Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

                                 Prima zi de armată

                                                         1

Eeeee, iată că o fac și pe asta! De ce mi-a fost frică ( ca tuturor

celor de peste 18 ani ) n-am scăpat. Mi-a venit ordin de încorporare!

Voi, cei după '90, din fericire, n-ați prins, nu înțelegeți trauma prin care treceam noi, tinerii, la 18 - 19 ani, să ții se fure

16 luni din tinerețe, din viața cea mai frumoasă, așa cum era ea în acele vremuri.

Am ajuns! Toți eram "speriați de bombe", eram dezorientați.

Ne-au aliniat pe un platou (locul unde ne vom adună un an și patru luni ) și așteptam. Așteptam să vină

șeful ăl' mare, adică "Comandantul", în termeni militari.

Eram aliniați pe trei rânduri de către gradați (cei care erau fruntași,

caporali și sergenți din ciclul doi, adică veniți cu 8 luni înaintea noastră ) cu valizele în față.

Valiza trebuia să fie obligatoriu din lemn, luată de la alții care s-au liberat sau făcută special la tâmplar,

având compartimente, cu dimensiunea suficient de mare în care să încapă cât mai multe lucruri care îți vor trebui:

Începea de la periuță și pastă de dinți, săpun de față și de spălat ciorapii care erau și ei în valiză, chiloți, conserve la greu,

friptane și dulciuri ( care ne erau luate de gradați la controlul valizelor, seara ), crema, și perie pt bocanci, pijamale și multe altele...

Și de acolo primeam aceleași lucruri, dar așa era tradiția. Întrebam și noi pe cei care trecuseră prin asta.

- Atentiuneeee, drepți! Venea o gașcă mare. Cred că era Comandantul cu gașcă lui! I Se dădea raportul:

- Tovarășe colonel, Batalionul... este adunat pentru raport! Așa vom auzi timp de 16 luni."Șeful" era un tip de înălțime medie,

cu o mică mustăcioară neagră și pășea apăsat pe dalele de beton.

- Bună dimineață, soldați! deja eram soldați.

- Să trăiți, tovarășe Colonel! am strigat toți la unison. Ne învățase gradații, înainte.

Ce a urmat în primele patru luni, nu vreți să știți, sau vreți? Iadul pe pământ!

După raport, ne-au luat, ne-au repartizat pe plutoane, apoi ne-au dus in dormitoare să ne repartizeze la paturi.

Ne repartizau cum doreau ei. Fără "mofturi de Buftea"!

- Atențiune la mine! strigă gradatul ăl mare. ( Era sergentul, un tip mărunțel din zona Valcei). Valizele la control!

A început să scotocească prin valize spunând:

- Asta rămâne, asta, nu, asta rămâne, asta nu... Până diseară să terminați cu friptanele și prăjiturile. Mâine să nu le mai găsesc că "o furați rău"!

Ați înțeles?

- Am înțeles, strigaram noi în cor ca disperații!

- Va vor ajută colegii mei.

Nici n-a apucat să termine ce avea de spus, că, deja, jumătate din ce aveam, ce era mai bun, dispăruse. Am început să mâncăm și noi ce mai era pe acolo și... seara, la masă, la popotă, am vazut ceva ce m-a marcat. Aveam macaroane cu brânză, renumitele "Conducte"!Era o întreagă

poveste cu acest fel de mâncare. Ca și cu altele.

Se spunea să avem grijă că s-ar putea să dăm peste "locatari" care "bântuiau" pe acolo. Bineintelesc că eu n-am mâncat.

Am preferat să beau ceaiul cu bromură ( așa se spunea, că bagă bromură în el să nu aibă "bibanul" chef de femei, să nu le viseze

noaptea).Adoua zi nu mai era bun de nimic la instrucție.

Cel care serevea la masă era un tip ( fruntaș) de vreo 1.90, ardelean, cioban de meserie, cât Muntele Găina, și ne servea dintrun "oval". Era că un fel de lighean, din aluminiu "curat". Un nefericit s-a apucat să mai ceară o porție:

- Tovarășe fruntaș, va rog să-mi mai dați și mie o porție. Atât i-a fost!

- Băi, bibane, te crezi la restaurant? Ia de aici! și i-a dat... i-a dat un polonic (tot din aluminiu) în cap de s-a mulat după formele lui.

- La noapte o să dormi mai mult, bibane, de două ori! Asta însemna că era planton schimbul 2.

Încă o lecție învățată. Să nu mai ceri!

A două zi, la raportul de dimineață, același ritual și Comandantul spune:

- Cine scrie frumos, trei pași în față formației. Știam că asta e slvarea mea! Scap de instrucție și de gradați!

Mă întorceam seară în dormitor și mă culcăm, neavând treaba nici cu programul de seară, care era "bestial", nici cu gradații!. Mai târziu o să vedeți de ce. Am ieșit eu și alți câțiva...

- Batalionul e liber la program, spuse Comandantul.

Am fost duși la el vreo cinci. Am fost puși la o masă lungă, ne-a dat hărții A4 și pixuri și a început să ne dicteze ceva.

După ce am terminat, ne-a spus să plecăm. Doamne, ce emoții am avut! De asta depindea viață mea în armata. După un timp,

vine "bătrânul" furier, așa se numea cel care făcuse același lucru înaintea noastră... scria totul pe la birouri, dar mai făcea și multe alte lucruri (dădea cu crema la pantofi și cizme, făcea curat și, în cazul nostru făcea și focul cu lemne,dimineață, etc ).

Am uitat să va spun, aveam locația într-o pădure! O Unitate militară de lângă Titu.

Va continua!

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Florin Alex Petrache pe August 5, 2018 la 10:45am

Esti singura care mi-a spus ca asteapta contiunuarea.

Probabil ti-a placut!


ACTIV
Comentariu publicat de Florin Alex Petrache pe August 4, 2018 la 5:41pm

Vreau sa transform tragismul acelor vremuri in satira... cat de cat!


ACTIV
Comentariu publicat de Florin Alex Petrache pe August 4, 2018 la 5:36pm
p>

O sa fie lunga si piperata!
Cu jargoane si argo uri din armata!

Am facut si armata, si Scoala Militara... deci

Tot ce spun, nu este fictiune!

ACTIV
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe August 4, 2018 la 11:15am

Aștept continuarea!


ACTIV
Comentariu publicat de Florin Alex Petrache pe August 3, 2018 la 1:01pm

Sa mai spui ceva. Sa ma ridici in slavi!


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe August 3, 2018 la 10:57am

Ai avut și tu, acolo, un imbold pozitiv. Nu-ți subestima valoarea comunicativă. Ești un as în a convinge (dacă-ți impui) pe cineva că e așa cum afirmi.

În legătură cu cartea la care visezi, dragă Florinele, eu îți urez drum bun și lin în arta mânuirii cuvintelor. Baftă!


ACTIV
Comentariu publicat de Florin Alex Petrache pe August 3, 2018 la 10:35am


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe August 3, 2018 la 10:33am

Cuvintele stau încordate în spatele armelor și asculta „muzica” lor, ruptă din... ignoranță față de viitor.


ACTIV
Comentariu publicat de Florin Alex Petrache pe August 3, 2018 la 10:31am


ACTIV
Comentariu publicat de Florin Alex Petrache pe August 3, 2018 la 10:11am

Nu vreau sa plictisesc pe nimeni. Am specificat: scriu pt tinerii de azi!

Restul e... tacere!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/