Podul dintre cer şi pământ

[Zinca Iulian Marius]

Se-ntinde podul între cer şi pământ, zilele astea.

 

Privesc cu ochii, şlefuirea de brad a crucii,

legătura de verde inscipţionat în adânc  

şi ospăţul cu vase pline şi ulcele cu vin, curg

 

în limbi de foc.

 

Coboară toţi la masă,

se sare peste foc

într-un joc nebunesc,

 

căluşari roiesc de sus în jos şi jos-ul e sus, fără limbi neştiute.

 

Tată, ne-ntâlnim să sporovăim în trei, din nou, eu, tu şi sufletul.

Ramuri de tei sau de nuci ne-nconjoară şi tăcerea e şoaptă de dor.  

 

Asta e viaţa sau cealaltă? Nu ştiu nici eu...      

 

29.05.2015, ora  21,51’