Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Rondelul rozelor de august

de Alexandru Macedonski


Mai sunt încă roze — mai sunt,

Şi tot parfumate şi ele

Aşa cum au fost şi acele

Când ceru-l credeam pe pământ.


Pe-atunci eram falnic avânt...

Priveam, dintre oameni, spre stele; --

Mai sunt încă roze — mai sunt,

Şi tot parfumate şi ele.


Zadarnic al vieţii cuvânt

A stins bucuriile mele,

Mereu când zâmbesc uit, şi cânt,

În ciuda cercărilor grele,

Mai sunt încă roze, — mai sunt.




August

de Duiliu Zamfirescu


Pe luciul fără hotare

Al apelor ce-au adormit,

Din fund de haosuri răsare

Melancolia zâmbitoare

A stelelor ce-au răsărit.


Întârziat pe malul mării

Eu în adâncuri rătăcesc

Şi prins de farmecul uitării

Las jos tot lutul pământesc

Şi-n lumea naltului plutesc.


Şi când mă uit în urma mea

La discul rotunjit din tină,

Îl văd schimbat deodată-n stea,

C-o licărire de lumină

Îndepărtată, rece, lină.


Iar pe luceferii de noapte

Parcă mai lesne-i văd apoi

Că sunt pământuri vechi, răscoapte,

Că-s plânsete acele şoapte

Ce curg din spaţiuri spre noi.


O, lege! cât îmi pari de mare!...

Ce farmec pui în toate cele!...

De te-ai numi, în timp, uitare,

Sau, în distanţă, depărtare,

Tu schimbi pământurile-n stele.


Care-i privirea omenească

Pătrunzătoare de mister,

Ce-ar îndrăzni să bănuiască

Că lumea noastră pământească

Trăieşte însăşi ea în cer?



Ioan Alexandru (1941 – 2000)

6 August


Se schimbă frunzele-n păduri

Creştetul verde-ncepe să pălească

Se-ntâmplă-n vieţuirea tuturor

Un fel de împăcare nelumească


Începe toamna ceţurile-n zori

Întârzie să plece de pe ţară

Ştergare uriaşe atârnă de stejari

Şi-i foarte frig pe lumea din afară


Toate se-ntorc de-acum spre miezul lor

Columba strigă apele pe nume

Sâmburul lin de milă legat interior

Şi-arată faţa rece către lume



Vizualizări: 105

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Gabriela Ene pe August 27, 2010 la 11:38pm

INACTIV
Comentariu publicat de scorobete ioan pe August 26, 2010 la 7:11pm
Contrast
in sesul lui august e torid si gandul si strada
amiaza fierbe intr-o cismea
tolanita printre caini
de pripas
eu ascult vocea metalica a lui Federico
printr-o fereastra crapata
ritmuri andaluze de fructe parguite
sub cerul inalt
pana se ridica la liziera farul
lunii aprinse
greieri nervosi duc pantomima
la exces
cand sa privesc inca o data bolta
intimidata

INACTIV
Comentariu publicat de delia pe August 26, 2010 la 11:57am
August
August.
Contraste
de piersică şi de zahár
şi soare în inima serii
ca sâmburu-n fruct.

Neatins porumbu-şi păstrează
râsul galben şi dur.

August.
Copiii mânâncă
pâine neagră şi lună rotundă.


Federico Garcia Lorca


Acest text aparţine poetului simbolist spaniol Federico Garcia Lorca şi face parte din volumul "Cântece"(1921 -- 1924).
Pare un text simplu la prima vedere. Dar liricitatea nu stă în complicarea lucrurilor.
Primul tablou surprinde un amurg de august. De mare forţă vizuală e comparaţia din ultimele versuri ale primei strofe care asociază cosmicului vegetalul, completând ideea enunţată mai sus laconic prin cuvântul contraste. Se schiţează, folosind cuvintele ca pe nişte culori, un tablou.
Cu strofa a doua teluricul este potenţat. Privirile ne sunt conduse asupra câmpului de porumb. Umanizarea porumbului, care zâmbeşte, suprapune din nou două planuri : cel uman cu cel vegetal. În primele două strofe ideea e de contrast, de clivaj între cele două planuri, de tensiune a elementelor ce vin din două universuri diferite.
Tensiunea dintre jumătăţile de univers, dintre contraste, e depăşită prin strofa a treia în care, cu o intuiţie poetică de excepţie e realizat un salt existenţial. Copiii unesc, cu naivitatea lor, fără să o ştie, universul terestru cu cel cosmic. Ei se plasează, deci, pe altă scară existenţială, care nu omite lumea oniricului. Lucrurile par a se întâmpla firesc. Copiii mânâncă cu aceeaşi uşurinţă şi pâinea şi luna. Copiii sunt liantul acestei « poveşti » lirice.
Este parcursul fiecărei poezii : moment de expunere a unor contrarii care nu pot fi conciliate, o încercare de găsire a unei soluţii, numită de teoreticieni şi fuga endoforică, şi momentul în care criza e depăşită prin accederea în alt plan, cel metaforic(momentul epiforic). Este şi parcursul acestei poezii care nu impresionează la nivel de imaginar, nu are o recuzită bogată, ci una simplă, ţinând de mediul ţărănesc, de mediul natural, dar care este desăvârşită ca echilibru poetic. Evocatoare, având o simetrie specială şi muzicalitate în momentele de contrapunct, această poezie poate servi drept exerciţiu de percepţie estetică, mostră de parcimonie verbală atingând o liricitate profundă, decantată, pură.

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe August 25, 2010 la 5:51pm
August în toamnă de Marinescu Victor:dacă aş putea să visez invers
dacă aş putea să-mi urmăresc pornirile prin deşert
să închid soarele în porţii mici de pleoape
cred ca ar fi doar o altă dimineaţă repede
încuiată
să te elibereze

tu ce faci
tu unde exişti neprefăcut
prin ce rotocoale mici de colţuri spui că nu eşti usor
şi ai vrea
să găseşti podeaua
pe care rulează şi azi
un film despre noiembrie

INACTIV
Comentariu publicat de scorobete ioan pe August 24, 2010 la 3:38pm
Poem de august
in aerul-nsorit si apele cu fond de ten
se leagana in umbre petele de cupru verde
sub care ascult un ritm adanc
al fiintei
din sus de valea seaca un nor pledeaza
pentru sine
e negura si parca-as vrea o ploaie scurta
cu niciun fel de cod
sa-mi rada inca lumina peste frunte
si praful sa se duca

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/