Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Era trecut de ora unu din noapte, când Ștefan și fiica sa au coborât în parcare. Fata pusese în rucsac lucrurile strict necesare pentru noaptea aceea, printre care dezinfectant și ce a mai considerat necesar, pentru a dezinfecta rănile ce le observase pe corpul și pe gura fetei din magazie și au plecat în grabă.

Au lăsat mașina într-o parcare puțin mai departe de restaurant și s-au îndreptat către magazia cu bărci. Au observat foarte precauți împrejurimile , mergând pe partea opusă a străzii până în dreptul restaurantului vecin, au traversat pe acolo și văzând că nu era nimeni pe stradă la ora aceea , s-au oprit mai întâi pe plajă, unde nu se vedea nici o mișcare, apoi s-au apropiat tiptil de magazie. Au deschis și au intrat, închizând ușa pe interior. Anca s-a îndreptat către barca unde o puseseră mai devreme pe Desire. Ea se mișcase puțin, însă părea tot în stare de inconștiență. Când a chemat-o cu voce ușoară, nu a tresărit. A aprins lanterna ce o avea cu sine și a început să-i cerceteze îndeaproape rănile, care păreau superficiale, cu excepția unei vânătăi urâte deasupra ochiului stâng și avea buzele rănite și umflate. De la acea rană de deasupra ochiului sângerase ușor și era mânjită prin păr și pe față, de sânge. Pe brațe avea vânătăi, urmele degetelor ticăloșilor ce o violaseră, îi rămăseseră imprimate pe piele precum niște stigmate. Sub unul din sâni era o zgârietură mai profundă, care sângerase și când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat cu desinfectant, ea a tresărit puternic gemând de durere. Ștefan se apropie îngrijorat văzând acea reacție și-i zice fetei sale, în șoaptă, căci până atunci el fusese tot timpul cu urechea atentă afară, la eventuale zgomote:

- Dumnezeule Anca! Nu cumva are vreo coastă ruptă, care îi atinge vreunul din organele interne? Asta ar fi grav, dacă are și vreo hemoragie internă. Trebuie să o ducem la spital, în cazul acesta. Încearcă totuși să o trezești mai întâi, punându-i alcool la nas, să respire.

- Da, îi curăț gura de sânge și încerc cum spui tu, s-o aduc în simțiri. Pare că începe să se miște. Bine că suntem noi cu ea.

- Anca, eu tem reacția ei, când ne va vedea pe amândoi aici, lângă ea. Dacă se pune pe urlat crezând că noi i-am făcut rău sau că am răpit-o? Cred, că ar fi mai bine dacă te-ar vedea doar pe tine. Tu ești femeie, îi vei inspira mai puțină teamă, îi vei explica ce s-a întâmplat, de ce am adus-o aici și apoi va decide ea ce să facă. După părerea mea ar fi bine să-i denunțe pe bandiții aceia. Dacă vrea s-o ajutăm, o vom duce la spital, dacă e nevoie, sau unde vrea, însă trebuie să-i explici că noi suntem într-o situație delicată și nu dorim să avem probleme pentru că am făcut un bine.

- Tati, tu ai dreptate! E mai bine să nu te vadă deloc pe tine, deocamdată. Așa că ieși afară și supraveghează să nu se apropie cineva pe neobservate și să ne audă vorbind! Cine știe dacă vreunul dintre bandiți n-or mai fi pe plajă încă, să supravegheze. Eu mă descurc bine cu ea și știu cum să-i explic situația.

-Bine Ancuța, dă un bip, când ai nevoie de mine, că am pus telefonul să vibreze!

Zicând acestea, Ștefan ieși și Anca începu să curețe ușor fața rănită a lui Desire, care începuse să se agite neliniștită, apoi îi apropie cu precauție tamponul îmbibat de spirt, de nas. Desire se agită și începu să strănute și să se zbată, gemând de durere, posibil provocată de rana de sub sân. La un moment dat deschise ochii înspăimântată și Anca îi acoperi gura cu o batistă, de teamă că va țipa. Privindo îi făcu semn cu degetul să nu țipe. Ea se trezise de-a binelea și văzând fata aceea tânără a cărei față și-o amintea vag, se liniști, pe moment. Anca îi explică că amândouă sunt în pericol, dacă țipă, apoi convinsă c-a înțeles, îi lăsă gura liberă. Desire o privea cu neÎncredere și o întrebă:

- Unde mă aflu? Ce s-a întâmplat cu mine și cine ești tu?

Anca îi spune cu voce ușoară:

-Nu aveți teamă, momentan sunteți la adăpost în magazia cu bărci a restaurantului. La auzul veștii ea scoase un strigăt de furie și Anca încercă să-i acopere gura, însă ea îi prinse mâna și-i zise

Cine ești?. Fata îi zise cu voce rugătoare:

-Vă rog să nu țipați că suntem amândouă în pericol, vă explic care e situația! Nu vă temeți de mine ,sunt aici să vă ajut.

Desire făcu semn cu privirea că a înțeles, apoi Anca se așeză pe marginea bărcii și o întrebă:

-Cum vă simțiți?Îi răspunse c-o întrebare:

- Unde mă aflu și ce mi se înâmplă? Mă simt foarte rău, mă doare peste tot.

În acel moment încearcă să se ridice și avu un nou spasm de durere, care îi smulse un strigăt.

Anca o privea cu îngrijorare și o întrebă:

- Vă doare foarte rău? Sunteți rănită, însă nu-mi dau seama nici eu cât e de grav. Eu eram la petrecerea de aseară, serveam la mese, am observat tot ce vi s-a întâmplat și mi-am asumat riscul de a vă veni în ajutor.

- Acum îmi amintesc! Eram la petrecere ...eram cu Marco, iubitul meu dar ce sa întâmplat ? Marco a pățit ceva? Unde mă aflu de fapt și de e nu e el, cu mine? Ce mi-ai făcut? Dumnezeule!

În timp ce încerca să se ridice tot mai alarmată, a avut iarăși un spasm dureros dar strângând din dinți se ridică șezută în barcă și la lumina slabă a lanternei privea în jur cu ochii speriați și confuză. Abia atunci, aluneându-i prosopul care o acoperea, realiză că nu avea nimic altceva pe ea și a văzut semnele întunecate ale vânătăilor pe corp și pe mâini. A tras instinctiv colțul prosopului acoperindu-și nuditatea și a zis, privind dușmănoasă către Anca:

- Nu știu cine ești și ce dorești de la mine. Ca să nu încep să strig după ajutor imediat, lucru ce am observat că ți-ar displace, trebuie să-mi dai o explicație. Sunt cumva prizonieră aici?

- Nu, absolut nu! Puteți ieși pe acea ușă când doriți și să plecați. Pentru binele dumneavoastră însă ca să vă puteți apăra singură de aci încolo, ar fi bine să ascultați măcar ce vi s-a întâmplat, chiar de nu o să vă placă deloc!

-Bine, te ascult! Sunt nerăbdătoare să aflu de ce sunt vânătă peste tot și mă simt de parcă am fost călcată de o cireadă de boi. Mă doare peste tot, mă ard rănile, am greață, îmi vine să vomit și simt în gură un gust oribil. Ce am pățit, Dumnezeule, scâncește ea tot mai speriată, părând că o scânteie de luciditate din adâncul întunericului din lăuntrul său, caută să-și facă loc în mintea-i încă rărăcitoare în ceața incertitudinilor.

Anca începu cu o ezitare în voce și cu milă, la gândul de ai destăinui lucrurile acelea oribile:

- Domnișoară, eu mă aflam nu departe de voi, când ați leșinat în brațele lui Marco, Imediat după ce v-a dat să beți dintr-un pahar, șampanie. L-am zărit punând ceva în pahar, înainte de a turna din sticlă, fiind mai departe nu am văzut bine ce și nici nu mă interesa. Eram ocupată cu aranjatul meselor undeva în spatele vostru și am văzut asta din întâmplare. Imediat după ce ați băut, au început să vi se înmoaie picioarele, în acel timp când el vă ajuta să vă dezbrăcați rochia. Cred că ați leșinat fiindcă v-am văzut leșinând și ați fi căzut cu siguranță, dacă nu vă susținea în brațe. Am văzut cum s-a îndepărtat ducându-vă în brațe, în afara terasei, pe plajă. Nu prea am fost atentă la început, ce se mai întâmpla între voi, doar era iubitul dumneavoastră. După mai mult de un sfert de oră de când ați părăsit terasa , eu mă întorceam din restaurant cu un platou cu aperitive, când l-am văd venind înlăuntru, pe acolo pe unde plecaserăți, însă singur. A venit și s-a așezat liniștit alături de amicul său mai vârstnic, Nicola și eu care îmi făceam de lucru în separeul de alături, ascunsă vederii lor de tufișul de trandafiri, l-am auzit clar pe Marco, spunându-i celuilalt:

- Eu am terminat, am încălzit-o pentru voi. Du-te și ia-o Nicola! Ai mâncat-o din priviri de când a venit și ea te-a observat și era de-a dreptul furioasă, pe tine. E a ta, profită cât vrei!

Eu am bănuit că de dumneavoastră era vorba. La început nu-mi venea să-mi cred urechilor, însă l-am văzut pe Nicola plecând în aceeași direcție, pe unde v-a dus Marco mai devreme și am avut o senzație neplăcută, însă nu reușeam să mă conving că el își dă iubita pe mâna altora. Era absurd și totuși când am văzut după un timp pe acel Nicola că se întoarce la masă cu cămașa și pantalonii în dezordine și cu un rânjet dezgustător și satisfăcut pe fața aceea de șobolan, m-au trecut fiori de spaimă. Am început să fiu mai atentă, când glumeau între ei și se îndemnau care e la rând și atunci am înțeles că bănuielile mele nu erau simple absurdități. Am decis să mă conving sperând că poate e o greșeală, însă din păcate nu era.

- Nu e posibil! Nu! Marco nu putea să-mi facă una ca asta, cred că aveai halucinații, țipă ea isterizată, uitând de precauții!

Începu să plâgă delirant frângându-și mâinile și gemând printre suspine sfâșietoare.

- Desire, Desire, vă rog liniștiți-vă că dacă mai sunt prin preajmă, nu mai e scăpare pentru niciuna dintre noi!

Se mai potoli puțin și îi ceru Ancăi cu o voce schimbată, plină de ură :

-Continuă, vreau să știu tot ce mi s-a întâmplat!

-Sigur?

-Da, vreau să aflu cine erau ei?

-După ce s-a întors Nicola, l-am văzut plecând afară pe un altul. Atunci am lăsat un moment lucrul și m-am furișat către plajă să vă caut. Lucrez deseori la localul acesta și cunosc bine locul. După ce Nicola s-a întors, a plecat un altul, unul slab, înalt și mai brunet, e albanez și nu face parte din orchestră, cred că e omul lui Nicola. Îl chemau cu numele de Grigori. Nu v-am găsit imediat și doream să renunț, făcându-mi totuși iluzii că am interpretat greșit lucrurile, dar între timp a apărut acel Grigori pe plajă și m-am ascuns după colțul gardului. Atunci l-am zărit pe el nu prea departe, după o stivă de șezlonguri, cum se agita și bolborosea și am bănuit că mai era cu cineva acolo. După ce el a plecat, m-am apropiat și atunci... v-am văzut. Fără urmă de îndoială erai dumneata... ăăă erai complet nudă, inertă, inconștientă, am crezut că erai moartă și m-am speriat rău. Am fugit înnebunită de frică în restaurant. L-am căutat pe la tatăl meu și i-am spus dintr-o suflare ce se întâmpla cu dumneata pe plajă.

Desire plângea șocată, de cele ce-i povestea Anca și îngăima cu voce disperată și lipsită de vlagă:

- Nu,nu, nu! Ooof Doamne, trăiesc un coșmar!

- Îmi pare foarte rău că trebuie să vă contrazic, însă e numai adevăr în cele ce vă spun.

M-am asigurat că erați dv, apropiiindu-mă pe furiș după ce el a plecat înlăuntru, lăsându-vă acolo singură...mie îmi face rău să continui domnișoară Desire! Vă rog, să mă iertați însă nu mă simt în stare, să mai continui cu detaliile. Atunci, văzând grozăviile de care erau capabili prietenii dumitale am simțit o frică și totodată un dezgust imens pentru acei oameni!

- Acei oameni nu sunt prietenii mei! Nu,nu! Țipă ea înnebunită. Anca tăcea încurcată și impresionată de suferința ei. Ea plângea și se tânguia și la un moment dat îi zise cu voce răgușită Ancăi:

-Te rog să continui și nu omite nimic, nimic!Trebuie să știu totul și zi-mi tu!

- Credeam că invitații la petrecere îți erau prieteni, însă mă înșelam. Văzând cele ce se întâmplau, îngrijorarea mi-a dat curaj și am decis să intervin și să te iau de acolo, imediat. Mă temeam să risc, să te găsească ei, din nou sau să știe că te-am ajutat eu. Sunt oameni periculoși. M-am întors cât de repede am putut și te-am am luat de acolo. Erai inconștientă și abia îți simțeam pulsul. Am fost ajutată de cineva apropiat mie, altfel nu aș fi reușit și te-am ascuns aici în grabă, am încuiat ușa și ne-am întors la treburile noastre, ca să nu dăm de bănuit. Înainte de a ne apropia să te salvăm eu și persoana în cauză a trebuit să așteptăm să plece un altul, ce venise între timp la tine. Era acel Carlo, chitaristul din orchestra lui Marco.

- În tot acest timp, Desire ascultase încremenită. Doar șoptea cu privirea rătăcită:

- Nu ! Nu! ...Nu poate fi adevărat! Marco e iubitul meu, el mă iubește! Nu!

Când Anca a tăcut , ea s-a ridicat febrilă, cu ochii strălucindu-i ciudat și a prinso de brațe cu furie, strângând-o tare și privind-o cu o ură sălbatică în ochi, i-a zis cu glas plin de dușmănie:

- Ești o ticăloasă ordinară! Cum poți inventa lucruri atât de oribile? Ha? Poate tu mi-ai pus ceva în pahar, cine știe cu ce scop mârșav, Însă ai să plătești! Ești o străină nenorocită și vrei să obții bani cu manevrele tale mizerabile, însă eu te aranjez! Nu știi cu cine ai de-a face! Prietenele mele deja au observat lipsa mea și cred că au chemat poliția. Ce minte bolnavă ai, să inventezi astfel de grozăvii! Deschide-mi imediat, să ies! Simt că mă sufoc, îmi lipsește aerul! Oooh madonna benedetta!Ajută-mă! Ajută-mă!

Se agita tremurând plângând și frângându-și mîinile ca ieșită din minți. Anca se îndreptă și descuie ușa și îi spune supărată:

-Iată, e deschisă ușa, poți pleca când dorești însă ar trebiu să înțelegi pentru binele tău, că eu nu mint. Prietenele tale au fost și ele drogate, probabil ca să nu poată vedea ce-ți fac ție. Doi dintre invitații tăi le-au dus acasă, sau dumnezeu știe unde. Erau inconștiente toate patru, fetele acelea după ce au gustat primele pahare.

Când un altul, Fernando a venit pe plajă să te caute, fiind rândul lui și nu te-a mai găsit, fiind deja aici în magazie unde te aduseserăm, s-a întors furios pe terasă crezând că cel dinainte, Carlo i-a jucat vreo farsă și l-a pocnit. Când au înțeles însă, că altcineva te-a salvat și că acel cineva a văzut ceea ce îți făceau ei, Nicola și Marco au plecat furioși în căutarea ta. Acum dacă ei află cumva că eu sunt aceea ce te-a salvat, mă vor ucide cu siguranță. Vorbeau între ei ceva de faptul, că de data aceasta nu trebuie să le mai scăpați. Eu cred că nu se vor resemna cu dispariția ta și vor continua, să te caute.

Mă bănuiesc și pe mine și pe ai mei, căci lucrăm în restaurant. Massimo, fiul Vilmei a stat cu ochii pe noi necontenit, de când ai dispărut de pe plajă. Patroana a văzut în ce hal erau celelalte fete, crezându-le bete și era supărată din cauza ta, că nu te-ai arătat deloc în restaurant să o saluți și ai plecat fără veste. Massimo i-a spus că Marco te-a scuzat pentru că a trebuit să pleci. A inventat, că acasă ți s-a întâmplat ceva neprevăzut și ai plecat în grabă.Tot ce spun e adevărul. Eu ți-am adus aici geanta, care rămăsese uitată pe plajă, uita-te dacă ai totul în ea, ca să nu mă faci apoi și hoață și plecă de aici imediat, te rog, dacă credeți că eu mint! Nu mă trăda că te-am ajutat că mă distrugi pe mine și pe părinții mei și noi nu avem nici o vină. Lucrăm la negru aici și mi-am căpătat necaz mare pe cap, că te-am ajutat.

Între timp, Desire se așezase epuizată pe marginea bărcii și privea împietrită în gol, strângând în brațe geanta în neștire și suspinând din greu, cu lacrimile ce curgeau în voie prelingându-i- pe buzele crăpate și pe obrajii învinețiți. Părea în stare de delir și lăsa impresia că nici nu auzea ce îi zicea Anca.

Anca, în ciuda supărării ce i-o provocase, simțea că i se rupe sufletul de durerea și umilința acelei femei. A trebuit să riște, să-i dezvăluie adevărul fără s-o menajeze, astfel indiferent ce va decide să facă pe parcurs, cel puțin ea avea cunoștință despre ce i se întâmplase și va ști la ce să se aștepte de la cei pe care-i considera prieteni.

Desire se adună puțin din răvășeala teribilă ce-i răscolea toată ființa de oroare și i-a zis cu voce pierdută, Ancăi:

- Continuă, nu mă asculta cum delirez!

- Amicii dv... ai tăi, bandiții aceia sunt disperați și furioși, că nu au putut duce la bun sfârșit planul ce-l aveau în privința ta. Te rog,fă-mi o mică favoare pentru tot ce am făcut pentru tine și nu le spune dacă te întorci la ei, că eu te-am ajutat, lipsindu-i de distracție. Spune-le că ai plecat singură, altfel ei se vor răzbuna pe mine și pe familia mea, pentru că încercat să te ajutăm, convinși că facem bine!

- Ooh doamne! Ați făcut bine, salvându-mă din mâinile acelor nenorociți și nu vă voi putea mulțumi destul, niciodată. Scuză-mă te rog pentru vorbele mele necugetate, de mai devreme! Erau vorbe spuse la disperare. Te rog! Iartă-mă și nu mă trimite afară, nu doresc ca ei să mă găsească! Nu!Sunt o proastă! Am fost o credulă și m-am băgat singură în necazul acesta. Încă nu-mi vine să cred, că poate fi real. Acum îmi amintesc vag și-mi dau seama după felul cum mă simt, că e adevărat ce mi-ai spus. Deși eram inconștientă în acele oribile momente când mi se întâmpla, îmi amintesc toate senzațiile oribile, le-am simțit mâinile pe trup...și... mă simțeam ca paralizată, nu mă puteam mișca, nici apăra...mintea mea confuză îmi confirmă adevărul celor ce mi-ai spus și alte lucruri pe care am greșit ignorându-le din iubire, pentru un om ticălos. Spune-mi te rog cum te cheamă și nu mă lăsa singură!

- Anca! Anca mă cheamă!

- Nu mă lăsa, Anca! Îți mulțumesc că ai avut curajul să-mi vii în ajutor! Sunt confuză și distrusă, de aia spun tâmpenii! Trebuie să merg acasă! Da,da! Trebuie să ajung acasă și să mă spăl...să mă spăl repede, ca să scap de murdăria asta care simt că e peste tot, pe mine și înlăuntrul meu. Să mă spăl! Repede,repede, să mă spăl...hohotea ea într-un nou delir. Se învârtea pierdută prin magazie și strângând în neștire mâna Ancăi, neslăbindo nici clipă, de parcă era unicul lucru sigur, în marea neorânduială și haos din mintea și sufletul său.

Anca a priceput că e în stare de șoc și că e periculos să mai stea acolo. I-a zis cu blândețe, strângând-o de după umeri , într-un gest de a o calma :

- Domișoară!

- Desire! Spune-mi Desire și atât!

- Bine! Desire, liniștește-te! Trebuie să plecăm de aici degrabă, înainte să fim văzute sau auzite. Mă tem, că ei încă te caută și se pot întoarce, dacă nu au lăsat pe cineva să supravegheze împrejurimile. Acum îl chem pe tatăl meu la telefon, să vină să ne ia de aici cu mașina și ne spui unde te putem duce, ca să fii apărată și în siguranță. Îți sugerez să mergem la carabinieri, ei te pot apăra de acei delicvenți, sau să chemăm mai bine pe cineva din familia ta, părinții, să vină imediat să te ia de aici. Ei vor ști cel mai bine, ce să facă și te vor ocroti cu siguranță. Noi suntem străini, cum bine ai spus mai devreme, nu avem acte și riscăm foarte mult draga mea, în plus nu avem o casă, stăm cu chirie într-o singură cameră la alți compatrioți.

- Nu, nu! Nu pot chema pe ai mei că-s plecați departe, în vacanță și nici la poliție nu mergem.Te rog! Te rog condu-mă acasă la mine! Acolo voi decide eu, cum voi face. Te rog Anca, să nu spuneți la nimeni de rușinea aceasta a mea! Jură-mi, că nu vei merge nici la carabinieri, nici Vilmei patroanei nu-i vei sufla o vorbă! Jură!

- Dacă tu nu vrei, noi ne vom ține gura Desire, însă e periculos pentru tine. Nu cred că te poți apăra singură de ei multă vreme.

Între timp Anca îl sunase pe tatăl său și el îi spusese că pot veni în parcare, la mașină că nu e nimeni prin preajmă.

Anca îi dădu tinerei femei un tricou și o pereche de pantaloni de ai săi, să se îmbrace și au ieșit tiptil din magazie, a încuiat ușa și au plecat spre parcare. Desire și-a amintit că mașina ei era în parcare. I-a zis:

- Anca, cred că e mai bine să mergem cu mașina mea. Trebuie să fie încă în parcare, unde am lăsat-o aseară. Doresc foarte mult, ca tu să vii cu mine, acasă la mine. Nu mă simt bine și acum nu e nimeni acasă dintre ai mei. Nu mă simt capabilă să înfrunt această situație, singură. Cred că voi mai avea nevoie de ajutorul unui prieten adevărat în care să mă pot încrede și îți cer să fii tu prietena mea în acest greu moment! Astfel eu voi confirma tuturor că am venit singură acasă! Inclusiv șarpelui pe care îl consideram prietenul și iubitul meu. Îi voi putea arunca în față că am simțit, deși nu am putut reacționa și deși ei mă credeau inconștientă, îi voi face să creadă că nu eram. Le voi confirma că am reușit să mă ridic singură și să mă ascund de ei, astfel îndepărtând bănuiala de tine și de tatăl tău. Voi putea astfel să-i ameninț că-i denunț și vor sta departe de mine, cel puțin până voi decide ce voi face.

Anca ascultând-o pe Desire cum raționează a înțeles că deși suferea mult, depășise primul șoc.

Fără să stea pe gânduri, i-a zis:

- Cred că nu-i o idee rea. Stai, că-l sun imediat pe tata să-i spun. El trebuie să ne aștepte acolo să se asigure că nu e nici un pericol, prin preajmă. Te simți în stare să conduci?

- Da Anca, nu e trafic acum pe străzi, mă descurc cu tine alături. Spune-i tatălui tău că doresc să-l întâlnesc neapărat, ca să-i mulțumesc personal imediat ce mă simt mai bine.

- Bine, îi spun!

Telefonul sună și Stefan răspunde:

- Alo, Anca, ce se întâmplă, de ce durează atât, aveți cumva probleme?

- Nu tati, doar că Desire se simte mai bine și vrea să meargă acasă cu mașina ei și mă roagă ca eu s-o însoțesc. Zice că pentru noi e bine să nu se afle că am ajutat-o și să nu spunem nimănui ce s-a întâmplat. Și-a făcut ea un plan, eu o însoțesc acasă la ea și mă întorc la ziuă acasă, așa că stai liniștit tati!

- Mă tem pentru tine Anca, să nu intri în alte belele! Vă aștept în parcare copilă, să mă asigur că nu-i nimeni prin preajmă până plecați către casa ei. Unde are mașina parcată?

- Desire îmi spune că e în aceeași parcare cu a noastră, peste drum de local. Venim într-acolo acum.

- Puteți ieși, că acum nu-i nimeni pe stradă. Eu sunt în apropiere și mă îndrept spre parcare. După ce vă voi vedea plecate , plec și eu. Sună-mă, când ajungeți acasă, să știu că ați ajuns cu bine! Pe mama ta o pun eu la curent. Sunt mai liniștit acum.

- Desire dorește să te cunoască și să-ți mulțumească personal pentru ajutor.

- Orice om cu suflet ar fi făcut același lucru și nu e nevoie de mulțumiri. Nu trebuie, să se gândească la asta, acum. Spune-i lui Desire, să aibă grijă de sine și să fie mai atentă cum își alege prietenii, în viitor. Sfătuiește-o să-i denunțe Anca! Să nu-i lase în pace!

- Îi spun tati, însă asta va decide ea. Te pup!

Între timp au ajuns în parcare unde era parcată mașina lui Desire,un OPEL VECTRA nouă, de culoare bej, au urcat și au plecat spre casa fetei unde au ajuns cu bine. Fiind abia orele patru de dimineață, parcarea și strada era pustii.

Va urma.

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Iulie 28, 2018 la 9:21am

Bună dimineața, Maria! 

Am o rugăminte... Nu te înscrii la concursul din iulie? E unul cu proză scurtă, ți se potrivește...

Citești regulamentul și condițiile, găsești o idee care să ne încânte... și totul e ușor.

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/