Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Undeva, într-un orășel de munte, pe o stradă mai alăturată, o fată se certa cu o umbră, uneori credea că e a ei, alteori simțea că nu-i aparține... Dar în această zi de octombrie nu o mai suporta, chiar dacă o purta cu ea de mult, simțea că-i ascunde multe. O colecție întreagă de atitudini, comportamente, simțiri, chiar și sentimente. Pe măsură ce pășea pe-un trotuar împânzit cu frunze colorare, simțea cum umbra se apropia și mai mult de ea, parc-o ținea în spate. Se scutură puțin, crezând că va scăpa, dar... umbra nici nu se sinchisea. Văzând că umbra nu se lasă, începu a face pași săltați, precum o fetiță când șotronul îl joacă, spre nefericirea ei, umbra stătea cuminte-n spatele ei. Enervată peste măsură, îi spune răspicat:
- Hei, tu, umbră incomodă, nu mă lași în pace?
La care muza chicotind, îi răspunde nonșalant...
- Ai vrea, tu! De mine nu vei scăpa! Mai bine am merge la o cafea...
-Cafea cu tine? Nici să nu te gândești!
Cu toate că, în sinea ei, era convinsă că, o ceașcă de cafea ar fi benefică și i-ar schimba starea în care era. O stare cam incomodă, cu gânduri ce o măcinau. Se gândi puțin, la o cafea această stare s-ar putea spulbera...
- Bine, hai la o cafea! Dar, cu o condiție... să stai cuminte!
- Cuminte? Sunt cuminte... poate n-ai observat, tu ești cea care te iei de mine, nu eu!
Ajunsă-n fața unei cafenele, își făcu curaj și intră timidă. O cafenea aranjată cu bun simț, chiar plăcută... era plină cu flori, iar mesele mici și cochete aveau un aspect de... vino-ncoace că te vei simți bine. După ce a inspectat discret încăperea s-a dus să comande o cafea, la barul în spatele căruia sta, zâmbind un barman care o aștepta. Cu siguranță și el avea o umbră care-l urma.
- Vă rog frumos, o cafea... îi spune cam sfioasă.
- Cum o doriți? Mică, mare, cu lapte, fără lapte?
- Mică și fără lapte... îi răspunde rușinată.
- Alegeți masa și am să vi-o aduc...
În acest timp, umbra urmărea totul discret, fără a comenta ceva. Promisese că-i cuminte, nu?
Când barmanul i-a pus cafeaua pe masă, însoțită de un pahar cu apă și un trandafir, umbra nu s-a mai putut abține și-a început a zâmbi pe sub mustață, cum se spune. Dar n-a mai comentat ceva.
Aburul și aroma de cafea îi schimă total starea fetei, parcă plutea între real și imaginar, un fel de zbor printre vise frumoase, nu cu feți frumoși, ci un fel de reîntoarcere la esența interioară, redescoperind că fiecare dintre oameni are menirea lui, iar dialogul interior, chiar zgomotos, are înțelepciunea lui. Gândind astfel mai sorbi din cafea și-i spuse umbrei:
- Ai avut dreptate! Chiar dacă îmi este greu să recunosc, cafeaua mi-a schimbat starea...
- Să înțeleg că îmi dai dreptate fără sa mă acuzi de ceva? Și râde în hohote...
- Stai cuminte, altfel iar te-alung!
- Lasă, nu te mai chinui, decât singură, mai bine stai în compania mea... am atâtea să-ți spun. Recunosc, am multe gânduri ascunse, dar azi, cu greu îți spun... am să ți le dăruiesc, nu pe toate, ai comandat doar o cafea mică, timpul se scurge repede prin clepsidră, dar voi încerca.
Dac-ai şti… cât de opus este adevărul, cât de mult poate simţi sau trăi o umbră... Cum crezi că a ajuns o umbră să fie umbră? Crezi că s-a născut dintr-o mamă-umbră şi un tată-umbră? Nu, nicidecum. S-a născut dintr-un om ale cărui trăiri l-au consumat, l-au ros dinăuntru spre în afară. Pentru că, umbra este o rămăşiţă, un cumul al tuturor lucrurilor pe care le-ai lăsat în urmă, le-ai respins, le-ai negat dar le ții în suflet, fără a reuși să le înlături, trăind în trecut, chiar dacă prezentul îți poate oferi mult mai mult. Procesul de împăcare cu tine însuți îți va cere să identifici și să înțelegi toate întâmplările din trecutul tău, care ți-au provocat starea în care ești. Sfatul meu ar fi: Aventurează-te în călătoria exterioară de iubire și de acceptare a tot ceea ce ești cu adevărat, înlătură cât mai repede sentimentul de lipsă de valoare. Ești un om frumos, plin de calități. De ce, nu le lași să se vadă?? De ce, le ascunzi? De regulă umbrele se ascund, se feresc de oameni, dar eu nu vreau să fiu ca toate. Eu vreau să te ajut, să fi tu, cea pe care o știu, cum nu te poate cunoaște cei din jurul tău. Îmi doresc să strălucești, dăruind din ce n-ai dăruit și puteai s-o faci. Te-ai gândit că poți să-ți uiți și numele? Nu te uita așa la mine, e un mare adevăr! În ochii tăi, atât de adânci și-albaștri observ o mare de dorințe, pe care tu le stăvilești. De ce o faci?? Dă-le drumul! A trăi tot ce-ți dorești mă va determina să dispar... să mă prefac într-o pasăre cu aripile întinse spre un viitor frumos plin de vise împlinite.

Ascultându-și umbra, fata noastră a rămas, nu chiar mută, dar aproape... gândind la tot ce a auzit, i-a dat dreptate.
- Eh, umbră îndrăzneață, acum vrei să-ți dau dreptate?? Poate ai, dar am o rugăminte, prefă-te în pasărea cu aripi întinse și du-mă acolo unde dorința are ferestrele deschise și visul devine realitate.
Nu putu termina dialogul, căci, veni barmanul cu nota, care îi zâmbi și-i șopti la ureche:
- Nu te sfii, și mie mi se întâmplă ca umbra să-mi dea povețe!
A plătit cafeaua și-a ieșit cu o altă stare, din cafeneaua cu flori multe, chiar și umbra dispăruse, pe care o purtase în spate precum un rucsac plin cu pietre urcând pe munte.

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Octombrie 13, 2018 la 12:03am

Ce iese... când fotograful folosește în mod creativ umbra?! ...


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Octombrie 12, 2018 la 11:48pm

Mulțumesc, pentru lecturare și comentariu! :)


ACTIV
Comentariu publicat de Vladimir Nichita pe Octombrie 12, 2018 la 11:46pm

Umbră îndrăzneață, acum vrei să-ți dau dreptate?? Poate ai, dar am o rugăminte, prefă-te în pasărea cu aripi întinse și du-mă acolo unde dorința are ferestrele deschise și visul devine realitate.
Foarte expresiv... imi place, Aurelia !



© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support