Nimic nu-i întâmplător

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Mi-am lăsat sufletul pe masă
în adâncul cuvintelor devenit albastru,
cerneală luminoasă
scrisă pe gânduri în zbor.

Minţii i-am dat libertatea,
să vadă mai departe de închipuire,
să-i sară peste margini
şi împreună ne convingem
că totul se poate întâmpla
unde nimic nu-i întâmplător.

Dintr-o dată se naşte ideea
păsării mai presus de pasăre
dincolo de limite urcând.

Inima-mi rămâne rotitoare
cum stelele pe cer
îmbracă noaptea-n imagini ciudate
pe care nu le desluşesc.

În timpul care se grăbeşte
câte ceva se rupe din vise
şi capătă trup cu gândirea înaltă
peste înţelegere trecând.

[Lenuş Lungu]

Minunate versuri!