amintiri temporale din faptul serii
Păşind în lumină...
Păşind în lumină, cu mine,
voalul s-a ridicat,
ai început să vezi culorile,
te-ai detaşat de umbre,
de acolo vii în lumea mea
şi laşi lumina
să se-arate prin crăpăturile
ce s-au format
în adâncurile ce te-nfiorau.
Tot universul va fi în palma ta,
ochiul deschis în simbioza vieţii,
prin alchimia sufletelor!
Pe portativul inimilor
ai găsit toate notele, mister,
renaştere şi armonie, un prim pas
şi-un salt în tine,
laşi sufletul fisurat să respire
acel ceva din ceea ce ştii că eşti.
O lume într-un strop de rouă!
Îţi ascult bătăile inimii,
mă priveşti şi mori în fiecare clipă,
o flacără s-aprinde dintr-un pustiu uitat,
nu e nimic ce trebuie descoperit,
totul există în tine. Eşti totul!
Zborul fluturelui, încă,
nu a străbătut drumul vieţii, netrăitul,
era acolo, furişat în şoapta durerii,
captiv în lumea ta, - planetă rătăcită -
nu erai liber, ceva nu te lăsa să respiri.
Când nu eşti întreg
mergi până mori, dar mergi,
te-arunci în moarte,
ca-ntr-o îmbrăţişare erotică,
un zbucium suflă printre ruine,
nelinişti, stufăriş de gânduri,
proiecţii, vise, lanţuri grele,
angoase, lacrimi,
neîncredere, întuneric şi frică,
- tărâm golit de sevă, confuzie şi haos,
cândva plin de viaţă -
aripile de înger te-aşteaptă, sus, pe ziduri.
Acum ştii, citind naşterea clipei
în soarele nostru,
transpuneai mereu iubirea,
undeva în necunoscutul din eternitate...
Adaugă un comentariu
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !
Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică