Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

      Era început de an școlar, un septembrie fierbinte, venisem de la școală, lecții aproape că n-aveam, eram singur acasă și mă plictiseam.

      - Ia să mă duc eu la vară-mea, Iulica, că tanti Lena e la muncă, la găinărie! Că poate și ea se plicitisește și ne ținem de urât amândoi!

      Am sărit gardul mai prin spatele grădinii, unde era cam prăpădit și m-am dus încet în bucătărie s-o sperii.

      - Bau, te-am speriat? - am spus eu deschizând brusc ușa.

      Erau acasă cu toate și stăteau la masă, iar în bucătărie mirosea grozav de bine.

      - Săru' mâna tanti Lena, nu știam că sunteți acasă! Am venit să... cer împrumut o radieră, că avem temă la desen și a mea a dispărut la școală. Că vine Pisei, ăla, ne bea cerneala și ne fură tot ce lăsăm pe bancă!

      - Da, da, că te și cred, io-s proastă, acuma am venit pe lume! De ce minți mă? Zi mai bine c-ai venit să te joci cu proasta asta a mea, că altă treabă n-are, degeaba e fată mare! Geme casa de treburi și ei îi arde de joacă cu ăștia mici, ca tine! - și continuă, ca de obicei, tot felul de vorbe, spuse așa, ca pentru ea.

      Noi eram obișnuiți cu vorbele ei rele, nici n-o mai băgam în seamă, le consideram un fel de salut prietenos! Că... dacă era supărată, vorbea cu mâinile, cu mătura și cu tot ce altceva mai prindea și le folosea ca arme de atac!

      În capul mesei stătea tanti Lena iar de-o parte și de cealaltă fetele ei. Stăteam în picioare în celălalt capăt al mesei și mă uitam cu poftă la tigaia din mijocul mesei, în care înmuiau  mămăliga în untura aromată și luau bucăți de carne prăjită, tăiată mărunt, adusă de la găinărie și făcută pastramă ca să țină. Frigidere nu prea erau pe atunci că... nu aveam curent electric în sat!

      - Ce stai și te uiți? Hai, ia și tu mămăligă și întinge în untură! Carne nu-ți dau, să-ți dea mă'ta!

      Am tras un taburet și am început să mănânc și eu! Iar Iulica, vară-mea îmi dădea pe sub masă câte o bucată de carne. Ehei... dar tanti a observat ceva în gura mea!

      - Ce-ai în gură, carne?

      - Nu tanti, s-a luat pe mămăligă ceva frimituri de carne și, ce era să fac? Le-am mâncat!

      - Așa, e bine! Să-i spui mă'ti că ți-am dat să mănânci, că mereu zice că-s zgârcită!

      - Dar, tanti Lena, fetele matale mănâncă mereu la noi, și noi le dăm și carne, așa să știi!

      - Bine mă, să vezi ce darnică sunt, ia și tu o bucată de carne, să nu zici că nu ți-am dat!

      Am luat repede, să nu se răzgândească, pe cea mai mare  și am băgat-o rapid în gură să nu mă oprească.

      - Uite, nehalitul, a luat-o pe cea mai mare!

      - Hai mămițică nu mai fi așa, doar mai ai destulă carne în dulap - zise Iulica.

      De fapt știam totul, în lipsa ei, fetele îmi dădeau și mie... Mmm, ce bună era!

      - Taci fă proasto, nu mai spune secretele casei - spuse ea șoptit - că ăștia îmi iau și pielea dacă află!

      - Ce să aflu, tanti?

      - Tu mănîncă acolo și taci! Hai, ia și carne, da' data viitoare nu-ți mai dau! Ei, comedie, acu o să hrănesc toți nehaliții din sat, ai? I-auzi la ei - bombăni ea în barbă și se duse să mai aducă.

      - Da' tanti, cum de sunteți acasă, că de obicei erați la găinărie la ora asta?

      - Ce trebuie să le știi tu pe toate, ha? Curioșii mor repede! S-a oprit frecându-se cu mâinile amândouă, pe șolduri și pe spinare.

      - Am fost la doctor - continuă ea - să mă caut de dureri, aici în rărunchi și al dracu' doctor mi-a zis să nu mai mănânc carne, să trec pe verdețuri! Da' ce, io-s capră? O viață are omu'! Ia mai dă-l dracu' de doctor, numai banii și plocoanele știe să le ia - continuă ea, din ce în ce mai încet, cu boscoroditul.

      - Mămițică, da' oleacă de dreptate are și omu ăla! Noi vrem să trăiești mult și bine, ia să treci și pe ceva ciorbe, ceva tocănițe, că nu le mănânci cu săptămânile! Și poți să le pui și ceva carne, doar de gust așa, că doar nu ți-a interzis-o cu totul - spuse Iulica.

       Spre surprinderea mea, tanti Lena a ascultat fără obișnuitele vociferări, stătea cu mâinile ei grăsuțe în șolduri și cu privirea pierdută undeva, peste noi.

      - De, fă, oi încerca și asta, dar să nu rămân fără vlagă, cu prostii de-astea în loc de mâncare! Da, dacă zice doctoru' și ziceți și voi, o să ne mai gândim. Vorbesc eu diseară cu tac'tu, să văd el ce spune! Da', voi parcă sunteți vorbiți, ziceți mereu la fel... Ce fă, eu sunt dușmanca voastră? - continuă ștergându-și o lacrimă - fac și eu ce pot, sunt și eu un om acilea... Din mare și grasă, devenise deodată  mică, mică, neajutorată și plângea!

      Fetele au sărit s-o pupe și s-o îmbrățișeze, m-am dus și eu și o mângâiam ușor pe umăr. M-a simțit și s-a întors cu un ochi spre mine și a zis:

      - Tu ce vrei mă, de ce te dai pe lângă mine, mai vrei carne?

      - Nu tanti, mi-e milă de matale, că dacă te prăpădești se duce totul pe pustie aici, și verisoarele mele ar ajunge rău, iar eu vă iubesc pe toate, chiar și gura aia rea a matale, așa să știi!

      Eram și eu emoționat, un pic cu ochii umezi și ea se uita cu gura căscată la mine, în timp ce fetele plângeau de-a binelea.

      - Hai la tanti să te ia în brațe, of, ce nepot plin de suflet am, pupa-l-ar tanti pe el, i-auzi ce spune! Și eu, care eram mereu rea cu el! - spuse luându-mă în brațele ei durdulii și puternice și strângându-mâ între sânii ei mari, transpirați și moi, de abia mai puteam  respira!

      Am plecat repede, că știam că-i schimbătoare ca vântul și nu se știe cum va fi peste câteva minute!

      De-atunci, când puneau masa și erau numai ele, dacă apăream prin curtea noastră, mă striga de peste gard și mă chema să mănânc și eu. Mama mă învățase să mai refuz din când în când, dar nu mă răbda inima când îmi imaginam tigaia aia cu bucățele minunate de pastramă de pui...

      Acum, după mulți, mulți ani, este iar toamnă, stau pe bancă în parcul dintre blocuri și, de undeva, vine un miros, mmm! Așa cum mirosea la tanti Lena, Dumnezeu s-o odihnească! Și, imaginile de atunci, din copilărie, îmi răsar vii în fața ochilor, frumoase, așa cum le văd toți copii fericiți...

Vizualizări: 123

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Noiembrie 30, 2017 la 9:24am

Stau de vorbă cu cei din jur și, de multe ori, ce discut cu ei îmi stârnesc amintiri frumoase, asemănătoare, de demult... și atunci dau fuguța și le scriu pe hârtie, pardon, pe calculator și vi le ofer cu drag!
Mulțumesc mult vouă, celor care v-ați bucurat cu sufletul de aceste amintiri și de alte povestioare la care v-am avut oaspeți, aici în paginile mele!
Cu drag...


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Noiembrie 29, 2017 la 6:10pm

... Tanti Lena...

Imagini pentru Masă în sat


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Noiembrie 28, 2017 la 3:53pm

Un text recitit cu drag. Felicitări!


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Noiembrie 28, 2017 la 2:32pm

Parcă mi se făcu şi mie poftă, zău aşa! Citit cu mare drag,


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Noiembrie 28, 2017 la 1:34pm

Frumoase amintiri şi cu talent descrise!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/