Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Nicolae Birceanu, Partide ratate, Editura Editgraph, Buzău

             Nicolae Birceanu, Partide ratate, Editura Editgraph, Buzău, 2019

          La Editura Editgraph, Buzău, a apărut în iunie 2019 cartea scriitorului Nicolae Birceanu cu titlul hâtru „Partide ratate”. Dacă vă gândiți la jocuri sportive sau la partide politice ați dat-o-n bară! E vorba de relația aia normală tânăr - tânără, amoroasă, de care nu sunteți străini. După citirea manuscrisului trimis de autor, m-am hotărât să-i scriu un „cuvânt înainte” și autorul a fost de acord. Nu fac decât să postez aici cele scrise de mine și dacă vrea cineva cartea să se adreseze editurii sau autorului, care are cont pe facebook. Îl găsiți singuri!

Coperta 1 a cărții

          Redau mai jos prezentarea făcută de mine:

            Cuvânt înainte

 

            Argeșean cum sunt, ca și autorul, amândoi am fost vecini cu un mare poet piteștean, din care ne-am inspirat, cel care a descris excepțional sexul frumos („Un pisc de munte scorburos/ Pe care-l urci de sus în jos,/ Când faci pe alpinistul caraghios.”). Era Ion Minulescu, cu poezia „Spovedanie”, care începea tot cu aduceri aminte („Mă doare amintirea tinereţii/ Când fetele de-o vârstă cu băieţii,/ Deşi păreau doar nişte banale jucării ―/ Păpuşi de sexe diferite ―/ Simţind imboldul unor demonice ispite,/ Puneau la cale pentru viitor/ Romanticele lor căsătorii ―/ Uzine pentru fabricat copii ―/ Secret furat de la părinţii lor!//...). Dar erau și partide ratate!?

          Inspirat tot de Minulescu, scriam undeva, la editura PIM, Iași, dar găsiți și pe web (http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/femeile) o înșiruire de epitete pentru reprezentantele acestui sex frumos, căruia eu i-aș zice tare: mămoase; serioase; spinoase; răsfăţate (cu dreptate); victimizate; inocente (X procente); pregătite (de orice); orgolioase (până la Dumnezeu); sensibile (şi inapoi); cicălitoare (zi şi noapte); discrete (numai când au interesul); graţioase; ochioase; slabe (cu dietă); rubensiene (fără dietă); maliţioase (zi şi noapte); sufletiste (ziua); gânditoare (noaptea); profunde (de sărbători); veninoase (arareori); cu simţul umorului; cinice (nu prea mult); sarcastice (după nuntă); grijulii (după botez); resemnate (după al doilea divorţ); împlinite (după primul sau al doilea copil); distruse (după primul avort); renăscute (după prima zi de şcoală a copilului); mature (la datorie); luminate (după primul nepot); sfârşite (după o despărţire) etc. Și continuam tot așa, pe câteva pagini, dar după ce analizasem sexul frumos de toate vârstele. Dar numai cele sub 25 de ani cum sunt?

          Colegul Nicolae Birceanu, colonel și inginer geodez, a descris cu seriozitate, dar și cu umor, în alte lucrări de excepție numeroase campanii topogeodezice, care aveau loc anual, din aprilie și uneori chiar până în noiembrie, mereu în alte locuri din țară. A descris geografia zonelor colindate cu trenul, cu autoturismul, cu autocamionul sau „per pedes”, atât geografia fizico-economică, dar și demografică, cu oameni obișnuiți sau cu personalități. Și în demografia asta nu putea sări peste fetele întâlnite, în timpul studenției în București sau apoi în țară, acel sex frumos de care amintea și Minulescu. Că doar eram oameni normali... Și așa a ajuns la „Partide ratate”, nu alea politice, că până în 1989 exista doar unul și ăla era obligatoriu pentru noi...

          După motoul de excepție „A fost o perioadă din viața mea când eram irezestibil... Toate femeile doreau să mă strângă în brațe și să mă sărute... Aveam mai puțin de un an!“, trece la vârsta de tânăr locotenent, student, apoi inginer, când mereu are de învățat, cu enumerări de nume și de descrieri, am zice noi, de „studii comparative”.

          Începe cu bucureșteanca „absolut imperială” Silvia, cu ochii migdalați. Și cum ofițerii sunt puși mereu pe petreceri, negăsind „biblioteci” deschise noaptea, hop la joviala tanti Mimi, mătușa uneia din fete, cu cele două fete și cu doi colegi. Și nici tanti Mimi n-a rămas în pierdere...

          Ce a urmat pe lângă Piața Domenii descoperiți singuri. Dar fata, na drăcie, a  trecut la filosofie în doi, i-a explicat că avea nevoie de un om care să lupte pentru „perfecțiune în toate aspectele vieții”. Oare nu simțea „imperiala” zborul fluturilor în stomac? Se gândea tânărul locotenent la așa ceva? Perora fata că „o femeie adevărată nu va accepta niciodată lângă ea un bărbat care este extraordinar numai o oră, măcar pentru simplul motiv că ziua are douăzeci și patru de ore.”

          Și tot așa a apărut consăteanca Gigi, studentă în anul IV la medicină, invitată în camera cu chirie a locotenentului care primise un pachet de la ai lui, cu șuncă, coaste afumate, tobă, brânză, ouă fierte și o găină friptă, plus o damigenuță de vin roze. Și ăștia au trecut la îngurgitare și depănare de amintiri!

Măi să fie, și introdusese fata pe geam, că baba proprietară nu îi dădea voie cu femei... Și nici asta n-a vrut, cu toate că a rămas noaptea la locotenent, dezbătând doar despre sărut, care, filosofează fata, „prezintă pericolul de a împărți 80 de milioane de bacterii din salivă și cel puțin jumătate din oamenii de pe glob găsesc că asta este ceva revoltător”.

          Dacă ar trăi Brumaru și l-ar citi s-ar distra copios. La așa nuri lângă tine în pat și să filosofezi, nu mai ai scăpare din bășcălia vieții... Să vorbești noaptea despre rolul părului pubian ca formă de excitație și despre feromoni, ca la un colocviu, și să nu pipăi, asta depășește orice normalitate. Chiar că sunt ciudățenii, nea Nicule!

          Dar tot în capitală a urmat Bia, fostă prietenă din liceu, tot frumoasă, studentă la drept la fără frecvență, amintindu-și dulceața primului sărut, dar fără să știe de schimbul milioanelor de bacterii.... Cu Bia a urmărit și Traviata la Operă... Au fost în același pat, dar restul... după cununie...

          A urmat Sofia, „mireasa lui Hristos” care aștepta revenirea Mântuitorului.... Și știa fata asta de atunci despre încălzirea globală! Cred că prietenul și-a completat cu asiduitate agenda cu partidele astea ratate, fără amor „fructificat”, inclusiv cu Cornelia, cu Doina la un picnic dar care nu făcea sex că era vineri, Mihaela, o brunețică minionă, față de care avea, sanchi, o atitudine de frate mai mare. Cred că nu a citit cele scrise despre Napoleon, tot locotenent și el, dar de artilerie! Îi recomand o scriere a mea pe blog despre călătoriile geodezice (http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/c-l-torii-geodezice-fran-a-ii).

          Și au urmat absolvirea, repartiția la Buzău și plecarea în campanii. Și prin localități erau destule fete libere care nouă, locotenenților, ne cam plăceau. Că îmi amintesc faptul că și eu, locotenent rachetist, mergeam cu trenul în misiuni cu foi de drum clasa I, dar mă mutam rapid într-un vagon de clasa a doua, deoarece acolo erau fete clasa întâi!

          Așa le-a cunoscut autorul pe Maria, din Baia Mare, la un sălaș al părinților prin Maramureș, care, după dezechipare rapidă, prefera ca întâi să fie bătută, așa că a renunțat, pe medicul Luiza de la Crișan, din Delta Dunării, invitată în cabina lui din vasul dormitor ancorat, cu care a filosofat despre organul „piele”, deoarece nu aveau prezervative, Anda de la Băilești, agronom cu care filosofa despre avantajul capsicinei din ardeiul iute. Măi să fie!

          Concluziile pot fi multe. E sincer sau se ferește că citește soția? Dar soția ar înțelege, deoarece, cum spune consoarta mea Viorica, „totul s-a prescris!” Și nu cred eu că îi este străină poezia „Celei care minte”, a aceluiaș poet preferat de amândoi, Ion Minulescu („Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine.../ Dar fiindcă azi mi te dai toată,/ Am să te iert - e vechi păcatul/ Şi nu eşti prima vinovată!...”, vezi la: https://www.versuri.ro/versuri/ion-minulescu-celei-care-minte-_kdy1...), pe care eu o recitam fetelor. Să nu fi ținut seama autorul de îndemnul poetului nostru preferat? Creadă fiecare ce vrea! Eu mă cam îndoiesc! Și așteptăm cu interes „partidele reușite”. Să vedem dacă are curajul!

Coperta 4 a cărții

 

Gl. bg. (r.) prof. univ. dr. ing. Constantin Nițu

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

nitu.constantin@yahoo.com

 

 

Vizualizări: 252

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/