Pășesc desculț prin iarba mătăsoasă

sonet

Pășesc desculț prin iarba mătăsoasă

Și calc ușor să nu-i omor culoarea

Pe față, brusc, îmi așternu paloarea

Pustiul ce domnea pe dulcea-mi casă.


Stă înclinată vechea poartă care-a

Înțepenit de vreme și nu-i pasă

Câte- amintiri din neguri mă apasă

Când strigătele mele umplu zarea.


Mă simt ca frunza peste care vântul

Crud se avântă, suflând-o-n jos, în sus...

Și-i zdrențuie, dezlănțuit, veșmântul.


Privind spre ușa cu lacăt mare pus

Din casă cald mă dojenește Sfântul

Eu mă rog să-mi ierte sufletu-mi distrus!

Autor Elena Mititelu

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Februarie 22, 2019 la 8:32am

Frumoase versuri!

Aleasă prețuire!

Pentru almanah se trimit textele în word la adresele de mail, menționate în "anunț".

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->