Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

Anca intră în bucătăria restaurantului, unde tatăl său pregătea platourile cu salată din fructe de mare, pentru oaspeții de la petrecerea de pe terasă. În colțul din spate al bucătăriei mama sa spăla vasele, alături de o altă angajată a restaurantului, o albaneză, pe nume Ivana. Se apropie de tatăl său făcându-i semn discret că trebuie să-i vorbească. Stefan Teodoroiu ridică ochii o clipă și văzând în frumoșii ochi verzi ai fiicei sale umbre de neliniște și teamă, întrebă îngrijorat:

- Ancuța, ce se întâmplă? Ai probleme afară cu stricații ăia?

- Nu tati! Acolo se întâmplă ceva oribil, o adevărată crimă pe care eu vreau neapărat să o împiedic, dacă nu o fi deja prea târziu. Las-o puțin pe mama în locul tău și vino cu mine imediat, însă trebuie să o faci, fără să observe cineva unde mergem. Mai ales invitații de afară, nu trebuie să te vadă. Pe hol, îți explic ce se întâmplă.

Anca vorbea cu voce scăzută, era foarte palidă și încordată și făcea eforturi vizibile să nu-și piardă controlul de sine. Fata era destul de speriată și impresionată de scena la care fusese martoră.

- Vin acu’ Anca, liniștește-te!

El se întoarce spre soția sa și-i spune:

- Nina! lasă vasele alea și vino aici un moment, să termini platourile în locul meu, că am ceva urgent de rezolvat!(Între ei vorbeau românește și nu puteau fi înțeleși de ceilalți, nefiind alți români prin preajmă.)

- Ce treabă ai Ștefane? Vin acuș omule dar vezi de rezolvă repede treaba aia, că nu face față singură Ivana aici la spălat vase! E plin restaurantul de lume astă seară și când se eliberează o masă vin repede alți clienți și o ocupă. Grăbește-te!

Între timp Ancuța îl informase pe șoptite cum stau treburile și era alarmat și el de situație. Gândea că dacă lucrurile stau cum îi spusese fata, e foarte posibil că vor veni carabinierii pe aici și primii care pot avea probleme sunt ei, fiind străini și fără documente pe deasupra. El nu dorea în ruptul capului să se întâmple acest lucru, deci se apropie de nevastă și-i zice:

- Dacă întreabă de mine careva, zi-i că sunt la toaletă și mă întorc imediat.

- Bine omule! Dar ce se întâmplă? Văzui pe Anca pe aici, puțin mai înainte. Are probleme?

- Nu-i nimic! Fă cum ți-am spus și lasă discuția femeie, îi răspunde nerăbdător!

A ieșit apoi pe ușa din dos, pe unde nu-l putea vedea nimeni, îndreptându-se repede spre plajă, acolo unde-i spusese fata, că se petrecea, acea mârșăvie. Trebuia să apară și ea, așa cum se înțeleseseră.

Ștefan îi dăduse Ancuței cheia de la magazia cu bărci, să deschidă, să ia de acolo o pătură sau un prosop, ceva pentru a o înveli pe amărâta aceea, care zăcea inconștientă pe plajă, ca apoi ei amândoi să aștepte momentul când acele bestii care o batjocoreau cu rândul, se întorceau pe terasa piscinei și în momentul când ea rămânea singură pe plajă, ei să o ia repede, neobservați de nimeni și să o ascundă în magazia cu bărci, s-o scoată din ghearele lor. Pot să o și ucidă nenorociții. Au drogat-o deja, după spusele Ancuței și pot s-o mai facă din nou ca să facă ce vor cu ea, în continuare. Ar fi chemat poliția totuși, dar era mai bine pentru toți, să o salveze imediat și să o lase pe ea să facă denunțul, pentru că unul dintre violatori era chiar iubitul ei. Anca îi spusese:

- Tati, noi nu ne putem pune fățiș contra acelor mizerabili. Sunt prieteni cu Massimo, fiul patroanei și se știe că nu prea e poamă bună nici acela. Riscăm, să fim denunțați drept clandestini, fără acte. Suntem vulnerabili, deci hai să facem ce trebuie, fără să ne expunem la cheremul acestor bandiți periculoși. Eu cred că grasul acela, Nicola e cel care-i comandă și e un mafiot, pentru că din întâmplare am auzit cum vorbea cu Marco, iubitul fetei acesteia.

- Ai dreptate Anca! Nu trebuie să ne atragem alte necazuri dar oricum suntem ca și intrați în ele cu ceea ce punem la cale. Doamne ajută!

Când Ștefan ajunse la colțul gardului care împrejmuia piscina, se opri și scrută cu privirea în direcția indicată de Anca. Ascunsă privirilor când veneai dinspre plajă, de o stivă de șezlonguri puse chiar de el acolo mai devreme, Desire nu se zărea, însă el vedea în schimb pe unul din acei mizerabili de așa ziși amici ai ei, cum moșmondea și se agita în acel loc și nu i-a fost greu să înțeleagă, ce făcea acolo.

Ar fi dorit tare mult, să poată merge imediat la el ,să-l strângă de gât, sau ar fi chemat carabinierii dacă ar fi fost sigur că asta ar rezolva treaba, însă avea serioase dubii și dorea să o scape mai întâi, din mâinile lor. În acel moment, simte o mână ușoară pe umăr, tresare și se întoarce. I-a venit inima la loc, văzând-o pe Ancuța chiar în spatele său:

- Sunt eu tati! Am lăsat ușa descuiată, cum mi-ai zis.

-Bine fata mea! Aș ucide bucuros pe cineva în momentul ăsta, zice el abia stăpânindu-și furia și indignarea.

- Te înțelg tati, și eu simt la fel! Trebuie să o salvăm imediat din mâinile acestor canalii și apoi vom vedea ce e de făcut.

- Ce zici tu, de animalele astea ordinare, f...le crivățu mamii lor! Îi vezi îmbrăcați toți ca niște domni, cu haine scumpe, că nouă nu ne-ar ajunge salariul ce ne plătesc ei pe o lună, ca să le cumpărăm, se dau drept oameni civilizați, respectabili, sunt invitați aici de fata aia să se distreze pe de-a moaca pe cheltuiala ei și uite ce-i fac, gunoaile și lepădăturile dracului! Că bine mai știu, să-și aleagă prietenii amărâta asta, vai de capul ei!

Se vede pe ea, că e femeie educată și cu toate astea, se înhăită cu lepădăturile astea. Nu e prea deșteaptă, dacă are de-a face cu gașca asta de proști și de drogați. Deschide bine ochii fata tatii, cum îți alegi prietenii!

- Hai tati, că nu de mine e vorba acum,îi zice ea cu voce rugătoare și în același timp, îl strânge de braț pentru al mai tempera un pic, căci se aprinsese rău! În acel moment, văd amândoi unul din oaspeți, căruia ceilalți îi spuneau Carlo și ei îl știau din vedere, căci cântase în vreo câteva ocazii cu trupa aceea de muzicanți la restaurant, cum se ridică din locul unde zăcea acea nefericită și încheindu-și pantalonii satisfăcut convins că nimeni nu-l vede, dă colțul după gardul terasei, în partea opusă de locul unde se aflau ei. A intrat înlăuntru, pe unde venise.

- Ăștia sunt amicii patronului cel tânăr, Massimo. Halal amici, dacă astfel de oameni pot fi amicii cuiva!

Nenorociții ăștia sunt niște vipere veninoase, Anca! Stai cu ochii în patru fata tatii că nenorociții nu se dau în lături de la mârșăvii, sunt oameni fără scrupule! Nici sare-n ochi nu merită ăștia taică, șoptește el pintre dinți. Ea îl asculta fără ai răspunde, încordată ca o panteră gata de atac. La un moment dat dădu semnalul:

- Acum tati! Hai repede, până nu apare un altul și ne vede ! Hai s-o luăm de acolo!

- Hai!

Se avântară amândoi furiș ca două umbre. Ea o luă înainte și acoperi repede cu prosopul, corpul gol, inert și plin de sânge și vânătăi al tinerei femei, înfășurând-o ca pe un copil, cât putu mai bine, cu prosopul de plajă. Ștefan îi strânse o clipă pulsul lui Desire și îi simți bătăile slabe, semn că e vie. O luă apoi repede în brațele-i vânjoase și urmat de Anca care scruta cu privirea-i ageră în toate părțile, să nu fie văzuți de careva, se îndreaptă pe o alee, printre două stive mari de sezlonguri și umbrele ce-i ferea de eventuale priviri nedorite dinspre restaurant, se strecurară pe lângă niște bărci mari, acoperite cu prelată, toate așejate în spatele barăcii unde erau ținute restul bărcilor, umbrele, prelate și alte lucruri pe care el le avea în custodie, fiind omul de încredere al patroanei.

Patroana, doamna Vilma conducea afacerea, ajutată de fiica sa Laura și de ginerele Alberto. Acesta din urmă venea rar la restaurant, el ocupându-se de contabilitatea afacerii, la sediul unde avea deschis biroul lui. Mssimo se învârtea și el pe la local aproape seară de seară, însă avea certuri aprige cu mama lui, căci venea mereu să ceară bani și mai puțin să muncească. El era coșmarul vieții mamei sale, deoarece era dependent de droguri. Făcuse cure de dezintoxicare, însă recăzuse de două ori și era din ce în ce mai rău.

Ștefan și Anca intrară în magazia cu bărci, o așazară pe Desire pe fundul uneia din ele și o acoperiră cu o prelată. Fata era tot inconștientă, nedând semne că s-ar trezi curând. Au lăsat-o acolo în întuneric, au încuiat ușa și s-au întors repede la treaba lor pentru a nu li se observa lipsa.

Anca intră din restaurant în bucătărie, pe ușa dinspre piscină, între timp Ștefan se întorsese pe ușa din spate, trecând pe lângă containerele de gunoi și toalete, de unde neobservat a intrat direct în bucătărie, fără a trece prin restaurant. Îi spune cu voce joasă nevestei:

- Poți să mergi la treaba ta, nevastă! A întrebat careva de mine?

- Nu omule, dar ce se întâmplă? Că ceva se întâmplă, nu-mi zice, că nu! Eu văd asta în ochii tăi și ai fetei.

-Să sperăm că nu au toți ochi așa scormonitori ca ai tăi! Când terminăm aici vom vorbi și vei afla că e ceva care nu trebuie să afle și alții, că altfel iese mare belea, așa că te rog nu scote o vorbă și du-te înapoi la vase, Nina!

-Bine Ștefane, mă duc! Spune-mi însă, că fata nu a a pățit nimic rău!

-E totul în regulă cu Ancuța, stai liniștită! Iat-o că vine după platouri.

În acel timp Ancuța intră în bucătărie și luă două platouri mari cu salată, îi aruncă în treacăt un zâmbet degjat mamei sale, care o privea cu o expresie îngrijorată și intrigată în același timp. Se apropie de tatăl ei și-i zice:

- Deja au intrat în alertă hinele alea tati, când un altul dintre ei s-a dus pe plajă și nu au mai găsit-o. Eu duc platourile astea la ei acum, dar cred că nu-i mai interesează demâncarea. Celelalte fete dorm cu capul pe mese. Le-au drogat pe toate, însă au ei ce au cu cealaltă. Ea e prada. Celelalte cred că le-au scos din circulație, ca să nu vadă ce îi fac ei.

- Vorbim când terminăm aici și între timp o pun la curent și pe mama ta. Vom pleca toți trei spre casă, atunci cel puțin toți vor trebiu să creadă asta, după care unul din noi se întoarce și doarme în magazie cu ea, căci dacă se trezește în beznă, singură, se sperie. Nu putem să aprindem lumină că ne pot descoperi.

Înainte să se facă ziuă și să vină lumea pe plajă, trebuie să o scoatem din magazie. Trebuie să reușim să o aducem în simțiri până atunci.

-Rămân eu tati cu ea, îmi iau lanterna cu mine și trusa medicală ca să-i curăț rănile, că era plină de sânge și de vânătăi. Sunt femeie și vorbesc bine italiana, așa că pot să-i explic ce i s-a întâmplat, ca să nu țipe cumva și să-i atragă e ticăloșii ei oaspeți într-acolo.

-Vom vorbi, când terminăm treaba, despre ce și cum. Acum grăbește-te la treaba ta Anca, ca să nu le dăm de bănuit!

După ce au observat că Desire dispăruse de unde o lăsaseră, șleahta deticăloși care nu aveau nici un pic de îndurare pentru prada lor, au devenit furioși la culme. La început l-au suspectat pe Carlo, ultimul care o vizitase și profitase de ea. Când un altul, pe nume Fernando s-a dus pe plajă să profite fără nici o remușcare de ea, acel om de joasă speță la fel ca și ceilalți tovarăși ai săi, s-a întors spumegând de furie, considerându-se tras pe sfoară de cel de dinaintea lui și fără multă vorbă s-a repezit la Carlo, l-a înșfacat de pe scaunul unde stătea satisfăcut și trăgându-i un pumn zdravăn l-a aruncat pe podea, înjurând și proferând blesteme:

-Ticălos nenorocit! Îți permiți să mă iei peste picior, după ce ți-ai satisfăcut poftele? Unde ai dus-o ticălosule, că nu putea să plece singură dacă era inconștientă!

Carlo cam năucit de lovitura neașteptată, încerca să se ridice de pe jos, cu sângele prelingându-i-se din gură și neânțelegând bine ce i se întâmpla:

-Ești nebun și tâmpit! Ce tot spui? Fata a rămas exact acolo unde am găsit-o. Nu putea să plece că era leșinată. Abia de scotea câte un vaiet slab.

Ceilalți din gașcă se priveau uimiți și Marco a sărit în picioare înjurând amarnic și cu pași de panteră s-a îndreptat către locul cu pricina, urmat de Nicola care aruncă o privire urâtă, rea,către cei doi, scuipând semnificativ către cel ce zăcea încă șezut pe podea, privind în jur cu spaimă. Acesta s-a adresat cu priviri speiate celor rămași la masă, privindu-l acuzatori:

-Vă zic adevarul! Fata era acolo, inconștienă când eu m-am îndepărtat, doar scotea câte un geamăt slab.

-Și cum și-a luat tălpășița păsărica, dacă era leșinată, ticălosule? Ai ascuns-o ca să o ții doar pentru tine, hai?

I-a zis Fernando încercând să-l pocnească iar, în timp ce încerca să se ridice. Însă Massimo și un altul din trupă pe nume Enrico care venise de puțin timp pe terasă și nu era deloc la curent cu cele întâmplate, l-au tras înapoi, temperându-l:

- Dacă e așa cum spune, atunci careva care l-a văzut, a așteptat să plece și a luat-o, ducând-o cu sine să se bucure în voie de ea, sau și mai rău, poate să ne trimită poliția pe cap. Enrico care venise pentru Gemma verișoara lui și era uimit s-o vadă beată criță, întreabă neânțelegând:

-Voi v-ați pilit rău! Ce dracului se întâmplă aici și de ce să trimită cineva poliția? Unde sunt ceilalți și ce-ați băut de sunt fetele în halul ăsta? Massimo realizând că situația se complică, i-a răspuns în grabă, aruncând priviri urâte celor doi, să-și țină gura.

- Se întâmplă ceea ce se întâmpă mereu la petreceri, Enrico. Au amestecat băuturile și le-a cam luat valul precum vezi, pe fete. Nici ăștia doi nu-s mai breji, că li s-a urcat la cap alcoolul. Tu vezi mai bine de Gemma și de cealaltă, să ajungă cu bine acasă amice, dacă ai terminat treaba în local, că de rest mă ocup eu. Enrico se îndepărtează abținându-se să mai pună întrebări, căci Massimo era mereu irascibil și nu dorea să aibă probleme cu el. Nu prea agrea gașca aceasta și era dezamăgit că Gemma acceptase să rămână la petrecere și mai și exagerase în seara aceasta, cu alcoolul, lucru care nu se întâmpla de obicei. Mâine va avea o discuție cu ea, căci ar fi păcat să se lase atrasă de droguri cum din păcate se întâmplase cu câtiva din grupul lor. Unul era chiar Marco care deși era un bun impresar și avea talent , era dependent de droguri și se cam învârtea în cercuri dubioase. Cine știe ce dracului combinaseră și nu era de mirare că se temeau de poliție, cu mafiotul ăla de Carlo prin preajmă. Desire nu se vedea și nici Marco, însă asta nu era treaba lui. Trebuia să o ducă pe Gemma și pe Ella de acolo.

După ce Enrico s-a îndepărtat, ceilați se priveau unii pe alții speriați, apoi privirile li s-au oprit la cele două fete care dormeau pe masă, lăsând impresia că băuseră până-și pierduseră cunoștința. Massimo se ridică enervat:

- Eu băieți nu doresc să văd carabinieri pe aici în seara aceasta și să am probleme din cauza afacerii voastre urâte! Vă sfătuiesc să o găsiți și să rezolvați lucrurile cât mai în liniște și fără scandal și aveți grijă să nu afle mama, că e de rău. Eu nu pot face nimic și ea, așa cum o cunosc eu, e capabilă să cheame poliția.

Zicând acestea, dădu să plece către intrarea în restaurant, însă Nicola care tocmai se întorsese furios de pe plajă , urmat de Marco l-a înhățat brutal de umăr și l-a împins la loc pe scaun, zicând:

- Tu nu pleci nicăieri până nu zic eu, ticălosule! Tu faci parte din grup vierme și ești la fel ca noi toți ceialți, în merdă! Vei controla dacă nu cumva vreunul din oamenii voștrii ne-a văzut și ne-a jucat festa aceasta, luând fata de pe plajă. Trebuie să mergi și să nu-i scapi din ochi, mai cu seamă pe cei care s-au ocupat de mesele noastre. În timpul acesta noi ne întoarcem pe plajă, să vedem dacă nu cumva vreunul din drogații ăia, care pe timpul nopții se aciuiază pe plajă nu au ajutat-o ei, totuși. La dracu! Fata aia nu a intrat în pământ și nu cred că a plecat cu propriile picioare, după doza ce i-am administrat-o. Numai dacă cumva nu a băut-o pe toată.

Zicând acestea a întors privirea întrebătoare către Marco, iubitul fetei. Acesta însă i-a răspuns, înțepat:

- Așa ceva nu intră în discuție! A băut totul din pahar, în timp ce eu o provocam, ținând-o în brațe, chiar sub ochii mei.

- Atunc, trebuie să o găsim până la ziuă, înainte să treacă efectul drogului, ca să-i dăm altul. Altfel planul cade și mie nu-mi place să pierd în afaceri. Ea nu trebuie, să mai poată să se retragă de data aceasta, din capcană. Taică-su are o grămadă de bani și nu pot să ajung la acei bani, decât având-o pe ea în pumn. Ea e cheia seifului cu bani ai doctorului, cred că înțelegi!

Așa e! Afirmă Marco furios și privind suspicios către Nicola. I-a zis cu glas tăios:

- Nu uita Nicola, că îmi vreau partea, din afacerea asta, așa cum ne-a fost vorba! Altfel...

- Altfel ce ticălosule? Ce crezi că va zice ea, dacă îi spun ce bastard ești tu, că ai dispus de corpul ei dăruind-o gratis, nouă tuturor? Te va mai crede Desire că tu o iubești și va mai dori să fie cu tine pentru altceva decât să te ucidă cu propriile mâini? Ha, ha,ha! Dar prost mai ești! Se vede, că era prea orbită de dragoste, dacă nu a putut vedea că nu ești altceva decât un gunoi și că nu valorezi nici doi bani. Eu nu i-aș face niciodată una ca asta porumbiței aceleia, dacă m-ar accepta. Mai degrabă aș ucide cu mâna mea pe oricine ar încerca să o atingă. Afirmă privind fioros în jur, încălzit de furie și de alcool.

Marco îl privea cu gura căscată spumegând de furie și a încercat să-l pocnească, însă Massimo l-a oprit, interpunându-se între cei doi, care își aruncau flăcări de ură din priviri, gata să se sugrume reciproc.

- Calmați-vă imediat și concentrați-vă cum să ieșim din rahatul în care suntem cu toții, la dracu! Dacă vreți să vă strângeți de gât, mergeți în altă parte, nu aici, că dacă mama prinde de veste , într-o clipă cheamă carabinierii! Eu nu pot s-o împiedic, Nicola și dacă ești capul comportă-te ca atare, nu te aprinde ca un țap în călduri! Încetați să vă încăierați între voi ca doi cretini și mergeți în căutarea fetei! Eu merg să supraveghez oamenii de la restaurant, deși mă îndoiesc, că ei au de-a face cu treaba aceasta. Cineva să se ocupe de celelalte fete, să le ducă de aici, până nu se complică lucrurile mai rău! Enrico nu trebuie să afle nimic, fi-ți cu luare aminte! Ele nu trebuie să creadă altceva, decât că s-au îmbătat de nu-și mai amintesc nimic. Careva dintre voi să le ducă acasă.

-Trebuie să recunosc că ai dreptate Massimo! Văd că ai situația sub control, ia zis Nicola mai potolit și împăciuitor.

S-a întors apoi spre Carlo și Fernando:

- Ocupați-vă voi de fetele astea, apoi mă contactați! Noi ne întoarcem pe plajă, să vedem dacă reușim s-o găsim pe Desire.

- Am văzut dându-și de lucru pe aici, pe o tânără, a zis Carlo împăciuitor.

- Nu te-a văzut cumva Marco, când ai dus fata leșinată pe plajă?

- Nu m-a văzut nimeni, am privit cu atenție în jur. Fata aceea nu era pe aici în acel moment, i-a răspuns, țâfnos.

În sinea lui, deși nu dorea să recunoască, nu era foarte sigur. Totuși puștoaica nu se vedea prin preajmă atunci și el de câteva ori o privise insistent, căci merita toată atenția. Era mereu absorbită de lucrul ei și nu-i dăduse atenție nici o clipă . De mai multe ori el îi căutase intenționat privirea, căci lui îi plăcea fata aceea, Anca.

-Nici eu n-am văzut-o prin preajmă. Locul a fost ales bine, era mascat de tufișurile acelea, a confirmat

Nicola, încercând să îl îmbuneze pe Marco, ca nu cumva să înrăutățească mai rău lucrurile.

- Marco, să știi că eu când spun o vorbă, așa rămâne și iau foc când cineva pune cuvântul meu la îndoială, mai ales în fața oamenilor mei, așa cum tocmai ai făcut tu. Pe toți dracii! Ai meritat vorbele ce ți le-am spus, pentru felul cum m-ai lipsit de respect ,de față cu toți. Din partea mea nu-ți port pică dar dacă nu-ți convine, poți să te retragi. Crezi că te descurci tu singur cu fata, în caz că afacerea ajunge la urechile cui nu trebuie? Fata era drogată de tine, nu-și poate aminti ce i s-a întâmplat, dacă nu-i spune careva. Pentru ea tu ești iubitul ei, dacă va avea bănuieli, pe tine cad.

- Nici vorbă Nicola, doresc să rămânem în afacere și să continuăm treaba aceasta cum am plănuit. Trebuie însă s-o găsim. Știi ? Eu nu o iubesc pe Desire. Când am reântâlnit-o, am jucat teatru cu ea și ea a căzut în plasă ca o proastă. Nu pot uita umilințele din trecut, ce m-a făcut să îndur îngâmfatul acela de taică-su și am hotărât, că merită o lecție pe care să nu o uite, toată viața. Credeau că poziția și banii lor îi apără de orice. Îl urăsc pe tatăl ei și mi-am dorit să-i dau această lecție chiar de nu aș câștiga nimic. Doresc mai mult ca orice, să mă răzbun, îi

zise cu voce mai scăzută, în momentul când ceilalți au plecat să-și ducă la îndeplinire sarcinile! Nicola îi răspunse mieros, în vreme ce ieșiseră pe plajă din nou, dorind să arunce câteva priviri pe plaja de la localurile înveciate. Exista posibilitate ca cineva de pe acolo, să fi observat cortegiul lor pe plajă și fata nudă de care ei toți se bucuraseră pe rând, nemaifiind destul de vigilenți împrejurul lor, oricât încercau să conteste acest lucru.

Făcuseră multe greșeli fiind prea siguri de reușită. Mergeau de-a lungul mării, ale cărei valuri împroșcau nisipul cu stropi înspumați de indignare, lovindu-se de țărm. Nemărginita masă de apă în necontenitele-i asalturi asupra plajei ,cu inteligența sa ancestrală le sorbea vorbele în memoria-i uriașă, multimilenară și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor, care vuiau amenințări surde prin frământările necontenite ale undelor negre și spumegânde, împroșcându-i cu toată ura lor suverană, contra nimicniciei umane. Surzi și ignoranți la disprețul valurilor, ei continuau șă-și țeasă uneltirile:

- Înțeleg Marco! Acum că mi-ai spus acest lucru, văd altfel problema! Îți dau dreptate și gândesc că pe viitor, dacă vreau să mi-o fac iubită pe Desire, nu vei avea nimic, contra.

- Dacă o vrei, eu ți-o las ție amice! Tare aș vrea să văd figura lui taică-su, când ea va deveni o marionetă pentru noi și nu va mai vrea să știe de el, marele om, aruncă el înveninat, mai mult pentru sine cuvintele ca un blestem. Ochii lui străfulgerau întunericul nopții cu priviri încărcate de o ură drăcească.

Își șopteau valurile tulburând pacea nopții:,,Câtă răutate și venin sălășuiește în unele din aceste ființe măunte și atât de proaste care sunt oamenii! Cum de ignoră ei faptul, că răul pe care îl înfăpuiesc și care le umple sufletele

se va întoarce înmiit în efemerele lor forme de viață.?

În timpul acesta terasa piscinei se golise complet de oaspeți. Anca și mama sa au început să debaraseze mesele, observând platourile cu bunătăți, neatinse. Fata a văzut cum doi dinte acei ticăloși au luat fetele și le-au dus cu ei, ele fiind complet incapabile să plece singure, în halul cum erau, drogate. Se întreba în sinea sa dacă nu vor încerca să profite de starea lor, pentru ași face ei meandrele, cum făcuseră cu Desire.

- Câtă ticăloșie există în lume doamne! Murmură ea, ca pentru sine.

- Ai spus ceva Anca, întrebă nedumerită, Nina?

- Ziceam, că oaspeții aceștia nici nu s-au atins de mâncare. Sunt intacte platourile.

- Au turnat în ei mai mult alcool, după cum se vede. Muierile alea erau bete turtă. Pe cea roșcată însă nu am văzut-o deloc. Ciudat! Tu ai văzut-o? Ea era sărbătorita. Cum e posibil ca sărbătorita să dispară astfel și să-și lase oaspeții? S-o fi dus pe plajă cu iubitul ăla al său, însă asta nu se face. Eu îți spun sincer copilă dragă, că nu-i pot înțelege deloc pe italienii aceștia și apucăturile lor. Ce maniere sunt astea? Ee- he! Nu se pomenește pe la noi așa ceva, dragă!

Încă nu-i spuseseră ce se întâmplase și Anca gândea că poate era mai bine, dacă nu o vor implica și pe ea în povestea aceasta, ca să nu se frământe fără rost. Îi va face această propunere tatălui său. Acum Maxim îi stă mereu prin preajmă, ca o umbră și el a rămas în restaurant să debaraseze mesele acolo, pe măsură ce clienții pleacă, ca să nu dea de bănuit.

După miezul nopții au reușit să-și termine treaba și doamna Vilma le-a spus să plece acasă, să se odihnească. Ștefan trebuia să se întoarcă dimineață devreme, la muncă , să niveleze nisipul pe plajă, să dechidă umbrelele când primii turiști apăreau pe plajă să profite de soarele de dimineață, să ducă bărcile la malul mării pentru cei care vor dori să închirieze și alte corvoade zilnice. Duminica era mult de muncă pe plajă, mai mult ca în timpul săptămânii. Noroc că Ștefan Teodoroiu era un om puternic și munca și-o făcea cu tragere de inimă. De aceea în fiecare an în sezonul de vară, madam Vilma nu dorea să angajeze pe alții, fiind foarte mulțumită de cum munceau ei. Erau vrednici și onești și ea avea încredere în oamenii aceștia. Anca lucra aici numai în anumite ocazii, ca în seara aceasta și nu i-ar fi plăcut să lucreze permanent la local, fiind o muncă prea extenuantă. Era o fată frumoasă, subțirică, înaltă cu părul scurt,de culoarea mierii, ochii verzi luminoși sclipind de istețime și deseori visători, umbriți de genele lungi negre ce contrastau cu pielea fină, catifelată și ușor bronzată a obrazului. A doua zi fiind duminică era liberă și putea să doarmă până mai târziu.

Vilma era intrigată și ea, că de o bună bucată de timp Desire nu se arătase deloc prin restaurant. A doua zi dorea să-i telefoneze și să-i facă un apropou, cam neplăcut surprinsă de comportamentul ei.

Tocmai îi spunea acest lucru lui Ștefan, care o asculta în tăcere, gândind că dacă fata aceea se trezește prea repede închisă în magazia cu bărci, în întunericul de acolo și se pune pe țipat de frică, va aduce beleaua pe capul lor.

,,La naiba, asta ar mai lipsi! Și idiotul ăsta de Maxim care nu se dezlipește din preajma mea, de când au observat dispariția fetei, spionându-mi toate mișcările și scrutându-ne suspicios și când vorbim între noi.

Acum ei bănuiesc pe toată lume și au devenit atenți la orice indiciu. Trebuie să fiu atent atât eu cât și Anca și am făcut bine că nu i-am destăinuit nimic Ninei, astfel ea nu se poate trăda citindu-i-se pe chip, îngrijorarea. Mai bine,așa!”

Massimo se apropie și întreabă:

-Mai aveți mult Stefano până plecați acasă?

-Sper să putem pleca cât mai repede Massimo, căci e trecut de miezul nopții și eu am nevoie să dorm cel puțin, câteva ore. Mâine trebuie să mă trezesc devreme, să mă întorc la treabă. Patroana ne-a spus că putem pleca, deci imediat ce terminăm, noi plecăm acasă.

-Bine Stefano, ai dreptate!

Fetele terminaseră de pus la loc vesela și s-au dus să se schimbe, se schimbă și el și le cheamă:

- Nina , Anca! Hai să mergem !

- Gata Ștefan, Iată-ne!

În hol Vilma vorbea cu Massimo:

- Știi Massimo? Desire mi-o imaginam o fată educată, cu bun simț , însă nici măcar nu s-a arătat pe aici de când a venit , să mă salute cel puțin. Mâine îi telefonez să-i spun vreo două vorbe. Sau poate nu se simțea bine? O fi băut și ea prea mult, ca celelalte? El tăcea chitic.

Anca care lucrase pe terasă toată seara, profită de discuție ca să-i distragă atenția lui Massimo și spune:

- Nici pe terasă nu am mai văzut-o doamnă, de ceva timp. O fi avut vreo problemă și a plecat în grabă? Massimo a stat la masa lor, el trebuie să știe mai bine.

Priveau amândouă întrebătoare spre Massimo.

-Ca să fiu sincer, nu am fost atent nici eu dar îmi amintesc acum, că a spus Marco la un moment dat, să o scuzăm pe Desire, că a trebuit să plece repede acasă, pentru că s-a ivit o problemă neprevăzută.

-Asta explică faptul că nu a trecut să mă salute în această seară. Păcat, nu am avut nici măcar ocazia să o felicit pentru evenimentul sărbătorit!

Anca în timp ce făcea curat pe terasă a găsit geanta lui Desire. Alunecase sub un scaun lângă o tufă de trandafiri, în momentul când ea își pierduse cunoștința. A luato și a ascunso sub un tufiș, cu intenția să o ducă în magazie, unde zăcea stăpâna ei. Nevăzândo, niciunul dintre cei prezenți la petrecere nu-și amintiseră de geantă.

Au plecat toți trei în parcare unde aveau mașina și acolo, înainte să pornească, Ștefan i-a zis nevestei:

- Nina, după ce vă duc acasă, mă întorc și dorm în magazie în noaptea asta. Am băgat de seamă, că cineva tot încearcă să forțeze iala și să intre peste noapte acolo. Dacă Ancuța vrea, mi-ar plăcea să vină și ea noaptea asta să-mi țină de urât.

- Ce tot zici Ștefane? Crezi că eu pot să dorm liniștită, când știu că fata mea doarme în magazia cu bărci, unde ar putea să intre vreun răufăcător peste voi? Ești nebun omule? Vin eu acolo, cu tine . Du fata acasă!

- Mamă, nu-ți face griji degeaba! Te rugăm să accepți să dorm eu cu tata în magazie, noaptea asta,

A zis fata, cu veselie, ciufulindu-i părul mamei sale, care stătea pe scaunul din față, necăjind-o în joacă.

- Nu se poate!

- Ba se poate!Tu mâine lucrezi, iar eu sunt liberă și țin să te odihnești câteva ore. Uite, cum facem! O ducem repede pe mami acasă și ne întoarcem înapoi tati și dormim în magazie. Nu accept favoritisme! Pot să dorm mâine cât vreau.

-Of, of, uite cum mă manipulezi tu Ancuță mamă, se văicări femeia nemulțumită, neputând să își mascheze pe deplin, accentul de duioșie din glas și din privirea cu care își învălui fiica.

În acest timp, îi întoarce fața spre sine și îi dă un sărut tandru pe fruntea încruntată.

- Hai, hai! Văd că faci cum faci și ne joci pe degete cum vrei tu domnișoară, pe amândoi. Pot dormi și eu foarte bine în magazia de bărci cu tacică –tu și tu să dormi în pat. Zi-i și tu ceva omule! Asta puneați voi la cale azi în bucătărie? Lipsește ceva de acolo? Erai îngrijorat azi?

- Nu Nina, nu am observat nimic lipsă dar vreau să fim văzuți acolo la noapte să descurajăm hoțul. Te rog să nu scapi vreo vorbă patroanei sau la altcineva că nu-s sigur de nimic și nu trebuie să o alarmăm. Știi că nu e bine să vină poliția și să știe de noi ,că suntem clandestini.

- Ooof doamne! Mereu nenorocita asta de situație. Măcar de ar intra România noastră în Schengen, de la începutul anului viitor cum se aude, ca să nu mai trebuiască să așteptăm sanatorii și alte legi ale italienilor să avem și noi drepturi în țara asta că nu facem rău nimănui ci doar ne spetim muncind pe bani puțini. Am făcut cerere de două ori până acum și nimic.

- O să fie bine mami drag! Fii liniștită!

- Nu-mi fac griji atât pentru noi puiule, mă gândesc mai mult la tine, fată! Noi dorim să-ți poți continua studiile aici așa cum visezi ,că ești deșteaptă și meriți să ai mai mult de la viața asta.

- Toate la timpul lor mami! Hai, coboară că am ajuns acasă! Eu cu tati ne întoarcem.

- Veniți un pic în casă, să vă trageți sufletul și să vă luați schimburi pentru dormit! Insist!

În sinea lor stăteau amândoi ca pe jar cu gândul la fata aceea închisă în magazie dar pentru nu a o neliniști și mai mult pe Nina, au intrat în casă pentru un moment și după ce au luat schimburi și ce mai aveau nevoie s-au întors degrabă la mașină.

Au fost norocoși căci fără să-și dea seama, au fost urmăriți de Massimo cu mașina, până i-a văzut intrați în casă. Văzându-i intrați în casă s-a apropiat de mașina lor și a privit înlăuntru cu multă atenție,nu mai era nimeni în mașină. A telefonat lui Nicola imediat și i-a spus:

-Ciao, Să știi că i-am urmărit toată seara pe oamenii mei , cei care au servit la mesele voastre astă seară , acum ei au ajuns acasă și eu tocmai verific mașina lor. Să știi că eu nu cred că ei au ceva de-a face cu dispariția lui Desire, sunt curați!

-Bine Massimo însemnă că trebuie să continuăm căutările. Dacă nu sunt ei, altcineva s-a amestecat să-mi strice afacerile și când îl voi descoperi, acela va fi un om mort!

Va urma

Vizualizări: 73

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Iulie 9, 2018 la 9:27pm

Mulțumesc Mihaela, de apreciere! Cu drag și multă prețuire!

Mulțumesc Anișoara Iordache! Drag și multă prețuire!


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Iulie 8, 2018 la 6:45pm

Am citit cu sufletul la gură al doilea episod şi m-a impresionat enorm. Stau şi mă-ntreb câte petreceri de acest gen au loc în lumea asta mare şi plină de ticăloşii! Sper din toată inima ca aceşti ticăloşi să nu scape nepedepsiţi de lege. Aşadar, aştept continuarea...


ACTIV
Comentariu publicat de Anişoara Iordache pe Iulie 3, 2018 la 10:47am

De luat aminte:

/Făcuseră multe greșeli fiind prea siguri de reușită. Mergeau de-a lungul mării, ale cărei valuri împroșcau nisipul cu stropi înspumați de indignare, lovindu-se de țărm. Nemărginita masă de apă în necontenitele-i asalturi asupra plajei ,cu inteligența sa ancestrală le sorbea vorbele în memoria-i uriașă, multimilenară și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor, care vuiau amenințări surde prin frământările necontenite ale undelor negre și spumegânde, împroșcându-i cu toată ura lor suverană, contra nimicniciei umane. Surzi și ignoranți la disprețul valurilor, ei continuau șă-și țeasă uneltirile:/

Felicitari.

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/