Pășește iarna...

[Camelia Ardelean]

 

Pășește iarna-ncet pe strada noastră,

Cu platină în plete și-n privire,

Sub prispa gheții, slabă-mpotrivire

Reginei cu pretenții de săiastră.

 

Coroana-i diafană adumbrește

Secundele cu tâmplele cărunte,

Ascunse, degerate, sub o punte,

Pe care lâncezeala fulguiește.

 

Prin viforul ce-mbrățișează bezna,

Recită anotimpul vechi litanii,

Ursuze creste devenit-au anii,

Silfidă-i neaua, sărutându-mi glezna.

 

În albul ireal se-adună gânduri,

Prizoniere-n cupa rece-a firii,

Doar cetina subscrie nemuririi,

Schițând sinetul sorții printre rânduri.

 

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, Aurelia și Mihai, pentru lectură și semnele lăsate, pentru comentariu (Aurelia)! Cu prietenie,