Încolţeşte marea...

[Camelia Ardelean]

(blagiană)

 

Încolţeşte marea în privirea ta,

Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge;

Degete de soare, după o perdea,

Mângâie surâsuri prinse de catarge.

 

Peste fruntea zării joacă pescăruşi,

Susură lumina-n tonuri de opale;

Tu mă iei de mână, mă strecori pe uşi,

Către labirintul visurilor tale.

 

Se zăreşte „umbra unor maci“ pitici,

Paşii mi se-apleacă să le-atingă glezna,

Fluturii de miere găzduiţi aici,

Astăzi în iubire cotropit-au bezna.

 

Flamură-i cuvântul rodnic între noi,

Gura ta-i câmpie dulce-parfumată,

Mă înfrupt din rodul verilor-convoi,

Unde curcubeul n-are nicio pată.

 

“Scriu în rune” focul ce s-a întrupat

În “urciorul” nostru şi-ncălzeşte luna;

Patima ni-e pâinea, imn înaripat,

Ce hrăni-va-n suflet stele-ntotdeauna…

[Florin Alexandru Stana]

La prima vedere poezia n-are nicio hibă. La a doua vedere n-are nicio hibă!

La a treia vedere n-are nicio hibă!!! Păi, dacă n-are, n-are! Asta e. Bravo, Cami!

Impecabilă ca de obicei! Felicitări!

[Pop Dorina]

Un semn de plăcută lectură.

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]