Poem cu cerneală simpatică

[Angi Cristea]

se scurge pe cele două mâini ale mele
cerneală simpatică pentru ora de scris
pasez lentoarea timpului cu un croșeu de stânga
când, iată, taci cu amurgul între dinți
și îmi eliberezi hulubii înainte de a coborâ de pe scenă

improvizația aceasta de clipe
miroase a ratare amoroasă
ea stă pe scaun la priveghi și îți scrie sms-uri
dacă mi-ai bea cafeaua din palme
poate aș dormi nopțile pe cuvinte altfel

se citește pe malul Senei din cărți care miros a tipografie
iar mie îmi este dor
de alegoria din Luceafărul

luna îmi plimbă singurătatea în landou
tu te închizi în birou și scrii pe pereți
Picasso e un bou sunt o jigodie pictez anapoda
dacă sunt clară ca vinul nu pot
colora un destin iar graurii minții mele
zboară în zig-zag până la el

spirala dintre moarte și azi
este ca o jardinieră
am învățat că în cer te încalți cu singurătate
iar aici spui du-te dracului și mai pui de-un poem

[Angi Cristea]

Multuymesc, Emilia, Florin, domnul Munteanu!

[Emilia Popescu Rusu]

Recitit cu drag!

[Ioan Muntean]