și pentru acest lucru era nevoie de o masă de... manipulanți care a obținut doar libertatea de a protesta pașnic în stradă cu sau fără autorizație. I-am analizat de-a lungul timpului, infiltrându-mă printre ei. Nu, nu sunt spion KGB-ist, ci de multe ori m-am regăsit în aceea dorință de a schimba în bine societatea în care încercăm cu toții să trăim decent. Acolo eram când așa zișii „manipulanți” își atribuiau voluntar calitatea de... golan. Au trecut anii și se pare că astăzi democrația românească își adună cioburile încercând să clădească ceva. Inutil. Pe fundalul unor promisiuni fără acoperire asezonate cu minciună și învrăjbire nu se va putea construi nimic!

În aer sau poate pe buzele tuturor plutește ca o șoaptă în derivă întrebarea: Ce-i de făcut? Retorica aceasta are multe ascunzișuri, multe cărări abrupte. Lupul moralist stă la pândă pregătit să arate cu degetul când pe unii, când pe alții. Seriozitatea? Un cuvânt ascuns bine în dicționar și extras din coloana vertebrală a realității. Cum? De ce? Când? Atâta timp cât în spatele promisiunilor etalate pe „sticlă” se ascunde parvenirea, nu mai contează. Se ia în calcul doar individul care... zâmbește cu gura până la urechi, ignorând masele. Așa s-au născut, pe spinii tranziției, manipulanții. Spectacolul străzii e dirijat de ei. Uneori, dirijorul îmbrăcat în frac are cravată roșie cu trei trandafiri la buzunarul de la piept, alteori își asortează un papion cu bulinuțe sau dacă nu găsește își pune aleatoriu o cravată albastră, portocalie și de ce nu chiar... verde. Și-au bătut joc până și de culori. Rușine! Într-o țară în care verdele nu mai este verde și roșul și-a pierdut de mult semnificația de jertfă, calitatea de manipulant îți dă și anumite „drepturi”. Ai dreptul să sforăi la sfatul țării live, beneficiezi de imunitate și diverse sporuri bănești care crezi că ți se cuvin pentru „prestația” ta, dar, hai, nu mai sforăi, nu ți s-a acordat încă dreptul de a-ți îndesa mâna până la cot în borcanul cu miere. Te ascunzi în spatele „prezumției de nevinovăție” și sustragi, șterpelești ca un birjar, fără să iei în calcul că va veni și Ziua Judecății. Nu-ți pasă. Cine să te condamne? Manipulatorii sunt slabi. Justiția, așa cum susțin cei din urmă, e „oarbă”.  

În ultimii ani s-au tot înmulțit protestele din sănătate, din învățământ, ale agricultorilor, ale șoferilor, culminând cu iarna Ordonanței 13. S-a obținut ceva? Gargară cu... praf în ochi. Și atunci, mă întreb și vă întreb: Are vreun sens să rămânem doar niște simpli manipulanți? Nu vreau să sugerez că ar trebui să luăm bâta pentru a face dreptate, căci ne-am întoarce nu cu 28 de ani în urmă, ci cu sute de ani, cu secole, când încă nu se inventaseră lozincile și sloganele. Totuși tăcerea și indiferența ar trebui înlocuite cu atitudine și spirit civic. Cuvinte goale fără acoperire, căci frica îmbracă când-cum – o haină elegantă, demodată sau cârpită.  Atâta timp cât „haina” aceasta nu va fi arsă, cele două categorii sociale ilustrate în titlu, cu bocancii murdari de nepăsare sau de neputință vor juca la masa tratativelor nu șah, nici table, ci... bambilici. Cei care nu știu jocul stau în umbră și privesc. Privitul, spun ei, nu-i pe bani. Tu, cititorule, joacă mai departe, cu sau fără reguli și încearcă să-l iei de mână, antrenându-l în joc pe cel care nu știe sau nu vrea „să joace”. Atunci (și poate nici atunci) schimbarea își va arăta adevărata față.

Nu știu dacă am dreptul să dau sugestii. Provin dintr-o generație care a greșit. Am vrut libertate și am ajuns la... bâlci. Am vrut granițe libere și acum fugim ca potârnichile după o „pâine albă” peste hotare. Nu asta ne-am dorit! Cum s-a ajuns aici? Nu știu sau poate că nu mai are importanță. Timpul nu-l mai putem întoarce, dar în urma noastră s-a născut o altfel de generație – copiii noștri. Ei, cei care după două masterate au calitatea de șomer. Ei, cei care provizoriu se angajează medici la Londra. Ei cărora le e rușine să mai locuiască cu mama și cu tata, dar n-au altă alternativă. Ei, și numai ei, atunci când își vor modela forța în experimente precum: Colectiv sau #Rezist, vor analiza silabă cu silabă versul marelui nostru poet: „Care vine,vine,vine, calcă totul în picioare.” Atât vă spun: Nu-i ignorați!

Întrebările despre clasa politică, multiplicate din fașă, și răspunsurile aferente ne intoxică clipele de comunicare interumană. Putem lua, ca exemplu, întrebarea: Cu cine ai votat? Cele trei răspunsuri posibile dezvoltă: intrigă, admirație combinată cu denigrarea taberei adverse și dezinteres, dacă interlocutorul susține că n-a fost la vot din varii motive. Am fost îndoctrinați, în timpul campaniilor electorale, de către mass-media că „ștampila face diferența”. Cum? „Toți sunt o apă și-un pământ!”. Dar ieri sau poate „alaltăieri”? Ne-am trezit în democrație orbi și am călcat de la început pe cărări greșite. Nu ne putem întoarce în trecut, însă trebuie să facem cumva să redevenim un popor și nu o masă de manipulatori și manipulanți. Cuvinte, întrebări, mister. Soluții?

Brâncuși n-a sculptat (încă!) o masă a tratativelor, dar merită s-o căutăm fiecare în parte în propria conștiință, cu dalta în mână. Dacă o vom descoperi, de noi depinde, apoi „uniți în cuget și-n simțiri” o vom  așeza cu grijă, ca pe un exponat fragil, în muzeul rezistenței românești. Astfel manipulanții vor dispărea, iar manipulatorii care vor cumpăra bilet s-o admire se vor evapora în propria lor umbră. Vom șterge cenușa de pe gândurile noastre pesimiste și pășind spre viitor nu vom  uita de lacrima care a generat dezbinarea. Sună ca o deșteptare. Putem dormi când însuși primul vers al imnului național ne îndeaptă să veghem? Odihna e benefică, ar șopti un intrus, dar să nu uităm că „Somnul națiunii naște monștrii.” cum bine afirma Francisco de Goya, celebrul pictor spaniol. Nu, nu era român! Contează asta? În jocul nostru „de doi” ne credem centrul universului, dar am aruncat la gunoi în nenumărate rânduri cuvinte precum: patriotism, glie, strămoș. Ar trebui să culegem fiecare literă căzută, curățând-o și cerându-i iertare. Dar asta ar însemna: responsabilitate, muncă și iubire. Ce zici, române? Mă ajuți?

Nu, nu sunt un manipulator! Sunt pur și simplu un om. Un cetățean căruia îi pasă.     

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


redactor
Comentariu publicat de Vladimir Nichita pe Noiembrie 30, 2019 la 10:06am

M-ai lăsat fără cuvinte, Dorina ! Îmi place... că ești bine documentată.
FELICITĂRI !


moderator
Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Noiembrie 29, 2019 la 10:47am

Prețuire și drag!

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->