Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

 

                                I

 

Bogat fiind, crezi că poți să cumperi fericirea?

Averi, plăceri sau bani oricât de mult acumulezi

Sunt în zadar. Mult mai de preț este iubirea

Și fericirea ce răsare dintr-un suflet pur, mă crezi?

 

Dorința de-a avea bogății sau mai mulți bani

Și lupta-ntortocheată și mizeră de a-i dobândi

Te obosesc. Privește în oglindă, peste ani,

Văzându-te îmbătrânit; la ce fericire te mai poți gândi?

 

Ești trist și cugeți la tot ce te-am întrebat,

Și cu stupoare, îmi întinzi o bancnotă

Rugându-mă să-ți spun ce-i fericirea... Ești ratat!

Mesajul mi-a fost inutil. N-ai înțeles o iotă!

 

Ia-ți banii înapoi. De-al tău suflet mi-e milă.

Ce-aș mai putea să-ți spun? Poate un mesaj

Către ai tăi copii: Să aibe-un suflet pur să nu le fie silă

De ei. Iar viața să o-nfrunte cu puritate și curaj.

 

Profesor zici? Copiii vrei să ții îndrum?

Ce-aș putea să le spun eu, mai mult ca un părinte?

N-ai timp de ei? De dragul lor, întoarce-te din drum...

Ești om și tu... nu nemuritor, ia aminte!

 

 

                                II

 

Trecând cu limuzina pe șosea, oprindu-te la semafor

Copii orfani și necăjiți vin să le sari în ajutor.

Flămânzi așteaptă un bănuț, parbrizul când ți-l spală

Dar tu îi claxonezi și îi înjuri. Ei pleacă cu sfială.

 

Ajungând la birou, lângă clădire, vezi

Doi cerșetori mizeri. Treci mândru, îi sfidezi.

Nepăsător și indiferent te-ntrebi: De ce?

De ce se umilesc cerșind? Și totu-n jurul tău te lasă rece.

 

Dintr-ale tale piscuri bogate-n împliniri,

N-ai cum să vezi lumeștile nenorociri.

Încearcă să cobori măcar pentr-o secundă;

Privește-n jurul tău! Realitatea-i crudă!

 

Apoi într-un târziu, când te-ai mai luminat

Urcând din nou spre înălțimi te-am întrebat:

Ești fericit sau doar te amăgești?

Încearcă, în al tău răspuns, să nu greșești...

 

                               III

 

Și dacă ai putea, pe jos, să străbați

O zonă aglomerată de oameni, ce constați?

Vor ei averi, palate sau mulți bani?

Nu! Sunt fericiți așa, trăind decent, mai mulți  ani.

 

Îți cer prea mult, să vii cu mine-ntr-un orfelinat,

Nu sta pe gânduri, răspunde-mi la ce te-am întrebat.

N-ai vrea... Dar hai, să vezi de-s fericiți

Acei copii abandonați, trăind fără părinți.

 

Într-un azil încearcă, dacă poți, să treci.

Mai ai părinți? Sau poate acum ei sunt reci...

Văzându-te, sunt fericiți acei bătrâni,

Dar tu te-ai mulțumi să fii fericit ca ei?

 

Alergi spre lumea ta, abisul te așteaptă

Și crezi că fericirea-ți va bate în poartă?

Cu bani, de vrei, poți să obți o favoare,

Dar fericirea de ce nu se cumpără oare?

 

                            IV

 

Gândește, în timp, ce a greșit a ta făptură?

Mergi înainte, fii curat, alungă-ți a ta ură.

Nu călca pe cadavre s-ajungi în vârful obștii!

Brusc strălucirea-ți va păli în ochii noștri.

 

Și-atunci, deodată, te vei trezi străin

De propria-ți ființă. Va fi un chin

Să-nduri pălirea strălucirii...

Nefericit, mușca-vei gustul amar al pieirii

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->