Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Doamne,
simfonia tăcerii ne ajută
să ne crească solzi pe suflet
ca ai sirenelor
când își cântă tăcerea în mare
iar lacrimile lor
sunt picături albe de durere...

Doamne,
nici florile nu ne mai înfloresc
când vânturile ne flutură prin haine
iar trupurile ne sunt umbre
când vocea devine lumină în nisipuri
ocolind pietrișul...

Doamne,
când valurile se zbat la mal
și ne intră-n sânge
tăcerea ne încercuiește-n vene
iar păsările trăirii
se rotesc în drum închis...

Doamne,
mă agăț de aripile păsării de foc
de lumini violacee
să nu ajung să-mi pun lacăte albe
în simțire
străbat drumul prin vise
cu sufletul deschis
prin vămile cu liane pline
să nu ajung în oaza tăcerii trist.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu Luni

Frumoase versuri!♥️


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros Duminică

Mulțumesc, Emilia! Seară frumoasă!

Comentariu publicat de Zagavei Emilia-Paula Duminică

Frumos poem!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support