Mi-e stinsă ruga-n muguri...

[Camelia Ardelean]

Mi-e stinsă ruga-n muguri de cuvânt;

Păcatul are germeni, se divide –

Prin nopţi încolăcite-şi ia avânt,

Dintr-un tunel cu tălpile aride.

 

Mă strânge-n chinga lui capricios,

Ca o haínă şi vorace hidră,

Preocupat să-şi termine de ros

„Meniul” nou ivit, cu dinţi de vidră.

 

Sub chipu-nşelător, ca de argint,

Îşi decupase-n grabă o fereastră,

Crezând că sub aroma-i de absint,

Calea spre iad o voi vedea albastră.

 

Pe mările de ceară-ale durerii,

Făclia arde-n noi, corăbierii...

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc pentru semnul de lectură, Radu Balaj! 

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc pentru popas şi semn: Dorina Pop, Ana Ursu, Dan Sprâncenatu!