Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

De când Desire dispăruse de pe plajă, Nicola și Marco, nu-și mai găseau liniștea. Căutaseră cu meticulozitate pe la restaurantele învecinate, inspectaseră plajele învecinate, bărcile parcate pe țărm nesupravegheate, însă nu găsiră nici urmă de Desire. Se interesaseră printre persoanele care se ocupau de întreținerea plajei și ambarcațiunilor la localurile învecinate și nu găsiseră pe nimeni, care să pară că ar avea vreo legătură cu ceea ce-i interesa pe ei. Era însă greu de ținut sub observație totul. Încercaseră până și cu cei câțiva drogați ce dormeau pe plajă, băgându-i în sperieți, dar s-au convins, că nu văzuseră nimic, în afară de unul care văzuse de departe acel du-te vino al lor mai devreme pe plajă. Acela, susținea însă că nu putea recunoaște persoanele, ce-și făceau de lucru acolo pe plajă, fiind prea departe. Au ajuns la concluzia că făcuseră greșeli multe și fata era posibil să se fi ridicat așa amețită cum era de la drog și să se fi îndepărtat singură. Nu erau însă siguri de acest lucru și trebuiau să afle adevărul, neapărat. Nicola era furios la culme și îl beștelea pe Marco:
– Sunteți o gașcă de neisprăviți și tu ești cel mai prost, dintre toți! Trebuia să te fi gândit, să o duci la loc sigur ca să nu scape, nu să o pui la dispoziția tuturor, doar ca să te răzbuni pe taică-su! Bastardo!
– Poate vrei să spui, că nu ai fost tu ăla care ardea de dorință să profite primul de ea? Mi-ai sugerat tu, ce să fac, ca să te distrezi și a trebuit să-i satisfaci și pe ceilalți cretini, ca să nu existe discuții. Du-te dracului, Nicola! Ești un mare ticălos! Acum încerci să dai vina pe mine, asta însă nu ne ajută s-o găsim. Trebuie să ne gândim la un plan mai bun.
– La dracu, Marco! Sunt furios la culme! Scuză-mă! Cum a putut să scape? Se vede că drogul ăla nu era ceea ce trebuia să fie.Trebuie să am o discuție cu acel blestemat de Costas care mi l-a vândut drept marfă de optimă calitate. La dracu! Cred că va sfârși în infern acel bastard blestemat! Nu știe pe cine a încercat el să tragă pe sfoară și îl voi lămuri negreșit.
În acel moment, telefonul lui Nicola sună:
– Alo?
– Ciao Nicola! Sunt Massimo și doream să-ți spun că eu mi-am îndeplinit misiunea! Am urmărit oamenii mei până acasă, m-am uitat bine și în mașina lor, pe care au lăsat-o în parcarea din fața casei lor și nimic! Fata nu e cu ei și eu cred, că nu au nimic de-a face cu dispariția ei. Voi ați avut mai mult noroc?
– Nu! Parcă s-a volatilizat! Ascultă Massimo, de cei doi cretini care i-am trimis să ducă cele două tipe acasă, ai vreo veste? Îi ucid, dacă în loc să-și facă treaba profită să ne bage în alte buclucuri. La telefon nu răspund. Dacă-i vezi, spune-le să mă sune!
– Eu nu am idee ce fac ei și poate s-au dus acasă! Aș dori să mă duc și eu acasă, ca să nu am iar discuții cu mama. Îmi face iar viața un calvar, dacă nu merg acasă în astă noapte. Încerc să-i chem, din nou.
– Bine! Cheamă-i și spune-le să mă sune imediat!
Massimo a chemat de două ori pe Carlo și într-un târziu i-a răspuns:
– Carlo, ce dracului faceți? Nicola e scos din minți de supărare că nu l-ați chemat. Unde sunteți?
– La naiba Massimo! Una dintre cele două tipe aproape ne-a scos din circulație. O căram în spate pe ticăloasa aceea, crezând că era inconștientă căci așa părea, când ea m-a surprins, lovindu-mă pe nepusă masă. Era precum o scorpie feroce, ticăloasa și nu am avut vreme nici să scot un cuvânt. Când a terminat cu mine, la atacat pe Fernando. El fiind mai în față cărând-o pe cealaltă, nu observase ce se întâmplă. L-a scos din circulație și pe el, a cărato cu sine pe cealaltă blestemată și au dispărut. N-aș putea spune în ce parte au luat-o. Mi-a rupt nasul nenorocita și m-a distrus cu o lovitură între picioare, m-a scos din circulație pentru câtva timp. Ce o să mă fac eu când m-o vedea Angi cum sufăr ca un câine și ce –i voi răspunde, când va pune întrebări?
– Ooh doamne! Da ce dracului bărbați mai sunteți și voi, că v-a scos din circulație o muiere drogată? Că doar era drogată! Nu-i adevărat?
-Ți-am spus, că m-a luat prin surprindere, ticălosule ! Nici nu gândeam că se putea trezi până a doua zi, în halul cum arăta. Însă s-a trezit și era precum o scorpie dezlănțuită, când m-a atacat. La dracu cu toate blestematele astea de femei, cu Nicola cu Marco și cu tine!
-Calmează-te boule! Sună-l imediat pe Nicola și spune-i cum stă treaba! Înseamnă că ceva nu a funcționat cum trebuie cu somniferul. Se schimbă treaba! Cealaltă e posibil, să se fi trezit mai repede decât prevăzuseră ei și să fi fugit de unde au lăsato.
– Îl sun! Ciao!
După convorbirea cu Massimo, Carlo începu să caute numărul lui Nicola, privindu-l compătimitor pe Fernando care se trezea după cruntele lovituri primite de la Maria Carla. Acesta vedea stele verzi din cauza durerilor ce suferea în zonele deteriorate destul de rău, după aparențe. Nu era în stare să facă nici un pas fără să-i vină să urle. Carlo se felicita în sinea lui, că scăpase ceva mai ieftin, ca prin miracol. Telefonul sună și Nicola răspunse în cele din urmă:
– Alo!
– Alo! Unde naiba sunteți Carlo? De ce nu răspunde-ți? Nu v-am spus să mă țineți la la curent, cum merg lucrurile? Ați dus fetele alea acasă, bastarzilor?
Carlo așteaptă să înceteze o clipă blestemele lui Nicola de care îi era lehamite, ca să-i zică ce se întâmplase:
– Ascultă Nicola, fetele acelea s-au trezit în timp ce noi le căram spre mașină. Efectele drogului au dispărut mult înainte de când prevăzuserăți voi și ne-au surprins, lovindu-ne în timp noi le căram în spate crezându-le complet inofensive! Cred că și cealaltă s-a trezit și a plecat singură de pe plajă!
-Ce dracului spui Carlo? Cum? Cine s-a trezit? Vrei să spui că somniferul nu a fost destul de puternic?
– Da! Una din ele, era cât se poate de trează și cum o credeam adormită, în timp ce ne-am îndepărtat destul pe stradă, m-a surprins lovindu-mă rău, până am căzut leșinat . Ticăloasa aia nu-i o femeiușcă oareșcare! După cum știe să lovească, pare că are școală, e o profesionistă. Știe exact cum să scoată un om din circulație tipa. M-a bătut cu metodă, până ce, nu am mai știut de mine. Întâi m-a lovit între picioare apoi m-a făcut zob, mi-a rupt gura, nasul, nenorocita… apoi a sărit asupra lui Fernando care era mai în față și nu observase care e mișcarea și l-a aranjat și pe el, după care, au fugit amândouă lăsându-ne lați în mijlocul drumului ca pe două mortăciuni. Când mi-am revenit în simțiri, nu mai era nici o urmă de ele. Fernando abia acum începe să dea semne de viață.
-Uffa, porco diavolo! Ce dezastru! Ce dezastru! Sunt înconjurat numai de fătălăi, nu de bărbați. O afurisită de muiere să vă reducă în halul ăla! Nu pot să-mi cred urechilor! Rămâi aproape de telefon nenorocitule, căci te chem puțin mai târziu să-ți spun ce-i de făcut!
– Ce dracului crezi că mai e de făcut altceva, decât să ne dăm la fund? Fetele acelea ne pot băga în mare belea, dacă merg la polițe să ne denunțe! Amintește-ți că eu nu sunt în slujba ta, ca să-mi comanzi ce trebuie să fac și ce nu, nenorocitule!
- Amintește-ți tu, că ai profitat de cealaltă, cot la cot cu toți și deci ar trebui să-ți cunoști singur interesele dobitocule! Nu ai avut ezitări să o faci. De ce să vă denunțe, astea două, că doar nu le-ați făcut nimic! Sper! Cine dracului le-ar mai crede, când vă vor vedea pe voi în ce hal v-au adus? Acum voi sunteți cei maltratați proștilor, de două curve bete! Nu cumva ați încercat să vă dați și la cele două, deși eu vă spusesem să nu o faceți? Mă îmtreb cum altfel de ați înfuriat-o pe scorpia aia?
Carlo își dădu seama, că l-a luat gura pe dinainte și a spus o prostie. Era gata să se dea de gol, că au încercat să le violeze și pe cele două. Se strădui să o dreagă repede:
– Nu, Nicola, nu le-am atins în sensul acesta, poți fi sigur! Mă refeream la cea de pe plajă! Dacă nu era destul de inconștientă și știe ce i s-a întâmplat, ne poate face mari probleme! Ar putea să ne denunțe.
– Nu o va face! Nu are martori, probe și nu era conștientă în acele momente. Asta e sigur!
Voi lua eu măsuri, să nu răsufle treaba asta. Duceți-vă acasă și ține-ți telefonul la îndemână, că poate voi avea în dimineața următoare, nevoie cu voi!
-Bine, bine! Să știi însă, că eu nu mă simt în stare acum, în halul cum sunt să mai îți fac vreo treabă și nici nu mai vreau alte belele, așa că nu mai conta pe mine. Nu-ți datorez ascultare amice!
– Ce spui Carlo? Continui cu tonul ăsta? Te-ai distrat alături de ceilalți cu fata aia și acum încerci să te dai la fund sperând că vor plăti oalele sparte ceilalți în locul tău? N-o să-ți meargă, crede-mă! Ești și tu în rahat cât și toți ceilalți care am fost la petrecere. Nu uita! O să mai stăm de vorbă despre asta și o să mi-o plătești! Nicola închise telefonul în culmea furiei și în ochi îi strălucea o răutate drăcească de care celălalt ar fi trebuit să se teamă
În sinea lui Carlo simțea că se sufocă de furie. Nu-i plăcea tonul și pretențiile acestui Nicola. Nu era în solda lui, nu-i plătea nimic și cu toate astea se purta cu aroganță, făcea pe șeful pentru că-l atrăsese împreună cu acel cretin de Marco în povestea asta urâtă și îl făcuse părtaș la violul acelei amărâte, pe care le-o oferise pe tavă. Dacă nu ar fi profitat de ocazie cum intenționase inițial, îl luau în zeflemea. Dar o făcuse și acum regreta, căci dacă răsufla ceva despre ticăloșia la care participase, Angi iubita lui l-ar fi lăsat cu siguranță și viața lui ar fi fost distrusă. Nu avea încotro și trebuia să colaboreze, ca treburile să se rezolve fără repercursiuni pentru el cât și pentru toți care participaseră la acea infamie.
Asta i se întâmplase mai mult din cauza lui Marco. Erau prieteni, cântau în trupa lui și le procura clienții, fiind el șeful trupei. Practic, îl incitasesă profite atunci când el s-a arătat dezinteresat, spunându-i că e gratis distracția și tipa nu înseamna nimic pentru el. Era faimos Marco, în branșa lui. Grupul îi datora lui, faima și aprecierile clienților, contractele bune, ceea ce conta mult în meseria lor. Era talentat și expert în alegerea repertoriului muzical. Avea și un stil convingător în relațiile cu clienții. Avea mult șarm și știa cum să se pună în valoare, și avea succes la femei. Era însă foarte răzbunător și ferească Dumnezeu, să-i devii dușman! Asta era partea urâtă la el. Omul ăla are un sloi de gheață în loc de inimă.
Fata aceea, Desire era moartă de iubire pentru el iar el se prefăcea că simte la fel, însă nu dorea decât să o distrugă, disprețuind-o. Asta doar pentru că odată de mult, tatăl fetei l-a umili, interzicând fiicei sale relația cu el.
Marco, era omul care ar fi putut reuși să-și ducă trupa de muzicanți către succes. Păcat că prostul ăla începuse să tragă iar droguri pe nas și bănuia că acest mafiot de Nicola care îi dădea drogurile, îl cooptase pe Marco, să le și vândă pe ascuns în localurile unde cântau. Odată ce a luat-o pe această pantă, adio speranțe de viitor. Dependența de droguri e drumul sigur spre pierzanie. Mai mult, recăzuse și Fernando, care acum era dependent și în aceeași situație cu Marco. Mai nou, a descoperit că și Massimo se droga. Își zise cam înfricoșat de amploarea pericolelor ce le întrezărea în jurul său:
,,La dracu, eu unu, nu mă voi lăsa prostit! Ticăloșii ăștia, în special Marco ar putea să mă tragă la fund și pe mine, chiar fără voia mea.Trebuie să ies din rahatul ăsta, dar problema e, cum? Dacă plec din trupă acum, pierd munca, faima și destui bani. Greu mai găsesc o ocazie bună de câștig. Asta nu poate intra în discuție. Trebuie doar să deschid ochii și să fiu atent, să nu mă mai las atras în belele, ca în seara asta, tocmai acum că Angela s-a decis să rămână cu mine. Ooh! Sper să nu afle niciodată, de porcăria în care m-am băgat astă noapte. Mă aruncă pe ușă, direct în stradă, dacă nu mă ucide mai întâi. Nu vreau să o pierd pentru nimic în lume. Uff! Complicată mai e și viața! Apropos, trebuie să mă gândesc ce-i spun Angelei, despre felul cum m-am pricopsit cu vânătăile astea urâte. La asta nu mă gândisem! Îmi iau măsuri de siguranță, să nu mă trădeze prostul ăsta de Fernando!”
Între timp, Fernando se ridicase în două picioare, cu chiu cu vai. Se vedea clar, că fata aia îi făcuse praf bijuteriile pentru multă vreme, după cum se chinuia să meargă ca vai ce capul lui, amărâtul! Se apropie de el compătimitor, zicându-i:
– Hei!Fernando! ,,Come va”? Dumnezeule! Te-a desfigurat ticăloasa aceea, că nici nu te-aș mai recunoaște dacă n-aș ști cine ești. Porco diavolo! Mă vezi Fernando?
-Da Nenorocitu-le, te văd! Unde e nenorocita ca să o ucid? Văd doar cu un ochi, dar mi se pare că și mutra ta e destul de șifonată. Cine dracului ne-a făcut asta? Parcă era o femeie! De unde a răsărit, că eu nu văzusem pe nimeni pe stradă, în afară de noi și cele două drogate?
– Dar cretin mai ești, ori te-a năucit aia în bătaie de nu mai știi pe ce lume ești! Păi era chiar una dintre drogate, cea care ne-a aranjat. Era cea pe care o căram eu, în spate. S-a trezit sau doar se prefăcea că-i inconștientă, după câte văd. M-a scos din circulație pe mine întâi, luându-mă complet prin surprindere și cum tu încercai să-i abuzezi prietena nemaivăzînd nimic în jurul tău, după ce a terminat cu mine, a sărit pe tine, nenorocitule! Ea te-a aranjat astfel!
-Pe dracu!Hai repede după ele, să nu ne scape!
Zicând acestea, dădu să se pună în mișcare, împleticindu-se și era aproape să cadă secerat de suferință, dacă Carlo nu îl susținea la timp.
– Ești nebun! Cum dracului să le mai prinzi ,că vor fi de mult la adăpost! Am zăcut amândoi inconștienți destul timp. Tu mai mult. După ce ne-au redus la tăcere, au fugit.
– Porco diavolo! Dar erau inconștiente…
-Se vede că nu destul, dacă au putut să ne facă asta. Hai să ne cărăm mai repede, de aici, până nu trece vreo patrulă de poliție și ne întreabă ce am pățit! Te duc eu acasă, că am mașina aproape sau te simți în stare să mergi singur?
-Nu știu! Nu cred că pot sta șezut. Mă simt ca dracu!
– Am vorbit cu Nicola. S-ar putea ca mai târziu să aibă nevoie de noi.
– Ce vrea ticălosul ăla? Să ne bage în alte buclucuri? Nu vreau să aud! Nu i-ai spus ce s-a întâmplat?
– Ba i-am spus! Se pare că și fata de pe plajă s-a trezit și a fugit, deci drogul folosit să le scoată din circulație pe fete, a dat greș. Nu era marfă bună.
Cei doi au ajuns în parcare și de acolo cu mașina lui Carlo au ajuns în cele din urmă acasă, cu chiu, cu vai.
În dimineața următoare Marco și Nicola au căzut de acord, ca unul din ei să supravegheze permanent casa lui Desire, să observe, dacă ea a venit acasă. Dacă nu, era încă pe undeva ascunsă, ori cineva a ajutato să scape, stricându-le lor planurile sau a fost răpită. Trebuiau să afle mai repede ce se întâmplase și să împiedice să se înrăutățească treburile.
A rămas Marco, să țină casa sub observație. Era plin de furie și frustrare și Nicola îl atenționase, să nu facă alte greșeli, că îl lasă baltă dacă se bagă în gura lupului, din dorința lui de răzbunare. I-a zis-o verde-n față:
- Eu unul nu vreau carabinierii pe cap, să-și bage nasul în afacerile mele, pentru o prostie de-a ta! I-a dat replica plin de nervi:
-Încetează odată să mai cobești banditu-le! Am înțeles, că doar nu-s cretin!
-Ha, ha! Ai început să vezi doar paiul din ochiul altuia și nu vezi bârna dintr-al tău? Deschide bine ochii, doar atât îți spun!
-Bine, bine, a mormăit el punând frâu, furiei.
În timp ce Marco supraveghea casa, a văzut-o intrând pe Maria Carla și a tras concluzia, că Desire este acasă. Deci aveau dreptate să presupună, că drogul nu era, ce crezuseră. L-a anunțat pe Nicola să-i confirme, că presupunerea era corectă, mai cu seamă că Maria Carla era într-o formă destul de bună, când de fapt ar fi trebuit să fie încă incapabilă să meargă pe stradă, dacă somniferul acela care el îl pusese în sticla de șampanie, ar fi funcționat, conform cu așteptările lor.
Totul scăpase de sub control într-un mod lamentabil, în plus exista pericolul, ca ea să-i denunțe. Sau poate nu! Va risca și o va chema mai târziu pe Desire, prefăcându-se, că nimic nu s-a întâmplat. Posibil, că nu-și amintește nimic și va crede că s-a îmbătat. Poate nu totul e pierdut.
Va urma(Roman în lucru)

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support